„Preot, profesor, protopop al districtului greco-catolic Cehu si ctitor al bisericii din Cehu Silvaniei, Ilie Calauz se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalitati salajene din generatia Marii Uniri. S-a nascut la 20 iulie 1884 în localitatea Gârdani, plasa Cehu Silvaniei, care a apartinut Salajului istoric, din parintii Stefan si Paraschiva, nascuta Marchis, tarani saraci care lucrau pe mosia marelui proprietar Blomberg Ludovic. A mai avut 8 frati care au ramas cu totii la coarnele plugului.
Formarea profesionala
A urmat cursurile scolii primare din Gârdani, dupa care a fost înscris la liceul din Baia Mare. A absolvit cursurile liceale si si-a luat examenul de maturitare în anul 1904. S-a înscris, apoi, la Facultatea de Teologie Greco-Catolica din Gherla si a absolvit în anul 1909.
În anul 1910 s-a casatorit cu fiica preotului Alexandru Florian Butasiu din Satu Mare, fiind hirotonit ca preot la 10 aprilie acelasi an.
Preot în Crasna si Motis
La 5 ianuarie 1911 a fost numit ca preot în parohia Crasna, unde a pastorit 6 ani. Împreuna cu putinii enoriasi români de aici, tânarul preot a reusit sa construiasca o casa parohiala si toate edificile parohiale.
Aici vede lumina zilei si singurul lor copil, o fetita pe care au botezat-o Alexandrina, dupa numele bunicului din partea mamei, preotul Alexandru Florian Butasiu.
În anul 1917 preotul Ilie Calauz a fost transferat în parohia Motis, lânga Cehu Silvaniei, unde a pastorit pâna în anul 1922.
În timpul primei conflagratii mondiale, învatatorul din Motis fiind concentrat pe front, preotul Ilie Calauz l-a suplinit si a încercat sa nu întrerupa procesul de educatie, instruind copiii din sat, desigur în conditiile vitrege de razboi.
Presedinte al Consiliului National Român din Motis
În toamna anului 1918 s-a implicat în evenimentele revolutionare si la constituirea Consiliului National Român din Motis. Astfel, pe data de 7 decembrie 1918, cu sprijinul lui Alexandru Vaida, încredintat din partea Consiliului cercual din Cehu Silvaniei cu constituirea noilor organisme românesti, are loc la Motis adunarea de constituire a consiliului comunal. Presedinte al consiliului a fost ales preotul Ilie Calauz, vicepresedinte – Vasile Blaga, notar – George Uilecan, si 10 membri: Vasile Covaci, Gheorghe Ravas, Onut Sabou, Traian Covaci, Vasile Buzgan, Vasiliu Covaci, George Ardelean, George Covaci, Mihai Chis si George Bonca. De asemenea, s-a constituit si Garda Nationala Româna, formata din 30 de membri.
Profesor la scoala din Cehu Silvaniei
Dupa Marea Unire, în anul 1920 Ilie Calauz a absolvit cursurile de profesori, specializarea Religie, la Cluj, iar la 1 septembrie 1921 a luat examenul teologic de specialitate, la Episcopia Gherla, ca profesor de religie la scolile secundare.
A predat religia la scoala medie si primara din Cehu Silvaniei, la care era si profesor suplinitor de Istorie, Geografie si stiinte naturale.
Dupa terminarea Marelui Razboi, statul român decide construirea unui Mausoleu, la Marasesti, în memoria ostasilor români care s-au jertfit pe front. Pentru construirea mausoleului se face apel si la populatie pentru a contribui financiar. Conform documentelor de arhiva, preotul Ilie Calauz a contribuit la colecta cu suma de 60 coroane.
Protopop al districtului greco-catolic Cehu si ctitor al bisericii din Cehu Silvaniei
În anul 1922, organizându-se parohia Cehu Silvaniei, ca parohie de sine statatoare, având si filia Ulciug, preotul Ilie Calauz a fost numit ca paroh.
În anul 1926 a fost numit protopop, cu dreptul de a purta brâu rosu. I s-a încredintat Oficiul protopopesc districtual Oarta de Jos, la care în anul 1930 s-a anexat districtul protopopesc Basesti. Astfel, s-a format districtul plasei Cehu Silvaniei, care apartinea noii episcopii de Maramures si avea în componenta 26 de parohii si 16 filii.
Poate cea mai importanta realizare a protopopului Ilie Calauz ramâne biserica din Cehu Silvaniei. Eforturile lui si a enoriasilor sunt consemnate de Ilie Calauz, într-o declaratie pe care a fost obligat sa o dea Securitatii la 16 decembrie 1949: „Cu multa sârguinta si munca mi-a reusit ca pentru poporul român din localitate: functionari si colonisti saraci sa colectez fonduri si sa ridic biserica si casa parohiala, cari sunt, – pe lânga destinatia lor – si o podoaba a comunei noastre”. În anul 1938, constructia bisericii era definitivata si împodobita cu altar, cu catapeteasma si amvon, lipsind doar pictura. A fost binecuvântata la 25 septembrie 1938.
