De Domenico Agasso jr

Împartasania se primeste pe limba, în genunchi. Nu în alte moduri. Subliniaza asta cardinalul Robert Sarah, prefect al Congregatiei pentru Cultul Divin si Disciplina Sacramentelor. Cardinalul scrie asta în prefata la cartea parintelui Federico Bortoli "Distribuirea Împartasaniei pe mâna. Profile istorice, juridice si pastorale", în care denunta un atac diabolic la multiplu la adresa Euharistiei.

Premisa cardinalului este bazata pe îngerul de la Fátima: "Înainte de aparitia Fecioarei Maria, în primavara anului 1916, s-a aratat lui Lucia, Iacinta si Francisc, si le-a spus: «Nu va fie frica, eu sunt îngerul pacii. Rugati-va cu mine»". În primavara anului 1916, "la a treia aparitie a îngerului, copiii si-au dat seama ca îngerul, mereu acelasi, tinea în mâna sa stânga un potir, pe care era suspendata o ostie. I-a dat sfânta Ostie lui Lucia, si Sângele din potir lui Iacinta si Francisc, care au ramas în genunchi, în timp ce spunea: «Luati si beti Trupul si Sângele lui Isus Cristos, insultat în mod oribil de oamenii ingrati. Reparati faradelegile lor si mângâiati-l pe Dumnezeul vostru»".

Sarah afirma ca aceasta scena "ne arata cum trebuie noi sa ne împartasim cu Trupul si Sângele lui Isus Cristos". Si rugaciunea "de reparare dictata de înger este, din pacate, mai mult decât depasita", spune cardinalul.

Cardinalul explica dupa aceea care sunt "insultele pe care Isus le primeste în Ostia sfânta".

În primul rând cele împotriva Sacramentului însusi: "Profanarile oribile, despre care unii fosti satanisti convertiti au dat stire si descriere înfioratoare"; insulte sunt si "Împartasaniile sacrilege, primite nu în stare de har al lui Dumnezeu, si nemarturisind credinta catolica (ma refer la anumite forme ale asa-numitei «intercomuniuni»)".

Al doilea element: "Tot ceea ce ar putea împiedica rodnicia Sacramentului, mai ales erorile semanate în mintile credinciosilor pentru ca sa nu mai creada în Euharistie". Pentru Sarah, "teribilele profanari care se desfasoara în asa-numitele «liturghii negre» nu-l ranesc direct pe Cel care în Ostie este insultat", ajungând numai pe "accidentii pâinii si vinului. Desigur, Isus sufera pentru sufletele profanatorilor, pentru care si-a varsat acel Sânge pe care ei asa de mizerabil si crud îl dispretuiesc. Însa Isus sufera mai mult când darul extraordinar al Prezentei euharistice divino-umane nu poate sa aduca potentialele efecte în sufletele credinciosilor".

Asa se întelege cum "cel mai viclean atac diabolic consta în a încerca sa se stinga credinta în Euharistie, semanând erori si favorizând un mod necorespunzator de a o primi". Scopul satanei este "Jertfa Liturghiei si Prezenta reala a lui Isus în Ostia consacrata".

Si aceasta tentativa de "rapire merge la rândul sau pe doua sine: prima este reducerea conceptului de «prezenta reala». Multi teologi nu înceteaza sa ironizeze sau sa trateze cu indiferenta – în pofida interventiilor continue ale magisteriului – termenul «transsubstantiere»".

Pentru prefectul Congregatiei Cultului Divin, credinta în prezenta reala "poate influenta modul de a primi Împartasania, si viceversa". A o primi pe mâna comporta "fara îndoiala o mare dispersare de fragmente; dimpotriva, atentia fata de micile firimituri, grija în purificarea vaselor sacre, a nu atinge Ostia cu mâinile transpirate, devin marturisiri de credinta în prezenta reala a lui Isus, chiar si în cele mai mici parti din speciile consacrate: daca Isus este substanta Pâinii Euharistice si daca dimensiunile fragmentelor sunt numai accidenti ai pâinii, are putina importanta cât de mare sau mica este o bucata de Ostie! Substanta este aceeasi! Este El!", exclama cardinalul.

Dimpotriva, neatentia fata de fragmente face "sa se piarda din vedere dogma: încet-încet ar putea prevala gândul: «Daca nici parohul nu este atent la fragmente, daca administreaza Împartasania în asa fel încât fragmentele pot sa se disperseze, atunci înseamna ca în ele nu este Isus, sau este pâna la un anumit punct»".

