„În dar ați primit, în dar să dați” (Mt 10,8) este tema celei de a XXVII-a Zi Mondiale a Bolnavului, marcată an de an pe 11 februarie, data primei apariții a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, în 1858, când se arată tinerei Bernadeta Soubirous la Massabielle, în munții Pirinei (Franța). Aici, la dorința Fecioarei Neprihănite a fost ridicat unul dintre locurile de pelerinaj cele mai căutate de bolnavii pelerini din întreaga lume, din dorința de a bea din «izvorul apei minunate» de la Lourdes, apărut în mod miraculos în urmă cu 161 de ani. Ziua Mondială a Bolnavului a fost instituită de Sfântul Ioan Papa Ioan Paul și a fost celebrată  pentru prima oară pe 11 februarie 1993. În acest an, Ziua Mondială a Bolnavului este celebrată în mod solemn în Calcutta (India) și simultan în toate comunitățile catolice din lume, care doresc să readucă un mesaj de speranță celor suferinzi, după figura Bunului Samaritean.

În Oradea, o inițiativă specială pentru marcarea acestei zile este cea a Cercetașilor Români Uniți, cu sprijinul Asociației Medicilor Catolici, în colaborare cu Asociația Smiles, care vor ajunge la cei 47 de bătrâni ai Centrului de reintegrare socială din Episcopia pentru a le oferi un moment artistic și a le dărui pachete constând în hrană ușor digerabilă. De asemenea, se vor bucura împreună cu ocazia zilei de naștere a uneia dintre beneficiarele Centrului pentru vârstnici, doamna Maria Hetco. Va fi astfel „evocată Ziua Mondială a Bolnavului din punct de vedere pastoral, în mod practic, în mijlocul celor pe care îi vizităm regulat, nu doar acum, ci săptămânal”, a subliniat pr. Sorin Crăciun, responsabil pentru Pastorația bolnavilor în Eparhia de Oradea, care, împreună cu pr. Aciu Ioan, își desfășoară zi de zi misiunea în spitalele sau centrele socio-sanitare din oraș, în mijlocul celor care, mai mult ca oricine, au nevoie de încurajare, sprijin și iubire: persoanele bolnave.

De asemenea, la Sanctuarul Eparhial „Maica Domnului” va fi celebrată astăzi, de la ora 18.00, Taina Sfântului Maslu, cu participarea a 7 preoți. Ziua Mondială a Bolnavului este un prilej unic al pelerinilor ajunși în acest loc, de a participa la Maslul de Obște săvârșit la Sanctuar o singură dată pe an, de Ziua Mondială a Bolnavului.

În mesajul adresat cu prilejul Zilei Mondiale a Bolnavului din acest an, Papa Francisc subliniază gratuitatea vieții și urgența necesară de a face din acest dar o paradigmă a timpului prezent „în măsură să sfideze individualismul și fragmentarea socială indiferenței contemporană, pentru a mișca noi legături și diferite forme de cooperare umană”, promovând dialogul și grija pentru persoanele aflate în suferință, în locul unei „culturi a rebutului și a indiferenței” tot mai  caracteristică zilelor noastre.

Redăm în cele ce urmează textul integral al mesajului, publica de Sala de Presă a Sfântului Scaun pe 25 noiembrie 2018, tradus în limba română de pr. Mihai Pătrașcu:

«Iubiți frați și surori,

„În dar ați primit, în dar să dați” (Mt 10,8). Acestea sunt cuvintele rostite de Isus când i-a trimis pe apostoli să răspândească Evanghelia, pentru ca împărăția sa să se transmită prin gesturi de iubire gratuită.

Cu ocazia celei de-a XXVII-a Zi Mondială a Bolnavului, care se va celebra în mod solemn la Calcutta, în India, pe 11 februarie 2019, Biserica, Mama tuturor fiilor săi, mai ales a celor bolnavi, amintește că gesturile de dar gratuit, ca acelea ale samariteanului milostiv, sunt calea cea mai credibilă de evanghelizare. Îngrijirea bolnavilor are nevoie de profesionalitate și de duioșie, de gesturi gratuite, imediate și simple cum ar fi drăgălășenia, prin care celălalt simte că ne este „drag”.