În vederea construirii bisericii, Ilie Calauz a cumparat un teren în centrul orasului Cehu Silvaniei. A facut numeroase demersuri la autoritatile judetene si la Ministerul Cultelor. De la Consiliul Judetean Salaj a solicitat, în anul 1929, suma de 200.000 lei din care a primit doar 6.000 lei. Asadar, misiunea cea mai grea a revenit tot credinciosilor si vrednicului preot Ilie Calauz.
Membru marcant al organizatiei PNL Salaj
În anul 1924, la propunerea si insistentele deputatului liberal de Salaj, Emil Lobontiu, Ilie Calauz s-a înscris ca membru în Partidul National Liberal.
Pe data de 6 decembrie 1927, la simleu Silvaniei s-au desfasurat lucrarile Congresului organizatiei Partidului National Liberal din judetul Salaj, la care au luat parte un numar mare de membri din întregul judet.
Lucrarile congresului au fost prezidate si deschise de catre generalul Traian Mosoiu, senator de drept în Parlamentul României si fost ministru, care „l-a parentat cu cuvinte calde pe marele barbat de Stat Ion Bratianu aratându-i meritele sale nepieritoare fata de neam si tara, apoi a rugat pe membrii coadunati sa purceada la reorganizarea partidului National Liberal în cadrele judetului Salaj”.
Au fost alese structurile de conducere judetene ale partidului. În functia de presedinte a fost ales generalul Traian Mosoiu. În functia de vicepresedinte au fost alesi Emil Bran, vicarul foraneu greco-catolic al Silvaniei, Dr. Emil Lobontiu, profesor universitar la Politehnica din Timisoara si la liceul de baieti din simleu Silvaniei, Nicolae Popescu, deputat si Dr. Nicolae Darabant, avocat în Carei. Secretar general a fost ales Dr. Ioan Ossian, prefect al judetului la momentul respectiv si director al liceului „Simion Barnutiu” din simleu Silvaniei. În functia de casier al organizatiei judetene a fost ales Aurel Tartia, primarul orasului simleu, la momentul respectiv. Protopopul Ilie Calauz a fost ales ca membru în Consiliul Judetean al partidului.
Tot la propunerea si insistentele lui Emil Lobontiu, care la alegerile parlamentare din decembrie 1933 a primit un nou mandat de deputat din partea P.N.L. Salaj si a fost ales vicepresedinte al Camerei Deputatilor, Ilie Calauz a fost ales în functia de presedinte al organizatiei liberale din plasa Cehu Silvaniei. În aceasta calitate, a avut „legaturi intime politice” si cu prefectul liberal al judetului Salaj, Mihai Gurzau. De asemenea, cu profesorul Emil Lobontiu, vecepresedinte al organizatiei P.N.L. Salaj a întretinut legaturi de prietenie pâna la desfiintarea partidului. De la el primea instructiuni în legatura cu numirea primarilor, iar Ilie Calauz dadea „informatii despre membrii de partid, despre miscarea muncitoreasca, despre starea de spirit a populatiei, despre problemele nationale – cum sunt organizati în plasa maghiarii”.
Dupa cedarea Ardealului, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Ilie Calauz a ramas în Cehu Silvaniei, alaturi de credinciosii sai: „La anul 1940 am ramas si sub era maghiara la postul meu, stând la datorie ca ocrotitor si sfatuitor a poporului, pentru binele caruia am muncit fara oboseala toata viata mea”.
Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial a continuat sa faca politica în cadrul P.N.L. Tatarescu. A candidat la alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1946, pe listele Blocului Partidelor Democratice, din partea liberalilor tatarescieni si a primit mandatul de deputat, desi s-a situat pe pozitia 9 a listei de candidati.
Dupa dizolvarea P.N.L. Tatarescu a trecut la P.N.L. Bejan, care a preluat ceea ce a mai ramas din factiunea politica liberala condusa de Gheorghe Tatarescu. Alaturi de învatatorul Paul Dimitriu, a candidat la alegerile parlamentare din 28 martie 1948, fiind singurul partid care mai candida, fara nici o sansa în fata partidul unic, Partidul Muncitoresc Român. Primul loc pe lista P.N.L. Bejan din Salaj a fost ocupat de Paul Dimitriu, iar Ilie Calauz a candidat de pe pozitia a doua. Din unele documente de arhiva rezulta, însa, ca a refuzat candidatura si ca nu a facut campanie electorala.
În anul 1947 a fost trecut la pensie si ramâne în post „onorific” la Protopopiatul greco-catolic din Cehu Silvaniei, îndeplinind functia de secretar.