Cealalta "sina" pe care se "desfasoara atacul împotriva Euharistiei este tentativa de a elimina din inima credinciosilor simtul sacrului". Scrie Sarah: "În timp ce termenul «transsubstantiere» ne indica realitatea prezentei, simtul sacrului ne face sa-i întrevedem particularitatea si sfintenia sa absoluta. Ce nenorocire ar fi sa se piarda simtul sacrului chiar în ceea ce este mai sacru! Si cum este posibil! Primind hrana speciala în acelasi mod ca pe o hrana obisnuita".

Liturgia este facuta din multe "mici rituri si gesturi – fiecare dintre ele este capabil sa exprime aceste atitudini încarcate de iubire, de respect filial si de adoratie fata de Dumnezeu. Tocmai pentru aceasta este oportun sa se promoveze frumusetea, corespunderea si valoarea pastorala a unei practici dezvoltate în timpul lungii vieti si traditii a Bisericii, adica actul de a primi Sfânta Împartasanie pe limba si în genunchi". Spune cardinalul: "Maretia si nobletea omului, precum si cea mai înalta exprimare a iubirii sale fata de Creator, consta în a se pune în genunchi în fata lui Dumnezeu. Isus însusi s-a rugat în genunchi în prezenta Tatalui".

Sarah propune exemplul a doi "mari sfinti din timpurile noastre: Ioan Paul al II-lea si Tereza de Calcutta. Întreaga viata a lui Karol Wojtyla – aminteste el – a fost marcata de un respect profund fata de Sfânta Euharistie. Cu toate ca era extenuat si fara forte si-a impus mereu sa îngenuncheze în fata Preasfântului Sacrament. Era incapabil sa îngenuncheze si sa se ridice singur. Avea nevoie de altii pentru a-si pleca genunchii si apoi pentru a se ridica. Pâna în ultimele sale zile, a voit sa ne dea o mare marturie de reverenta fata de Preasfântul Sacrament".

Se întreaba Sarah: "Este cu adevarat prea umilitor sa ne prosternam si sa stam în genunchi în fata Domnului Isus Cristos?".

Sfânta Maica Tereza de Calcutta, "calugarita exceptionala pe care nimeni n-ar îndrazni s-o trateze ca traditionalista, fundamentalista sau extremista, a carei credinta, sfintenie si daruire totala de sine lui Dumnezeu si saracilor sunt cunoscute de toti, avea un respect si un cult absolut fata de Trupul divin al lui Isus Cristos. Desigur, ea atingea zilnic «carnea» lui Cristos în trupurile deteriorate si suferinde ale celor mai saraci dintre saraci". Si totusi, "umpluta de uimire si de veneratie respectuoasa, Maica Tereza se abtinea sa atinga Trupul transsubstantiat al lui Cristos; mai degraba ea îl adora si îl contempla în tacere, ramânea timp îndelungat în genunchi si prosternata în fata lui Isus Euharistie". În afara de asta, primea Împartasania "în gura sa, ca un mic prunc care se lasa hranit cu umilinta de Dumnezeul sau".

Alta întrebare: "De ce ne încapatânam sa ne împartasim în picioare si pe mâna? De ce aceasta atitudine de lipsa de supunere fata de semnele lui Dumnezeu?". Apoi avertizeaza: "Niciun preot sa nu îndrazneasca sa pretinda a impune propria autoritate cu privire la aceasta chestiune refuzând sau maltratând pe cei care doresc sa primeasca Împartasania în genunchi si pe limba: venim ca niste copii si primim cu umilinta în genunchi si pe limba Trupul lui Cristos".

Dupa aceea, Sarah sustine ca a primi Euharistia pe mâna a devenit practica pentru ca "printr-o reforma liturgica ce ar fi trebuit sa fie omogena cu riturile precedente, o concesie particulara a devenit un speraclu pentru a forta si a goli seiful comorilor liturgice ale Bisericii".

Prefectul Congregatiei Cultului Divin îl citeaza si pe papa emerit Benedict al XVI-lea, "care în ultimii ani ai pontificatului sau a voit sa distribuie Euharistia în gura si în genunchi".

(Dupa Vatican Insider, 23 februarie 2018)

Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro