Roma: Deschiderea Adunarii Plenare a reuniunii pre-sinodale ca pregatire pentru a XV-a Adunari Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor (19-24 martie 2018),

„În dimineata de 19 martie 2018, la Colegiul Pontifical International Maria Mater Ecclesiae, s-a deschis, în prezenta Sfântului Parinte Francisc, Adunarea Plenara a reuniunii pre-sinodale ca pregatire pentru a XV-lea Adunari Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor, ale carei lucrari se vor termina sâmbata, 24 martie.
Dupa salutul cardinalului Lorenzo Baldisseri, secretar general al Sinodului Episcopilor, papa a tinut discursul sau. Dupa aceea au continua marturiile a cinci tineri. Ulterior, la ora 11.20, papa a început un dialog cu tinerii. Publicam în continuare rugaciunea si discursul tinut în cursul Adunarii, precum si salutul cardinalului Lorenzo Baldisseri.
Cuvintele papei înainte de rugaciune
Acum, fiecare în propria credinta, în propria îndoiala, în ceea ce are în suflet, sa se gândeasca la Dumnezeu, sa se gândeasca la nevoia de Dumnezeu, sa se gândeasca la îndoiala pe care o are (daca Dumnezeu exista…), sa se gândeasca la propria constiinta si sa ceara binecuvântarea si bunatatea asupra noastra a tuturor. Amin.
Discursul Sfântului Parinte
Dragi tineri, buna ziua!
Îi salut pe toti cei 15.340! Speram ca mâine sunt mai multi în acest colocviu al nostru pentru a face sa iasa ceea ce avem în inima fiecare dintre voi si dintre noi. A vorbi cu curaj. Fara rusine, nu. Aici rusinea se lasa dupa usa. Se vorbeste cu curaj: ceea ce simt, spun si daca se simte cineva ofensat, cer iertare si merg înainte. Voi stiti sa vorbiti asa. Dar trebuie ascultat cu umilinta. Daca vorbeste ceea ce nu-mi place, trebuie sa-l ascult mai mult, pentru ca fiecare are dreptul sa fie ascultat, asa cum fiecare are dreptul de a vorbi.
Multumesc pentru ca ati acceptat sa veniti aici. Unii dintre voi au trebuit sa faca o calatorie lunga. În schimb, altii în loc sa mearga la culcare – pentru ca la ei este ora de a merge la culcare – sunt conectati cu voi. Vor petrece noaptea ascultând. Veniti din atâtea parti ale lumii si purtati cu voi o mare varietate de popoare, culturi si chiar religii: nu sunteti toti catolici si crestini, nici nu sunteti toti credinciosi, dar cu siguranta toti sunteti însufletiti de dorinta de a da ceea ce este mai bun în voi. Si eu nu am îndoieli cu privire la asta. Îi salut si pe cei care se vor conecta si care deja au facut asta: multumesc pentru contributia voastra!
Vreau sa multumesc în mod special Secretariatului Sinodului, cardinalului secretar, arhiepiscopului secretar si tuturor, tuturor celor care lucreaza în Secretariatului Sinodului. Au lucrat cu putere pentru asta si au avut o capacitate de a inventa lucruri si creativitati foarte mari. Multe multumiri, cardinal Baldisseri, si tuturor colaboratorilor dumneavoastra.
Sunteti invitati pentru ca aportul vostru este indispensabil. Avem nevoie de voi pentru a pregati Sinodul care în octombrie îi va reuni pe episcopi pe tema Tinerii, credinta si discernamântul vocational. În atâtea momente ale istoriei Bisericii, precum si în numeroase episoade biblice, Dumnezeu a voit sa vorbeasca prin intermediul celor mai tineri: ma gândesc, de exemplu, la Samuel, la David si la Daniel. Mie îmi place mult istoria lui Samuel, când aude glasul lui Dumnezeu. Biblia spune: "În acel timp, nu era obiceiul de a auzi glasul lui Dumnezeu. Era un popor dezorientat". A fost un tânar care a deschis acea poarta. În momentele dificile, Domnul face sa mearga înainte istoria cu tinerii. Spun adevarul, nu le este rusine. Nu spun ca sunt "nerusinati", ci ca nu le este rusine si spun adevarul. Si David, tânar fiind, începe cu acel curaj. Si cu pacatele sale. Pentru ca este interesant, toti acestia nu s-au nascut sfinti, nu s-au nascut drepti, modele ale celorlalti. Toti sunt barbati si femei pacatosi si pacatoase, dar care au simtit dorinta de a face ceva bun, Dumnezeu i-a determinat si au mers înainte. Si acest lucru este foarte frumos. Noi putem sa ne gândim: "Aceste lucruri sunt pentru persoane drepte, pentru preoti si pentru surori". Nu, este pentru toti. Si voi tinerilor, mai mult, pentru ca aveti atâta forta pentru a spune lucrurile, pentru a simti lucrurile, pentru a râde, chiar pentru a plânge. Noi, adultii, de atâtea ori, de atâtea ori, am uitat capacitatea de a plânge, ne-am obisnuit: "Lumea este asa… sa se descurce". Si mergem înainte. Pentru aceasta va îndemn, va rog: fiti curajosi în aceste zile, spuneti tot ceea ce va vine; si daca gresesti, un altul te va corecta. Dar înainte, cu curaj!