Viața este dar al lui Dumnezeu, și cum avertizează sfântul Paul: „Ce ai ce nu ai primit?” (1Cor 4,7). Tocmai pentru că este dar, existența nu poate să fie considerată o simplă posesie sau o proprietate privată, mai ales în fața cuceririlor medicinii și ale biotehnologiei care ar putea să-l inducă pe om să cedeze în fața ispitei manipulării „pomului vieții” (cf. Gen 3,24).

În fața culturii rebutului și a indiferenței, mă simt obligat să afirm că darul trebuie pus ca paradigmă în măsură să sfideze individualismul și fragmentarea socială contemporană, pentru a mișca noi legături și diferite forme de cooperare umană între popoare și culturi. Dialogul, care este ca un fundament al darului, deschide spații relaționale de creștere și dezvoltare umană capabile să strice schemele consolidate de exercitare a puterii societății. Dăruirea nu se identifică cu acțiunea de a oferi cadou pentru că se poate numi astfel numai dacă este dăruire de noi înșine, nu se poate reduce la simplă transferare a unei proprietăți sau a vreunui obiect. Se diferențiază de faptul de a oferi cadou tocmai pentru că ea conține dăruirea de sine și presupune dorința de a stabili o legătură. Deci, darul este înainte de toate recunoaștere reciprocă, care este caracterul indispensabil al legăturii sociale. În dar există reflexia iubirii lui Dumnezeu, care culmină în întruparea Fiului Isus și în revărsarea Spiritului Sfânt.

Fiecare om este sărac, nevoiaș și duce lipsă. Când ne naștem, pentru a trăi avem nevoie de îngrijirile părinților noștri, și tot așa în fiecare fază și etapă a vieții fiecăruia dintre noi nu va reuși niciodată să se elibereze total de necesitate și de ajutorul altuia, nu va reuși niciodată să smulgă de la el însuși limita neputinței în fața cuiva sau a ceva. Și aceasta este o condiție care caracterizează faptul că suntem „creaturi”. Recunoașterea sinceră a acestui adevăr ne invită să rămânem umili și să practicăm cu curaj solidaritatea, ca virtute indispensabilă pentru existență.

Această conștiință ne determină la o practică responsabilă și care ne responsabilizează, în vederea unui bun care este în mod indisolubil personal și comun. Numai atunci când omul se concepe nu ca o lume de sine stătătoare, ci ca unul care prin natura sa este legat cu toți ceilalți, la origine simțiți ca „frați”, este posibilă o practică socială solidară inspirată de bunul comun. Nu trebuie să ne temem să ne recunoaștem nevoiași și incapabili să ne dăm tot ceea ce am avea nevoie, pentru că singuri și numai cu forțele noastre nu reușim să învingem orice limită. Să nu ne temem de această recunoaștere, pentru că Dumnezeu însuși, în Isus, s-a aplecat (cf. Fil 2,8) și se apleacă asupra noastră și asupra sărăciilor noastre pentru a ne ajuta și a ne dărui acele bunuri pe care singuri n-am putea să le avem niciodată.

În această împrejurare a celebrării solemne din India, vreau să amintesc cu bucurie și admirație figura sfintei Maici Tereza de Calcutta, un model de caritate care a făcut vizibilă iubirea lui Dumnezeu față de cei săraci și cei bolnavi. Așa cum afirmam cu ocazia canonizării sale, „Maica Tereza, în toată existența sa, a fost împărțitoare generoasă a milostivirii divine, făcându-se disponibilă tuturor prin primirea și apărarea vieții umane, cea nenăscută și cea abandonată și rebutată. […] S-a aplecat asupra persoanelor epuizate, lăsate să moară pe marginile străzilor, recunoscând demnitatea pe care Dumnezeu le-a dat-o; a făcut ca puternicii pământului să audă glasul său, pentru ca să recunoască greșelile lor în fața crimelor […] sărăciei create de ei înșiși. Milostivirea a fost pentru ea «sarea» care dădea gust fiecărei opere a ei, și «lumina» care lumina întunericul celor care nu mai aveau nici măcar lacrimi pentru a plânge sărăcia și suferința lor. Misiunea sa în periferiile orașelor și în periferiile existențiale rămâne în zilele noastre ca mărturie elocventă a apropierii lui Dumnezeu de cei mai săraci dintre săraci” (Omilie, 4 septembrie 2016).

