„„Sfânta Fecioara sta de la început într-un fel aparte sub privirea lui Dumnezeu, cel care «s-a uitat» la ea, facând-o pe ea sa-l priveasca.
Mai mult, apartenenta ei cu totul speciala la Cristos aduce cu sine faptul ca ea se afla în întregime în stare de har […] Prin aceasta este exprimat, la urma urmei, nu doar un privilegiu pentru Maria, ci si o speranta care ne priveste pe toti”, afirma Papa Benedict al XVI-lea (Joseph Cardinal Ratzinger – Papa Benedict al XVI-lea, „Dumnezeu si lumea” – A crede si a trai în epoca noastra -, Sapientia, Iasi, 2009, p.352).
Sfântul Parinte ne spune ca „Maria este usa deschisa catre Dumnezeu” si ca prin aparitiile si miracolele Ei „credinta devine atât de vie, încât patrunde pâna în cele materiale, în cotidian, facând ca mâna plina de bunatate a lui Dumnezeu sa devina reala prin puterea bunatatii acestei Mame” (Op.cit., p.355).
Istoria aparitiilor Sfintei Fecioare dateaza din secolul al IV-lea si ele au fost consemnate. În anul 352 sau 358, în noaptea de 4 spre 5 august, în vis, Sfânta Fecioara s-a aratat simultan unui nobil roman, Patrizo Giovanni, si Papei Liberius, si le-a cerut sa ridice o biserica pe locul în care va ninge în noaptea aceea. Dimineata, colina Esquiline era acoperita de zapada … Dupa planurile Papei si prin contributia materiala a nobilului, s-a ridicat prima constructie a „Bazilicii Santa Maria Maggiore” din Roma (Santa Maria della Neve – Sfânta Maria a Zapezii).
De atunci, aparitiile Preacuratei nu au încetat, dimpotriva, din secolul al XIX-lea sunt tot mai numeroase.
În acest an, la 11 februarie, se vor împlini 160 de ani de la prima aparitie a Sfintei Fecioare la Lourdes. De la Fatima, al carei Centenar l-am încheiat de curând, o urmam pe Sfânta Fecioara la Lourdes …
Lourdes-ul este cel mai mare centru de pelerinaj din Biserica Catolica, peste cinci milioane de pelerini din toate continentele si din toate religiile ajung în fiecare an în acel loc al Îndurarii, unde marturiile vorbesc despre vindecari miraculoase. Stiintific sunt confirmate ca inexplicabile 1200 de vindecari. Sunt foarte numeroase vindecarile sufletesti, sunt vindecari profunde care transforma omul, fiecare pelerin are miracolul sau la Lourdes.
Rugaciunea cauta vindecarea, dar în acel loc sfânt s-au vindecat copii care nu stiau sa se roage, s-au vindecat necredinciosi care niciodata nu s-au gândit la rugaciune …, dar erau acolo, erau la Lourdes, si în jurul lor lumea se ruga … S-au vindecat bolnavi aflati la distante mari de Lourdes, bolnavi pentru care cineva se ruga. Unii s-au vindecat cu apa miraculoasa izvorâta din Grota aparitiilor. Într-un anumit fel, Lourdes-ul este unic.
Papa Benedict al XVI-lea sustine ca Lourdes este unul dintre cele mai faimoase locuri de convertire, de har si de vindecare. Desigur, oamenii au nevoie sa li se aminteasca de faptul ca Dumnezeu exista si Lourdes-ul le aminteste … Ce-l face oare pe Papa Benedict sa iubeasca atât de mult Lourdes-ul? Exista un mister al acestei legaturi de suflet ce trece dincolo de timp? Nu avem cum sa stim. Am observat însa ceea ce în limbajul obisnuit numim „coincidenta”: Bernadeta „s-a nascut pentru Cer” la 16 aprilie 1879. Papa Benedict s-a nascut la 16 aprilie 1927!!! Papa si vizionara de la Lourdes au în comun vointa de a nu avea nimic mai înalt decât pe Cristos, umilinta si simplitatea.
Rene Laurentin (1917-2017), teologul francez expert în Mariologie, consultant la Conciliul Ecumenic Vatican II, a scris sase volume despre Doamna, Fecioara de la Lourdes, punând Lourdes-ul fata-n fata cu lumea noastra de astazi, grea de materialism, rationalism, relativism si consumism …
Avem nevoie de Lourdes ca sa decidem asupra vietii noastre si suntem responsabili de alegerea noastra, ne spune Parintele Laurentin, si ne mai spune ca trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu pentru harul si binecuvântarile aparitiilor Sfintei Fecioare, sa-i multumim pentru Lourdes.
Lourdes!! … Asezarea de la poalele Muntilor Pirinei ale caror vârfuri, de peste 3000 de metri, se pierd în ceata si nori, locul în care Sfânta Fecioara a coborât din Cer între noi, în urma cu 160 de ani, si s-a aratat Bernadetei Soubirous (1844-1879), o copila de 14 ani, saraca si nu prea umblata la scoala.
În ziua aceea de februarie Bernadeta a trecut cu doua prietene râul Gave, ca sa culeaga vreascuri. În Grota de pe Massabielle, masa stâncoasa de peste 27 de metri înaltime, acoperita cu tufisuri si iedera, o Doamna îmbracata în alb, cu o centura azurie si cu un trandafir galben la picioare si în mâna dreapta cu un Rozariu, îi surâdea … Bernadeta a început sa se roage Rozariul, Doamna si-l trecea si ea printre degete. Între 11 februarie si 16 iulie 1858, Doamna a aparut Bernadetei de 18 ori; la a doua aparitie, Bernadeta, neîncrezatoare, a stropit-o cu apa sfintita, iar Doamna a zâmbit …
Desi familia a încercat sa o împiedece, Bernadeta cu grupul ei de fetite nu va lipsi de la Grota, dar numai Bernadeta a vazut-o pe Sfânta Fecioara si doar ei i-au fost încredintate mesajele ceresti. La a treia aparitie Doamna a vorbit pentru prima data: „Nu-ti promit sa te fac fericita în aceasta lume, ci în vesnicie. Sa vii aici timp de 15 zile!!”. Bernadeta i-a întins o hârtie si un creion sa-si scrie numele, dar Doamna i-a spus: „Nu este nevoie!”.
În urmatoarele zile Bernadeta a fost însotita de grupuri tot mai numeroase, chiar de comisarul Politiei.
La una din aparitii Doamna i-a descoperit un secret, la alta, i-a transmis mesaje pentru ea si pentru omenire: „Pocainta! Pocainta! Pocainta! Roaga-te pentru convertirea pacatosilor! Saruta pamântul pentru convertirea pacatosilor!”.
La îndemnul Fecioarei, a descoperit izvorul de sub stânca, la care Bernadeta a ajuns sapând pamântul cu mâinile ei – este izvorul cu apa miraculoasa.
Fecioara i-a cerut sa spuna preotilor sa construiasca în acel loc o capela. La aparitia din 25 martie, Doamna si-a descoperit numele: „Que soy era Immaculada Concception” (Eu sunt Neprihanita Zamislire). Cu patru ani înainte Papa Pius al IX-lea, prin Enciclica „Ineffabilis Deus”, a proclamat ca dogma de credinta privilegiul divin acordat aceleia care urma sa fie Mama Rascumparatorului omenirii – Maria din clipa conceperii a fost lipsita de pacatul stramosesc.
A optsprezecea aparitie, dar si ultima, a fost la 16 iulie, la Sarbatoarea Fecioarei Carmelului. De atunci Sfânta Fecioara nu i-a mai aparut Bernadetei, dar i-a fost stapâna pe întreaga ei viata si a maturizat-o launtric. Va intra în Congregatia Surorilor de Caritate din Nevers, va studia,va îndeplini în cea mai mare umilinta toate obligatiile, desi era foarte fragila. Era bolnava de astm, tot mai bolnava, intensitatea suferintelor crestea de la o zi la alta,avea si tuberculoza osoasa … dar si-a acceptat durerile, unindu-le cu ale lui Isus Rastignit. S-a stins din viata la 16 aprilie 1879, însa trupul nu i-a fost atins de descompunere, este asezat într-un sicriu de cristal în capela Manastirii Surorilor din Nevers.
Bernadeta a fost canonizata de Papa Pius al XI-lea în anul 1933.
Dumnezeu a împlinit planul sau de iubire: Lourdes-ul, acest centru de rugaciune si credinta uneste de atunci popoarele, religiile si limbile din întreaga lume.
Sa intram cu gândul si inima în spatiul tainic al Lourdes-ului privind spre culmile lui spirituale …
Desigur, în primul rând este „Grota aparitiilor”. Masa stâncoasa are în partea dreapta, sus, o nisa ovala unde, la 4 martie 1864, a fost asezata o statuie de marmora de Carrara, opera sculptorului Joseph-Hugues Fabisch (1812-1886), sculptor si profesor la „Ecol des Beaux-Arts” din Lyon, sculptorul oficial al Diecezei de Lyon. La baza statuii sunt gravate cuvintele: „Que soi era Immaculada Counception”. Pentru realizarea operei, Fabrisch a vizitat-o pe Bernadeta, care i-a descris cu exactitate aparitiile. Copiile statuii se gasesc în întreaga lume. Tot acest sculptor a lucrat si statuia „Madona cu Copilul”, aflata în Cripta.
Jos, este izvorul, altarul pentru celebrarea Sfintei Liturghii si un mare candelabru în care ard neîntrerupt lumânari. Peretii stâncii au devenit netezi si lucii de atingerea fetelor si a mâinilor, am putea spune, a credintei pelerinilor …
Calea regala care conduce la Sanctuare este Esplanada. Aici, seara, are loc Procesiunea cu Torte, în rugaciunea „Sfântului Rozariu”, rostit în mai multe limbi, si a „Imnului Fecioarei de la Lourdes”. Tot aici are loc si Procesiunea Euharistica sub privirea protectoare a „Preacuratei Incoronate”. Esplanada poate primi mai mult de 40.000 de mii de pelerini. Poarta Sfântului Mihai si Poarta Sfântului Iosif, constructii monumentale, asigura intrarea în Sanctuare.
„Bazilica Sfintei Fecioare a Rozariului” este unul din sanctuare. A fost construita între anii 1883 – 1889 si sfintita în anul 1901. Într-un grandios mozaic sunt imortalizate Misterele Rozariului.
Cripta este sapata în stânca. Este primul Sanctuar, inaugurat în 1866. Statuile Sfântului Petru si a Sfântului Parinte Pius al X-lea amintesc ca Biserica a fost întemeiata pe cuvintele si actiunile lui Isus Cristos, prin Moartea Sa rascumparatoare si prin Învierea Sa, amintesc continuitatea Bisericii si pe succesorul Sfântului Petru, Papa, Episcopul Romei.
„Bazilica Imaculatei Conceperi” este deasupra Grotei. A fost construita între 1866-1872. Vitraliile reproduc istoria vietii Fecioarei Maria.
„Bazilica Sfântul Pius X”, subterana, a fost consacrata la 25 martie 1958, la Centenarul Aparitiilor, de catre viitorul Papa Ioan al XXIII-lea. Vitraliile reprezinta cele 18 aparitii ale Preacuratei.
Biserica Sfintei Bernadeta a fost sfintita în 1988, la 130 de ani de la Aparitiile Preacuratei.
Dar Lourdes-ul are si alte multe biserici si locuri importante: Biserica Sfintei Inimi, Capela Reconcilierii, Capela Adoratiei, Casa natala a Bernadetei, Calea Crucii, pe o distanta de 1500 m, în padure, cu statiuni în care personajele sunt de marime ce depaseste cea naturala.
Ceea ce impresioneaza mai mult la Lourdes sunt bolnavii, prezenta lor la Sanctuare. Ce ar fi Lourdes-ul fara ei? Ei sunt peste tot si în primul rând. Lourdes-ul pare un mare spital sub cerul deschis. Multi pelerini vin la Lourdes aducând cu ei bolnavi si infirmi din parohiile lor si cu ei în fata sunt la Sfintele Liturghii si la procesiuni.
Lourdes-ul este o cetate a miracolelor, este un pamânt al Evangheliei, un loc unde se regasesc resursele credintei, ale sperantei si iubirea lui Dumnezeu. Primele vindecari miraculoase au avut loc în martie 1858; a fost vindecat un barbat nevazator, Louis Bouriette, si o femeie paralizata, Chaterine Latopie.
La 13 mai 1992, Papa Ioan Paul al II-lea a instituit „Ziua Mondiala a Bolnavului” pentru 11 februarie, si prima celebrare solemna a avut loc în anul urmator la Lourdes, acolo unde „Bernadeta este mereu printre bolnavi, prin mesajul transmis al suferintei acceptate cu bucurie si speranta”, si tot mereu este acolo Sfânta Fecioara care vindeca …
Când oboseala se lasa peste pelerini, îi asteapta „La Cite Saint Pierre”, o realizare la dorinta Bernadetei. Este un loc de primire pe o suprafata de 60 de hectare. Este destinat persoanelor cu resurse materiale modeste. Acolo se regaseste pacea interioara si puterea de a continua când totul parea pierdut în viata. Întâlnirea pelerinilor cu Maria este salvatoare.
Lourdes-ul „manifesta, în felul sau, o Prezenta, o Îndurare, o Atotputernicie, care, departe de a-si limita actiunea la domeniul bolii, ne invita sa ne reînnoim, sa ne eliberam de rau, sa ne îndeplinim datoriile de crestini”. Harurile coboara din mâinile Preacuratei în viata fiecarui pelerin …
Am intrat cu gândul si cu inima în spatiul tainic al Lourdes-ului … Orice despartire de Lourdes, chiar si pe calea scrisului, este un regret. La o plecare din Lourdes, Papa Ioan Paul al II-lea spunea: „Nu plec fara regret si fara nostalgie când trebuie sa parasesc acest loc plin de har”.
Nu putem vorbi de o parasire, Lourdes-ul este întotdeauna în inima noastra. Biserica ni l-a adus si ni l-a daruit … Înainte de 1948 statuia Imaculatei de la Lourdes era în toate bisericile, afara, în curtea multora din biserici era „Grota de la Lourdes”. Si era mereu rugaciunea la Fecioara Sfânta de la Lourdes … Nu pot sa spun de câte ori l-am vazut pe Înalt Preasfintia Sa Valeriu Traian Frentiu îngenuncheat, în rugaciune, la „Grota de la Lourdes” din gradina „Internatului Pavelian” din Beius.
Sa-i preluam iubirea pentru Lourdes, si rugaciunea …
De la Fatima la Lourdes este drumul Reuniunii Mariane în acest an … „Lourdes-ul în viata mariana” poate fi cadrul tematic al actiunilor tuturor Reuniunilor Mariane din Eparhia noastra. Pentru ca Lourdes-ul este al nostru cu toata bogatia lui spirituala, cu Bernadeta de la care învatam o noua privire asupra celor de lânga noi sau de departe, asupra celor loviti si raniti de viata. Si tot de la ea învatam sa vedem în lucrurile considerate mici si neînsemnate în lumea de astazi si de oricând, cele mai înalte valori: frumusetea simplitatii si a smereniei. Pentru acestea Sfânta Fecioara a ales-o pe Bernadeta sa-i fie mesagera, pe aceste temelii s-a ridicat Lourdes-ul …
Cu spiritualitatea Lourdes-ului în suflet, se va putea raspunde chemarii Mesajului Papei Francisc pentru Ziua Mondiala a Bolnavului 2018, „Mater Ecclesiae: «Iata fiul tau … Iat-o pe Mama ta!»”. Vocatia materna a Mariei fata de umanitate o regasim în Biserica, în atentia data bolnavilor si personalului medical, dar realizarea este în mâinile noastre, ale credinciosilor …
Cu spiritualitatea Lourdes-ului, viata noastra crestina va avea curajul sa priveasca înaltimile …
Nu ne este în intentie sa aflam numarul aparitiilor Sfintei Fecioare, de la prima mentionata pâna astazi, printre multele aparitii sunt si cele de la Lourdes. La fiecare aparitie, oriunde pe pamânt, Sfânta Fecioara este între noi cu mesaje de credinta, de iubire si de iertare.
Acolo unde coboara, se schimba viata, o seninatate sufleteasca, o pace launtrica da fetelor un alt chip, le lumineaza, la Lourdes oamenii îti zâmbesc ca sa le zâmbesti si tu … Si prezenta Sfintei Fecioare o aminteste cântecul neîncetat al clopotelor: „Ave, Ave, Ave Maria!”
„Sfânta Fecioara de la Lourdes, în sufletul nostru se naste speranta ca tu ne vei ajuta. Asteptam deci harul. Suntem fiii tai si te vom iubi întotdeauna” (Pap Leon XIII).