1. Prea des se vorbeste despre tineri fara a ne lasa interpelati de ei. Când cineva vrea sa faca o campanie sau ceva, of, lauda tinerilor!, nu e asa?, dar el nu permite ca tinerii sa-i interpeleze. A lauda este un mod de a-i multumi pe oameni. Însa oamenii nu sunt nesabuiti sau narozi. Nu, nu sunt asa. Oamenii înteleg. Numai narozii nu înteleg. În spaniola este un moto foarte frumos care spune: "Lauda-l pe narod si-l vei vedea lucrând". A-l bate pe umar cu mâna si el va fi multumit, pentru ca este narod, nu-si da seama. Dar voi nu sunteti narozi! Chiar si cele mai bune analize despre lumea tineretului, desi sunt utile – sunt utile -, nu înlocuiesc necesitatea întâlnirii fata în fata. Vorbesc despre tineretul de astazi. Cautati din curiozitate în câte articole, în câte conferinte se vorbeste despre tineretul de astazi. As vrea sa va spun un lucru: tineretul nu exista! Exista tinerii, istorii, chipuri, priviri, iluzii. Exista tinerii. A vorbi despre tineret este usor. Se fac abstractii, procente… Nu. Fata ta, inima ta, ce spune? A-i provoca sa vorbeasca, a-i auzi pe tineri. Uneori, desigur, voi nu sunteti, tinerii nu sunt premiul Nobel pentru prudenta. Nu. Uneori vorbesc "cu palma". Viata este asa, dar trebuie ascultati.
Cineva crede ca ar fi mai usor sa-i tina "la distanta de siguranta", asa încât sa nu fie provocati de voi. Dar nu este suficient vreun mesaj sau a împartasi fotografii simpatice. Tinerii trebuie luati în serios! Mi se pare ca suntem înconjurati de o cultura care, daca pe de o parte idolatrizeaza tineretea încercând sa n-o treaca, pe de alta parte exclude atâtia tineri sa fie protagonisti. Este filozofia machiajului. Persoanele cresc si încearca sa se machieze pentru a parea mai tinere, însa pe tineri nu-i lasa sa creasca. Acest lucru este foarte obisnuit. De ce? Pentru ca nu se lasa ca sa fie interpelati. Este important. Adesea sunteti marginalizati din viata publica obisnuita si ajungeti sa cersiti ocupatii care nu va garanteaza ziua de mâine. Nu stiu daca asta se întâmpla în toate tarile voastre, dar în atâtea… Daca nu gresesc, nivelul de somaj aici în Italia în rândul tinerilor de la 25 de ani în sus este pe la 35%. Într-o alta tara din Europa, vecina cu Italia, 47%. Într-o alta tara din Europa aproape de Italia, peste 50%. Ce face un tânar care nu gaseste loc de munca? Se îmbolnaveste – depresia – cade în dependente, se sinucide – ne da de gândit: toate statisticile de sinucidere în rândul tinerilor sunt falsificate, toate – devine rebel – dar este un mod de a se sinucide – sau ia avionul si merge într-un oras pe care nu vreau sa-l numesc si se înroleaza în ISIS sau într-una dintre aceste miscari de gherila. Eventual are un sens de trait si va avea un salariu lunar. Si acesta este un pacat social! Societatea este responsabila de acest lucru. Dar eu as vrea ca voi sa fiti cei care sa spuneti motivele, cauzele, si sa nu spuneti: "Nici eu nu stiu bine motivul?". Cum traiti voi aceasta drama? Ne-ar ajuta mult. Prea adesea sunteti lasati singuri. Însa adevarul este si faptul ca voi sunteti constructori de culturi, cu stilul vostru si originalitatea voastra. Este o îndepartare relativa, pentru ca voi sunteti capabili sa construiti o cultura care poate ca nu se vede, dar merge înainte. Acesta este un spatiu pe care noi îl vrem pentru a simti cultura voastra, aceea pe care voi o construiti.
