În șase ani de pontificat a făcut călătorii apostolice în peste 40 de țări din întreaga lume. Călătoria în România, este a XXX-a călătorie apostolică a Papei Francisc în afara Italiei și a doua a unui Suveran Pontif în țara noastră. În noiembrie 2017 a acceptat propunerea de a fi numit membru de onoare al Academiei Române, primind încă din 2015 invitația de a vizita țara noastră, din partea Președintelui României, domnul Klaus Iohannis, la 25 de ani de la reluarea relațiilor diplomatice dintre România și Sfântul Scaun. O invitație reînnoită, bineînțeles, și de Conferința Episcopilor Catolici din România.

Sfântul Părinte i-a întâlnit ultima oară pe episcopii catolici din țara noastră în Vatican, pe 8 noiembrie 2018, în cadrul vizitei ad limina Apostolorum– o vizită care, potrivit Can339/Codul de Drept Canonic, are loc o dată la 5 ani și cuprinde „un raport despre starea diecezei/eparhiei care îi este încredințată fiecărui episcop”, fiind totodată prilejul pentru ca fiecare episcop „să se ducă la Roma pentru a venera mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și pentru a se prezenta la Pontiful Roman”, arătând astfel comuniunea de credință cu Succesorul lui Petru. Aceasta a fost a cincea vizită a episcopilor catolici din România din ultimii 30 de ani și prima din pontificatul Papei Francisc.

Pe parcursul pontificatului său a semnat decretul cu privire la martiriul monseniorului Vladimir Ghika, beatificat în 2013, cu privire la virtuțile eroice ale Veronicăi Antal, beatificată în 2018 și decretul de beatificare al episcopilor greco-catolici români morți pentru credință în perioada comunistă: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, a căror ceremonie solemnă de beatificare o va oficia personal, la Blaj, pe 2 iunie a.c..

Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio, iezuit) s-a născut pe 17 decembrie 1936 în Buenos Aires, fiind primul născut din cei cinci copii ai unei familii de emigrați italieni stabiliți în Argentina. După obținerea unei diplome de tehnician chimis, alege calea preoției, intrând pe 11 martie 1958 în Ordinul iezuit (Societatea lui Isus). Între 1964 și 1966 a fost profesor de literatură și psihologie, urmând apoi studiile teologice (1967-1970) la Colegiul San Josédin San Miguel (Argentina). Pe 13 decembrie 1969, este hirotonit preot de arhiepiscopul argentinian Ramòn José Castellano. Continuă pregătirea sa universitară în Spania (1970-1971), iar pe 22 aprilie 1973 depune profesiunea solemnă ca iezuit. Revine în Argentina și este numit consilier al Societății lui Isus, profesor de teologie și maestru de novici. Puțin timp după aceea, devine provincial al iezuiților din Argentina. În 1980 este numit rector al Colegiului San José, pe lângă munca de paroh pe care o desfășura cu multă ardoare, având o atenție deosebită față de cei săraci și bolnavi. În 1986 merge în Germania unde își încheie studiile doctorale.

Preotul iezuit latinoamerican a fost numit de Papa Ioan Paul al II-lea episcop, în 1992, apoi arhiepiscop coadiutor de Buenos Aires, în 1997. Șapte luni mai târziu, Jorge Mario Bergoglio a devenit, la 28 februarie 1998, arhiepiscop titular de Buenos Aires, Primat al Argentinei, Mare Cancelar al Universității Catolice din Buenos Aires și Ordinarius pentru catolicii de rit oriental din Argentina. Avându-i în păstorire pe toți credincioșii de rit bizantin care locuiau în țară și nu aveau episcop de rit propriu, cunoaște îndeaproape realitatea Bisericii Catolice Orientale, față de care are o mare admirație.

Pe 21 februarie 2001, în penultimul Consistoriu al Pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea l-a creat cardinal. În 2005 a participat la Conclavul care l-a ales Papă pe Benedict al XVI-lea, iar pe 13 martie 2013, cardinalul Jorge Mario Bergoglio, la vârsta de 76 de ani, a fost ales Succesor al lui Petru (al 265-lea), alegând numele de Papa Francisc (Franciscus), ca inspirație de la Sf. Francisc de Assisi. Grija față de săraci, milostivirea și evanghelizarea au rămas printre punctele cheie ale pontificatului său.

M. Caba