Prezența lui Cristos în viața bolnavului este o mare consolare. Isus, ne ia de mână și ne amintește că noi Îi aparținem și nimic nu ne poate despărți de El: sunt cuvintele Papei Francisc, inspirând fiecare persoană care-și desfășoară misiunea aproape de patul bolnavului. Iar dincolo de cuvinte, sunt gesturile concrete ale Suveranului Pontif, care a ținut să se întâlnească personal cu bolnavii și bătrânii din țara noastră, pe 1 iunie a.c., la Iași, în cadrul recentei călătorii apostolice a Sanctității Sale în România.

Concomitent sosirii Sanctității sale în România, pe 31 mai a.c., a fost marcat la Oradea, Jubileul Spitalului Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu”, printr-o slujbă religioasă oficiată în holul instituției. S-au împlinit 50 de ani de când a fost construit spitalul, de către cel al cărui nume îl poartă. Un foarte bun specialist, un medic inspirat, care a adus acest tip de unitate sanitară din Suedia, reușind printr-o conjunctură favorabilă să construiască un spital de copii, într-o perioadă în care natalitatea României a cunoscut un puternic val de creștere, fiind interzis avortul. Încă din 1969, a fost spital de copii, până în urmă cu câțiva ani când s-a transformat în spital mixt, astăzi Spital Municipal. Totodată, s-a extins cu un Institut Oncologic, dotat cu tehnologie de ultimă oră. Spitalul Muncipal din Oradea are la ora actuală mai multe secții: secția centrală – unde a fost ținut acest jubileu – fostul spital de copii din Oradea, secția clinică de Neurologie și Psihiatrie (fostul Spital 6), secția clinică de Pneumoftiziologie (fostul spital TBC): patru unități spitalicești în cadrul cărora slujesc și preoți. Printre aceștia, se află și preoții greco-catolici pr. Aciu Ioan și Sorin Crăciun.

La sărbătoarea Jubileului, s-a făcut o evocare a celor care au muncit în spital, fiind amintite toate generațiile de medici, care s-au dedicat trup și suflet bolnavilor. A fost o slujbă ținută de patru preoții: ortodocși și greco-catolici, care își desfășoară pastorația aici. Preoții ortodocși au celebrat un parastas de pomenire a dr. Curteanu și a tuturor celor care s-au ostenit în Spitalul Municipal orădean, de la înființare și până în prezent. A urmat apoi o slujbă de Te-deum, ținută de preoții greco-catolici „pentru toți colegii, cadre medicale, personal tehnic, personal auxiliar care sprijină direct și indirect actul medical în spital”. O sărbătoare discretă și decentă, asemeni situației bolnavului care are nevoie de „empatie, dragoste, liniște, ca să simtă că cei care ajung la patul lor le sunt alături”, mărturisește pr. Crăciun, într-un interviu pentru Biroul de Presă EGCO:

„Noi, cei care activăm în cadrul Spitalului, considerăm patul bolnavului un altar, la care Îl găsim pe Isus Cristos sub o altă formă decât cea sacramentală, între cei mai mici frați ai Lui, așa cum ne-a îndemnat în Evangheliile sale. Spitalul Municipal din Oradea nu înseamnă doar clădirea pe care o vedem și este atât de bine dotată sau utilată la ora actuală. Spitalul Municipal din Oradea este compus în primul rând din oamenii care lucrează, care cu sufletul și profesionalismul lor, formează un «tot» care vine să implore ajutorul Bunului Dumezeu pentru bolnavii noștri” – a subliniat în cuvântul adresat la slujba de Te-deumpr. Crăciun împărtășind totodată prima experiență personală ca pacient, pe atunci copil, al spitalului. Nu își imagina la acea vreme că, peste ani, avea să treacă pragul acestei instituții în fiecare zi, pentru a aduce alinare… Căci Isus este acolo, prezent, este cel pe care îl întâlnim în suferința fiecărui homo-patiens. Rănile Sale sunt atinse de aproape , iar din acele răni se hrănește speranța.

O dovadă vie că Spitalul este format în primul rând din oameni, sunt gesturile de umanitate care animă viața întregii echipe medicale. Un astfel de exemplu a fost, în urmă cu câțiva ani, implicarea medicilor din Oradea pentru o tânără orfană, a ajuns la spital cu un diagnostic de encefalită. Împreună, s-a reușit strângerea de fonduri pentru ca pacienta de atunci să fie trimisă în Danemarca. În prezent este studentă la Haga…

Întrebat la final, cum îl inspiră Papa Francisc în pastorația bolnavilor, pr. Sorin Crăciun răspunde:

„În primul rând, mă inspiră prin mesajele care le transmite în mod direct preoților, în care ne îndeamnă să fim activi, adică să transpunem mesajul biblic în faptele noastre, în atitudinea noastră și în felul nostru de a fi în mijlocul credincioșilor, implicit al bolnavilor. Pe de altă parte, mă inspiră prin spontaneitatea și sinceritatea care îl caracterizează. Văzându-l pe el, cap al Bisericii, îmi confirmă faptul că așa trebuie să fim și noi, aici, în spital: fără formalisme, păstori în mijlocul bolnavilor, care au nevoie să simtă Milostivirea lui Dumnezeu. Prin simplitatea, iubirea și sensibilitatea pe care o are față de omul simplu, sărac, în nevoie, Papa Francisc inspiră nespus. A repetat-o și în mesajulele transmise în vizita sa în România, prin care ne îndemna «să ne aplecăm asupra celor aflați în nevoi». Și nu doar a spus-o, ci a făcut-o concret, vizitând bătrânii, bolnavii, romii”.

„Să duceți mai departe Lumina primită în taina preoției, pentru a păstra amprenta Harului primit de la început”, căci „îngrijirea bolnavilor are nevoie de profesionalitate şi bunătate, de gesturi gratuite, imediate şi simple, precum o mângâiere, prin care să-l faci pe celălalt să simtă afecțiune, le spune Pontiful preoților, promovând în pastorația bolnavilor un model care „continuă să ne călăuzească  în deschiderea orizonturilor de bucurie şi speranţă pentru o umanitate care are nevoie de înţelegere şi bunătate, mai ales faţă de cei care suferă” (Ziua Bolnavului, 11 februarie 2019), invocându-o ca vindecătoare a bolnavilor – Salus infirmorum– pe Sfânta Fecioară Maria, ca ea „să ne ajute să împărţim darurile primite, în spiritul dialogului şi al acceptării reciproce; să ne ajute să trăim ca fraţi şi surori, atenţi la nevoile celuilalt şi învăţând bucuria slujirii dezinteresate”.

M. Caba