În Biserica – sunt convins – dar nu trebuie sa fie asa: a închide usa, a nu auzi. Evanghelia ne spune asta: mesajul sau de proximitate ne invita sa ne întâlnim si sa ne confruntam, sa ne primim si sa ne iubim serios, sa mergem împreuna si sa împartasim fara frica. Si aceasta Reuniune pre-sinodala vrea sa fie semn a ceva mare: vointa Bisericii de a-i asculta pe toti tinerii, fara exceptie. Si asta nu pentru a face politica. Nu printr-un artificial "tânar-filia", nu, ci pentru ca avem nevoie de a întelege mai bine ceea ce Dumnezeu si istoria ne cer. Daca lipsiti voi, ne lipseste parte din accesul la Dumnezeu.
2. Apropiatul Sinod îsi propune îndeosebi sa dezvolte conditiile pentru ca tinerii sa fie însotiti cu pasiune si competenta în discernamântul vocational, adica în "recunoasterea si primirea chemarii la iubire si la viata în plinatate" (Document pregatitor, Introducere). Noi toti avem aceasta chemare. Voi, în faza initiala, sunteti tineri. Aceasta este certitudinea de fond: Dumnezeu îl iubeste pe fiecare si fiecaruia îi adreseaza personal o chemare. Este un dar care, atunci când este descoperit, umple de bucurie (cf. Mt 13,44-46). Fiti siguri de asta: Dumnezeu are încredere în voi, va iubeste si va cheama. Si din partea sa nu va renunta niciodata, pentru ca este fidel si crede cu adevarat în voi. Dumnezeu este fidel. Pentru cei care cred spun: "Dumnezeu este fidel". Va adresez întrebarea pe care într-o zi a adresat-o primilor discipoli: "Ce cautati?" (In 1,38). Si eu, în acest moment, va adresez întrebarea, fiecaruia dintre voi: "Ce cauti? Tu, ce cauti în viata ta?". Spune-o, ne va face bine sa ascultam. Spune-o! De asta avem nevoie: sa simtim drumul vostru în viata. Ce cauti? Va invita sa împartasiti cautarea vietii cu El, sa mergeti împreuna. Si noi, dorim sa facem acelasi lucru, pentru ca nu putem decât sa împartasim cu entuziasm cautarea bucuriei adevarate a fiecaruia; si nu putem sa tinem numai pentru noi pe Cel care ne-a schimbat viata: pe Isus. Cei de vârsta voastra si prietenii vostri, chiar fara sa stie asta, asteapta si ei o chemare de mântuire.
