„Iubiti frati si surori, buna ziua!
Evanghelia de astazi (cf. Mc 6,7-13) relateaza momentul în care Isus îi trimite pe cei doisprezece în misiune. Dupa ce i-a chemat pe nume pe fiecare, "pentru ca sa fie cu el" (Mc 3,14) ascultând cuvintele sale si observând gesturile sale de vindecare, acum îi convoaca din nou pentru "a-i trimite doi câte doi" (6,7) în satele în care El urma sa mearga. Este un soi de "stagiu" a ceea ce vor fi chemati sa faca dupa învierea Domnului cu puterea Duhului Sfânt.
Textul evanghelic se opreste asupra stilului misionarului, pe care îl putem rezuma în doua puncte: misiunea are un centru; misiunea are un chip.
Discipolul misionar are înainte de toate un centru al sau de referinta, care este persoana lui Isus. Relatarea indica asta folosind o serie de verbe care îl au pe El ca subiect – "i-a chemat", "a început sa-i trimita", "le-a dat putere", "le-a poruncit", "le-a spus" (v. 7.8.10) -, asa încât plecarea si activitatea celor doisprezece apare ca iradierea dintr-un centru, repropunerea prezentei si actiunii lui Isus în actiunea lor misionara. Asta arata cum apostolii nu au nimic propriu de vestit, nici capacitati proprii de demonstrat, ci vorbesc si actioneaza ca "trimisi", ca mesageri ai lui Isus.
Acest episod evanghelic ne intereseaza si pe noi, si nu numai preotii, ci toti cei botezati, chemati sa marturisim Evanghelia lui Cristos, în diferitele domenii ale vietii. Si aceasta misiune este autentica si pentru noi nu numai pornind de la centrul sau imutabil care este Isus. Nu este o initiativa a fiecarui credincios, nici a grupurilor si nici a marilor asociatii, ci este misiunea Bisericii unita inseparabil cu Domnul sau. Niciun crestin nu vesteste Evanghelia "din proprie initiativa", ci numai trimis de Biserica ce a primit mandatul de la Cristos însusi. Tocmai Botezul ne face misionari, un botezat care nu simte nevoia de a vesti Evanghelia, de a-l vesti pe Isus, nu este un bun crestin.
A doua caracteristica a stilului misionarului este, ca sa spunem asa, un chip, care consta în saracia mijloacelor. Echipamentul sau raspunde la un criteriu de sobrietate. De fapt, cei doisprezece au porunca: "sa nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desaga, nici bani la cingatoare" (v. 8). Învatatorul îi vrea liberi si usori, fara sprijine si fara favoruri, siguri numai de iubirea Lui care îi trimite, întariti numai de Cuvântul sau pe care merg sa-l vesteasca. Toiagul si sandalele sunt dotarea pelerinilor, pentru ca asa sunt mesagerii împaratiei lui Dumnezeu, nu manager atotputernici, nu functionari inamovibili, nu dive în tournée. Sa ne gândim, de exemplu, la aceasta dieceza al carei episcop sunt eu. Sa ne gândim la câtiva sfinti din aceasta dieceza de Roma: sfântul Filip Neri, sfântul Benedict Iosif Labre, sfântul Alexiu, sfânta Ludovica Albertini, sfânta Francisca Romana, sfântul Gaspar Del Bufalo si atâtia altii. Nu erau functionari sau antreprenori, ci umili lucratori ai Împaratiei. Aveau acest chip. Si acestui "chip" îi apartine si modul în care este primit mesajul: de fapt, se poate întâmpla sa nu fie primiti sau ascultati (cf. v. 11). Si asta este saracie: experienta esecului. Activitatea lui Isus, care a fost refuzat si rastignit, prefigureaza destinul mesagerului sau. Si numai daca suntem uniti cu El, mort si înviat, reusim sa gasim curajul evanghelizarii.
Fecioara Maria, prima discipola si misionara a Cuvântului lui Dumnezeu, sa ne ajute sa ducem în lume mesajul Evangheliei într-o exultanta umila si stralucitoare, dincolo de orice refuz, neîntelegere sau suferinta.
_______________
Dupa Angelus
Iubiti frati si surori,
Va salut din inima pe voi toti, romani si pelerini din Italia si din diferite parti ale lumii: familiile, grupurile parohiale, asociatiile.
Îndeosebi, salut Surorile Preapretiosului Sânge din Monza, novicele Fiicelor Mariei Ajutatoare care provin din diferite tari si tinerii polonezi din dieceza de Pelpin (Polonia), care participa la un curs de exercitii spirituale la Assisi.
Urez tuturor o duminica frumoasa si, va rog, nu uitati sa va rugati pentru mine. Pofta buna si la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Patrascu