În anul 1948, când noul regim comunist a desfiintat în mod ilegal cultul greco-catolic, Securitatea sublinia ca „nu a opus rezistenta si a dus o munca de lamurire si între populatie pentru a semna trecerea la religia ortodoxa”. A fost desemnat ca delegat din plasa Cehu Silvaniei la asa-zisul Congres de unificare de la Cluj, dar nu a participat, „internându-se în spital”.
Sfârsitul tragic în temnitele comuniste
Având trecut politic în cadrul partidelor istorice, considerate de catre comunisti „reactionare” si împotriva regimului de „democratie populara”, în realitate totalitar comunist si ateu, la 16 decembrie 1949 protopopul Ilie Calauz a fost chemat la Securitate pentru a da o serie de declaratii, iar la 12 noiembrie 1951 i s-a deschis dosar de verificare. Dupa cum se recunostea în adresa Securitatii, i s-a deschis dosar pentru ca a fost membru în Comitetul judetean de conducere al P.N.L. Salaj. De asemenea, se mentiona ca întretinea „legaturi cu elementele reactionare din Cehu Silvaniei si a partidelor istorice”.
În acest context, Directia Regionala a Securitatii Statului Baia Mare a decis sa i se deschida dosar de verificare si sa fie încadrat cu informatori: „Se va deschide dosar de verificare. Se va da ordin la Cehul Silvaniei sa recruteze informator în anturajul sau, sau daca este urmarit sa raporteze numele conspirativ al informatorului”.
Numele de cod al delatorului care se ocupa de supravegherea protopopului Ilie Calauz era „Calai” si a fost „instruit de a supraveghea orice manifestare, legaturile lui precum si deplasarile ce le face si unde le face”.
În luna august 1952 a avut loc un nou val de arestari în întreaga tara. În acest context, la 13 august 1952, Directia Regionala a Securitatii Statului din Baia Mare cerea Parchetului Militar din Cluj efectuarea unei perchezitii domiciliare la casa parohiala din Cehu Silvaniei, „unde suntem informati ca se gaseste material cu caracter subversiv ce intereseaza ordinea si securitatea statului”.
Conform procesului verbal, perchezitia domiciliara a avut lor în ziua de 15 august 1952 si a fost efectuata de catre sublocotenentul de securitate, Ghiurca Iosif, în str. Piata Stalin nr. 4, dar nu a gasit nimic compromitator.
Cu toate acestea, protopopul Ilie Calauz a fost arestat si dus la Penitenciarul din Satu Mare. Pe data de 2 septembrie 1952 a fost interogat de catre sublocotenentul de securitate, Nagy Iosif. În timpul interogatoriului, el recunoaste întreaga sa activitate politica de care era acuzat pe nedrept. De aici reiese, printre altele, ca nu avea nici o avere, doar o casa în Cehu Silvaniei si 25 ari de pamânt.
Din pacate, în noaptea de 25 septembrie 1952, pe când se afla închis la Penitenciarul din Satu Mare, la ora 1,00 dimineata a trecut fulgerator la cele vesnice, probabil în urma unui infarct, la vârsta de 68 de ani. În Registrul Acte de moarte al Sfatului Popular al orasului Satu Mare, la nr. 519 a fost înregistrat decesul protopopului Ilie Calauz, iar la cauza mortii se mentioneaza „boala nemolipsitoare”.
Ironia sortii, un an mai târziu, pe data de 5 august 1953, într-un referat al Securitatii, întocmit de locotenentul Sulea Constantin se afirma, printre altele: „Susnumitului i s-a deschis dosar de verificare pentru a se constata daca si în prezent desfasoara activitate dusmanoasa de catre Biroul Raional de Securitate Cehul Silvaniei. Însa nu s-a putut detine materialul necesar din care sa se poata constata daca ar fi avut ceva legaturi cu elementele dusmanoase sau sa duca activitate ostile regimului nostru.
Mentionam ca din 12 Noiembrie 1951 si pâna în cea de a 2-a jumatate a anului 1952 când a decedat nu s-a putut stabili activitatea dusmanoasa din ultimul timp a susnumitului.
Fata de cele aratate mai sus propunem clasarea dosarului de verificare la A. S. (Arhivele Securitatii –n.n.) si scoatere susnumitului din evidentele noastre”.
Asadar, protopopul Ilie Calauz s-a dovedit a fi nevinovat chiar si în conformitate cu „canoanele” noului regim totalitar. În realitate, a fost una din numeroasele victime ale regimului comunist, erou-martir al închisorilor comuniste, personalitate marcanta din generatia Marii Uniri, care si-a pus întreaga viata în slujba lui Dumnezeu si a natiei sale. Nu întâmplator, pentru activitatea sa prodigioasa a fost decorat de catre Ministerul Cultelor în anul 1923 cu distinctia „Rasplata Muncii pentru Biserica” cl. I. În anul 1926 a fost numit protopop cu brâu rosu, iar în anul 1941 a fost numit arhidiacon onorariu „cu prerogativele împreunate”.

Sursa: http://www.graiulsalajului.ro