3. Sinodul apropiat va fi si un apel adresat Bisericii, pentru ca sa redescopere un dinamism tineresc reînnoit. Am putut sa citesc câteva e-mail din chestionarul pus în retea de Secretariatul Sinodului si m-a uimit apelul lansat de diferiti tineri, care cer adultilor sa fie aproape de ei si sa-i ajute în alegerile importante. O tânara a observat ca tinerilor le lipsesc puncte de referinta si ca nimeni nu-i stimuleaza sa activeze resursele pe care le au. Dupa aceea, alaturi de aspectele pozitive din lumea tineretului, a subliniat pericolele, între care alcoolul, drogurile, o sexualitate traita în maniera consumista. Sunt dependente, nu-i asa? Si a concluzionat aproape cu un strigat: "Ajutati lumea noastra tânara care merge tot mai prost". Nu stiu daca lumea tinerilor merge tot mai prost, nu stiu. Dar simt ca strigatul acestei tinere este sincer si cere atentie. Va revine voua sa-i raspundeti acestei tinere, sa vorbiti cu aceasta tânara. Este una dintre voi si trebuie vazuta aceasta "palmuta" pe care ne-o da, unde ne duce. Si în Biserica trebuie sa învatam noi modalitati de prezenta si de apropiere. Este foarte important. Îmi vine în minte când Moise a vrut sa spuna poporului lui Dumnezeu care este miezul iubirii lui Dumnezeu. Si spune: "Gânditi-va: ce popor a avut un Dumnezeu asa de apropiat?". Iubirea este apropiere. Si ei, tinerii de astazi cer apropiere Bisericii. Voi crestinilor, voi care credeti în apropierea lui Cristos, voi catolicilor, fiti apropiati, nu îndepartati. Si voi stiti bine ca exista atâtea, atâtea modalitati de îndepartare, atâtea. Educati-i pe toti, cu manusi albe, dar stati departe pentru a nu ne murdari mâinile. Astazi, tinerii ne cer apropiere: de catolici, de crestini, de cei care cred si de cei care nu cred. De toti. Si în aceasta privinta, un tânar a povestit cu entuziasm participarea sa la câteva întâlniri cu aceste cuvinte. Asa spune: "Lucrul cel mai important a fost prezenta de calugari în mijlocul nostru al tinerilor ca prieteni care ne asculta, ne cunosc si ne sfatuiesc". Barbati si femei consacrati care sunt apropiati. Asculta, cunosc si celui care cere sfat sfatuiesc. Eu cunosc pe unii dintre voi care fac asta.
Îmi vine în minte splendidul Mesaj catre tineri al Conciliului al II-lea din Vatican. Este si astazi un stimulent de a lupta împotriva oricarui egoism si de a construi cu curaj o lume mai buna. Este o invitatie de a cauta noi drumuri si de a le parcurge cu îndrazneala si încredere, tinând privirea îndreptata spre Isus si deschizându-se spre Duhul Sfânt, pentru a reîntineri însasi fata Bisericii. Pentru ca în Isus si în Duhul Sfânt gaseste Biserica forta de a se reînnoi mereu, facând o revizuire de viata cu privire la modul sau de a fi, cerând iertare pentru fragilitatile si necorespunderile sale, neprecupetind energiile pentru a se pune în slujba tuturor, cu singura intentie de a fi fidela fata de misiunea pe care Domnul i-a încredintat-o: sa traiasca si sa vesteasca Evanghelia.
4. Dragi tineri, inima Bisericii este tânara tocmai pentru ca Evanghelia este ca o limfa vitala care o regenereaza încontinuu. Ne revine noua sa fim docili si cooperam la aceasta rodnicie. Si voi toti puteti colabora la aceasta rodnicie: fie ca sunteti crestini catolici, sau de alte religii, sau necredinciosi. Va cerem sa colaborati la rodnicia noastra, sa dati viata. Facem asta si pe acest drum sinodal, gândindu-ne la realitatea tinerilor din toata lumea. Avem nevoie sa ne reluam entuziasmul credintei si gustul cautarii. Avem nevoie sa regasim în Domnul forta de a ne ridica din esecuri, de a merge înainte, de a întari încrederea în viitor. Si avem nevoie sa îndraznim carari noi. Nu va înspaimântati: a îndrazni carari noi, chiar daca asta comporta riscuri. Un barbat, o femeie care nu risca, nu se maturizeaza. O institutie care face alegeri pentru a nu risca, ramâne copila, nu creste. Riscati, însotiti de prudenta, de sfat, dar mergeti înainte. Fara a risca, stiti ce i se întâmpla unui tânar? Îmbatrâneste! Iese la pensie la 20 de ani! Un tânar îmbatrâneste si îmbatrâneste si Biserica. Spun asta cu durere. De câte ori eu gasesc comunitati crestine, chiar de tineri, dar batrâne. Au îmbatrânit pentru ca le era frica. Frica de ce? De