„Joi, 19 iulie, cu începere de la ora 10, în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic, Sfântul Parinte a prezidat celebrarea rugaciunii canonice a Orei a Treia si consistoriul ordinar public pentru canonizarea fericitului Nuntiu Sulprizio, laic. Nascut în localitatea italiana Pescosansonesco, lânga Pescara, la 13 aprilie 1817, a murit la Napoli, pe 5 mai 1836. Acest tânar muncitor laic din secolul al XIX-lea a fost beatificat de fericitul Paul al VI-lea, la 1 decembrie 1963, în timpul Conciliului Vatican II.
În cadrul consistoriului papa Francisc a anuntat ca Sfânta Liturghie de canonizare a tânarului muncitor italian Nuntiu Sulprizio va avea loc pe 14 octombrie. În aceeasi zi, vor fi canonizati papa Paul VI si mons. Romero, precum si preotii diecezani Francisc Spinelli si Vincensiu Romano si calugaritele Maria Ecaterina Kasper si Nazaria Ignatia, March Mesa.
Dar cine a fost Nuntiu Sulprizio? Orfan de ambii parinti înca din primii ani ai vietii, Nuntiu a fost crescut de bunica sa dupa mama, Anna Rosaria. La vârsta de 9 ani i-a murit bunica, iar unchiul sau l-a luat ucenic în atelierul de fierar. Muncile cu mult mai grele fata de vârsta sa frageda aveau sa-i distruga în scurt timp sanatatea. În 1831 s-a îmbolnavit grav la picior si a fost dus mai întâi la spitalul din L’Aquila, iar apoi la Napoli. Dupa ce s-a înzdravenit un pic, a ajuns în grija unui colonel, Felice Wochinger, care s-a ocupat cu atentie de micul muncitor si l-a tratat ca pe un fiu. În ciuda suferintelor grele care au revenit asupra lui, Nuntiu a înfruntat încercarea cu rabdare crestina si i-a oferit lui Dumnezeu propriile suferinte în beneficiul unui bolnav de-alaturi. A murit la numai 19 ani.
Leon al XIII-lea l-a propus ca model pentru tinerii muncitori. Ramasitele sale pamântesti se venereaza în biserica ”San Domenico Soriano” din Napoli.
Viata lui Nuntiu a fost îndestulata de mari suferinte, dar a trait cu credinta profunda si ascultare fata de Dumnezeu. De îndata ce putea se refugia în fata Tabernacolului pentru a-i tine companie lui Isus si, când durerile la piciorul gangrenat deveneau acute, se ruga spunând :"Isus a suferit atât de mult pentru mine. De ce n-as putea suferi si eu pentru El?".
Nuntiu se ruga mult pentru convertirea pacatosilor, spunând ca ar fi dispus sa-si dea viata chiar si pentru convertirea unui singur pacatos. În spitalul din Napoli, înainte ca sanatatea sa i se înrautateasca iremediabil, Nuntiu se dedica celorlalti bolnavi, pe care încerca sa-i mângâie, spunându-le : "Sa fiti întotdeauna cu Domnul pentru ca orice vine de la El», îndemnându-i sa se bucure si asigurându-i ca din Cer se va ruga pentru ei.

Sursa: https://www.vaticannews.va