Sfânta Maică Tereza ne ajută să înțelegem că unicul criteriu de acțiune trebuie să fie iubirea gratuită față de toți fără deosebire de limbă, cultură, etnie sau religie. Exemplul său continuă să ne conducă în deschiderea de orizonturi de bucurie și de speranță pentru omenirea care are nevoie de înțelegere și de duioșie, mai ales pentru cei care suferă.

Gratuitatea umană este drojdia acțiunii voluntarilor care au atâta importanță în sectorul socio-sanitar și care trăiesc în mod elocvent spiritualitatea samariteanului milostiv. Le mulțumesc și încurajez toate asociațiile de voluntariat care se ocupă de transportul și ajutorarea pacienților, cele care se ocupă de donările de sânge, de țesuturi și organe. Un domeniu special în care prezența voastră exprimă atenția Bisericii este acela al tutelării drepturilor bolnavilor, mai ales ale celor care sunt afectați de patologii care cer îngrijiri speciale, fără a uita domeniul sensibilizării și al prevenției. Sunt de importanță fundamentală serviciile voastre de voluntariat în structurile sanitare și la domiciliu, care merg de la asistența sanitară la sprijinul spiritual. Beneficiază de acestea atâtea persoane bolnave, singure, bătrâne, cu fragilități psihice și motorii. Vă îndemn să continuați să fiți semn al prezenței Bisericii în lumea secularizată. Voluntarul este un prieten dezinteresat căruia i se pot încredința gânduri și emoții; prin ascultare el creează condițiile prin care bolnavul, din obiect pasiv al îngrijirilor, devine subiect activ și protagonist al unui raport de reciprocitate, capabil să recupereze speranța, dispus mai bine să accepte terapiile. Voluntarul comunică valori, comportamente și stiluri de viață care au în centru fermentul dăruirii. Și astfel se realizează și umanizarea îngrijirilor.

Dimensiunea gratuității ar trebui să anime mai ales structurile sanitare catolice, pentru că logica evanghelică este cea care califică activitatea lor, atât în zonele mai avansate cât și în cele mai sărace ale lumii. Structurile catolice sunt chemate să exprime sensul darului, al gratuității și al solidarității, ca răspuns la logica profitului cu orice preț, a lui a da pentru a obține, a exploatării care nu privește la persoane.

Vă îndemn pe toți, la toate nivelurile, să promovați cultura gratuității și a darului, indispensabilă pentru a depăși cultura profitului și a rebutului. Instituțiile sanitare catolice n-ar trebui să cadă în autonomie, ci să salvgardeze mai mult îngrijirea persoanei decât câștigul. Știm că sănătatea este relațională, depinde de interacțiunea cu ceilalți și are nevoie de încredere, prietenie și solidaritate, este un bun care de care ne putem bucura „pe deplin” numai dacă este împărtășit. Bucuria darului gratuit este indicatorul de sănătate al creștinului.

Vă încredințez pe toți Mariei, Salus infirmorum. Ea să ne ajute să împărtășim darurile primite în spiritul dialogului și al primirii reciproce, să trăim ca frați și surori atenți la necesități unii față de alții, să știm să dăruim cu inimă generoasă, să învățăm bucuria slujirii dezinteresate. Asigur tuturor cu afect apropierea mea în rugăciune și trimit din inimă Binecuvântarea Apostolică».