a iesi, de a iesi spre periferiile existentiale ale vietii, de a merge acolo unde se joaca viitorul. Una este prudenta, care este o virtute, dar alta este frica. Avem nevoie de voi tinerii, pietre vii ale unei Biserici cu fata tânara, dar nu machiata, asa cum am spus: nu întinerita artificial, ci reînsufletita dinlauntru. Si voi ne provocati sa iesim din logica acelui "dar mereu s-a facut asa!". Si acea logica, va rog, este o otrava. Este o otrava dulce, pentru ca îti tranchilizeaza sufletul si te lasa anesteziat si nu te lasa sa mergi. A iesi din logica acelui "mereu s-a facut asa", pentru a ramâne în mod creativ în brazda Traditiei crestine autentice, dar creativ. Eu le recomand crestinilor sa citeasca Faptele Apostolilor: creativitatea acelor oameni. Acei oameni stiau sa mearga înainte cu o creativitate încât daca noi facem traducerea la ceea ce înseamna astazi, ne înspaimânta! Voi creati o cultura noua, dar fiti atenti: aceasta cultura nu poate sa fie "dezradacinata". Un pas înainte, dar priveste radacinile! Nu te întoarce la radacini, pentru ca vei fi îngropat: fa un pas înainte, dar mereu cu radacinile. Si radacinile – asta, iertati-ma, o port în inima – sunt batrânii, sunt batrânii buni. Radacinile sunt bunicii. Radacinile sunt aceia care au trait viata si pe care aceasta cultura a rebutului îi rebuteaza, nu sunt de folos, îi trimite afara. Batrânii au aceasta carisma de a purta radacinile. Vorbiti cu batrânii. "Dar ce voi spune?". Încearca! Îmi amintesc la Buenos Aires, odata, vorbind cu tinerii, am spus: "De ce nu mergeti într-o casa de odihna sa cântati la chitara batrânilor care sunt acolo?" – "Dar, parinte…" – "Mergeti, numai o ora". [Au ramas] peste doua ore! Nu voiau sa iasa, pentru ca batrânii care erau asa [un pic adormiti], au auzit chitara si s-au trezit, trezit, trezit si au început [sa vorbeasca], iar tinerii au auzit lucruri care îi atingeau înauntru. Au luat aceasta întelepciune si au mers înainte. Acest lucru profetul Ioel îl spune atât de bine, atât de bine. La capitolul al treilea. Pentru mine aceasta este profetia de astazi: "Batrânii vor avea vise si tinerii vor profeti". Noi avem nevoie de tineri profeti, dar fiti atenti: niciodata nu veti fi profeti daca nu luati visele batrânilor. Mai mult: daca nu mergeti sa faceti sa viseze un batrân care sta acolo plictisit, pentru ca nimeni nu-l asculta. Faceti-i pe batrâni sa viseze si aceste vise va vor ajuta sa mergeti înainte. Ioel 3,1. Citeste asta, îti va face bine. Lasati-va interpelati de ei.
Pentru a ne sintoniza pe lungimea de unda a tinerelor generatii este de mare ajutor un dialog continuu. Va invit asadar, în aceasta saptamâna, sa va exprimati cu franchete si în toata libertatea, am spus-o si o repet. Cu "tupeu". Sunteti protagonistii si este important ca sa vorbiti deschis. "Dar mi-e rusine, ma va auzi cardinalul…". Sa auda, este obisnuit. Va asigur ca va fi luata în serios contributia voastra. Deja de acum va spun multumesc; si va cer, cu rugaminte, sa nu uitati sa va rugati pentru mine. Si cei care nu se pot ruga, pentru ca nu stiu sa se roage, cel putin sa gândeasca bine despre mine. Multumesc.

*
Salutul cardinalului Lorenzo Baldisseri
Sanctitate,
Va primeste în aceasta aula entuziasmul irezistibil a peste trei sute de tineri, veniti la Roma din toate continentele. Mai mult decât cuvintele, conteaza zâmbetele lor, cântecele lor si aplauzele lor.
Fiecare, în modul în care îi este potrivit, va spune astazi multumirea sa. Multumire, pentru ca ati voit sa dedicati urmatoarea Adunare Generala a Sinodului Episcopilor temei "Tinerii, credinta si discernamântul vocational", punându-i pe tineri si proiectul lor de viata în centrul drumului pastoral al Bisericii în toata lumea.
Multumire, pentru ca ati voit ca Sinodul "despre" tineri sa fie într-un anumit mod si un Sinod "pentru" tineri, "cu" tinerii si "al" tinerilor, în care toti tinerii si tinerele sa se poata simti protagonisti si sa exprime ceea ce poarta în inima, având constiinta ca – asa cum dumneavoastra ati afirmat la Veghea foarte frumoasa de rugaciune pentru ZMT de anul trecut – "fiecare tânar are ceva de spus altora, are ceva de spus adultilor, are ceva de spus preotilor, surorilor, episcopilor si papei".
În sfârsit, multumire pentru ca ati voit sa convocati aceasta Reuniune pre-sinodala ca etapa ulterioara a drumului de pregatire pentru Sinod, o etapa care va permite concret atâtor tineri – celor prezenti fizic aici la Roma, dar si celor conectati prin retelele de comunicare sociala – sa dialogheze, sa se confrunte deschis si sa ajunga la elaborarea unui Document comun în vederea Adunarii sinodale din octombrie.
Împreuna cu multumirea, Sanctitate, va exprimam si cele mai sincere urari ale noastre, din moment ce astazi, solemnitatea sfântului Iosif, este a cincea aniversare a începutului slujirii petrine: o aniversare care ne ofera marele dar de a o celebra împreuna cu noi. În acesti cinci ani ne-ati aratat în foarte multe ocazii ca tinerii se afla la inima dumneavoastra: i-ati întâlnit la Roma si în tarile pe care le-ati vizitat în timpul calatoriilor apostolici, i-ati îndemnat sa nu taie radacinile cu istoria care îi precede, i-ati invitat sa dea contributia lor la reînnoirea Bisericii, i-ati îmbratisat si i-ati mângâiat în spitale, în închisori, în lagarele de refugiati si în toate acele locuri în care tinerii adesea trebuie sa devina adulti prea în graba.
Tinerii prezenti aici ne ofera, pe cât posibil, o sectiune a tinerilor din toata lumea. Pe de o parte este vorba de tineri alesi de Conferintele Episcopale si de Sinoadele Bisericilor Catolice Orientale, pe de alta parte e vorba de tineri care provin din seminarii si din casele de formare la viata calugareasca; precum si membri ai asociatiilor, miscarilor si noilor comunitati ecleziale; reprezentanti ai scolilor si universitatilor catolice. Dupa aceea, au fost invitati tineri care provin din lumea artei (muzica, dans, literatura, teatru), din cea profesionala (jurnalism, cercetare, informatica), din politica, economie, serviciu militar, sport, din lumea solidaritatii (voluntariatul, dezabilitate, traficul de persoane, saracia, etc.). În sfârsit se adauga tineri reprezentanti ai celorlalte confesiuni crestine, ai altor religii si necredinciosi.
În afara de asta, în timpul acestei saptamâni vor fi prezenti împreuna cu tinerii unii experti ai realitatii tineretului, unii facilitatori, care vor modera munca în cadrul grupurilor lingvistice si unii care se ocupa de web, care vor coordona participarea la distanta a tinerilor înscrisi prin intermediul social networks. În aceasta ultima privinta, este cu siguranta un "semn al timpurilor" ca tinerii din toata lumea pot, prin intermediul web-ului, sa participe la acest eveniment trimitând contributiile lor si facându-si astfel auzit si glasul lor.
Scopul acestei reuniuni pre-sinodale l-ati indicat chiar dumneavoastra, Sfinte Parinte, în momentul anuntarii convocarii sale: "Cu acest drum – ati afirmat la sfârsitul audientei generale din 4 octombrie 2017 – Biserica vrea sa se puna în ascultarea glasului, a sensibilitatii, a credintei precum si a îndoielilor si a criticilor tinerilor – trebuie sa-i ascultam pe tineri -. Pentru aceasta, concluziile reuniunii din martie vor fi transmise parintilor sinodali". Cuvântul-cheie al drumului sinodal este asadar cuvântul "ascultare". Tinerii sunt în acelasi timp obiect si subiect al drumului sinodal, chemati sa se puna în ascultarea pastorilor lor, dar chemati si sa vorbeasca pastorilor lor, sa-si deschida propria inima lor, într-o circularitate virtuoasa care este esenta însasi a sinodalitatii ecleziale.
Pentru aceasta, duminica viitoare, la sfârsitul Euharistiei care deschide riturile din Saptamâna Sfânta si celebreaza a XXXIII-a Zi Mondiala a Tineretului, vom avea bucuria si onoarea de a încredinta în mâinile dumneavoastra Documentul care va rezulta din Reuniunea pre-sinodala, caruia tinerii vor încredinta dorintele si sperantele celor de vârsta lor din toata lumea în vederea Sinodului din octombrie. Multumesc!

Dupa buletinul public din 19 martie 2018 al Salii de Presa a Sfântului Scaun
http://press.vatican.va/content/salastampa/it/bollettino/pubblico/2018/03/19/0206/00446.html
Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro