În fiecare an, în apropierea zilei de 28 octombrie, Biserica noastră se pregătește cu emoție de comemorarea evenimentelor din 27/29 octombrie 1948, când episcopii noștri au fost arestați, moment în care a început Calvarul Bisericii Greco-Catolice din România.

Joi, 28 octombrie 2021, în Catedrala Sf. Nicolae din Oradea
Ora 19.00: Material Video: „Valeriu Traian Frențiu – Fericit”;
19.15: Vom celebra și transmite LIVE Acatistul Fericiților Episcopi greco-catolici Martiri
Evenimentul poate fi urmărit pe pagina facebook a Seminarului și pe canalul youtube al Catedralei.

Acum sunt Fericiți și meritul lor a fost recunoscut de către Biserică. Au fost ridicați la cinstea Altarelor de către însuși Suveranul Pontif, Papa de la Roma, cel pentru care episcopii noștri și-au dat viața. Au acceptat martiriul pentru Domnul și pentru comuniunea cu Papa de la Roma, iar gestul Papei Francisc, de a veni la Blaj în 2 iunie 2019 pentru a-i ridica la cinstea Altarelor, constituie pentru noi toți un semn clar al aprecierii și al răsplătirii eforturilor făcute de către ei.

Sângele martirilor este sămânța creștinilor – așa spune un proverb cunoscut. Sângele episcopilor noștri este sămânță pentru viața nouă a Bisericii noastre, care a rezistat ororilor comunismului, continuându-și activitatea în catacombe. Acum suntem noi cei care, întorcându-ne privirea spre trecut, comemorând și amintindu-ne de jertfa lor, ne îndreptăm spre viitor, cu multă încredere și speranță în suflet. Lumea de azi are nevoie de apa lină provenită din izvorul Bisericii noastre, la fel cum a avut nevoie dintotdeauna, iar Biserica noastră, susținută de Biserica Triumfătoare în care se află episcopii noștri martiri dar și alți preoți sau credincioși de-ai noștri – cunoscuți numai de Domnul – are datoria de a potoli această sete a omului de astăzi cu apa credinței autentice, care duce omul spre Viața Veșnică.

În cele ce urmează, pentru a ne putea apropia mai ușor de atmosfera cenușie din toamna anului 1948, vă propun câteva gânduri despre fiecare din martirii noștri.

Vasile Aftenie, Episcop auxiliar de București

(n. 14.07.1889, Lodroman, AB – †10 mai 1950, Penitenciarul Văcărești, București)

În seara zilei de 28 octombrie 1948, după ce a ieșit de la Sfânta Liturghie, în timp ce stătea de vorbă cu enoriașii, a venit o copilă care le-a relatat discuția pe care o auzise la poarta bisericii între doi domni, cum că la noapte urmau să-l aresteze de aici pe Domnul Episcop. La propunerea unui tânăr de a se retrage/ascunde la ei, Episcopul Aftenie, luând Crucea pectorală de pe masă a spus că: „Această cruce mă oprește.” În noaptea acelei zile a fost arestat și dus la Ministerul de Interne, unde, după o percheziție umilitoare a fost băgat într-o celulă de la subsol, unde era deja episcopul Valeriu Traian Frențiu.

Valeriu Traian Frențiu, Episcop de Oradea

(n. 25.04.1875, Reșița – †11 iulie 1952, Penitenciarul din Sighet)

Când au venit securiștii la dânsul, noaptea, în sediul din Palatul Episcopal din Oradea, episcopul Frențiu a cerut să i se permită să celebreze Sfânta Liturghie. Acest lucru i-a fost permis iar după aceea a fost dus și nu s-a mai întors. După un drum chinuitor până București, ajuns la Ministerul de Interne, este închis în aceeași celulă unde urma să se întâlnească cu Episcopul Aftenie de la București.

Ioan Ovidiu Suciu, Administrator apostolic de Blaj

(n. 03.12.1907, Blaj – †27.06.1953, Penitenciarul din Sighet)

A fost arestat în data de 27 octombrie 1948, o zi de miercuri, la ora 15.00, de către însuși directorul Direcției Regionale a Securității Poporului din Sibiu, întrucât nu acceptase să stea de vorbă sau să meargă la securitate cu alții, decât cu ofițeri de grad corespunzător cu al lui. A fost dus la Sibiu, unde a fost tratat neomenește. Ulterior a fost aruncat într-un beci plin de spurcăciuni și de șobolani. A ajuns la Ministerul de Interne în noaptea dinspre 29/30 octombrie 1948, unde se întâlnește cu episcopii Frențiu, Rusu și Aftenie. În ziua de 30 octombrie a urmat așa-numita audiență, în cadrul căreia au fost invitați toți să renunțe la credința lor.

Tit Liviu Chinezu

(n. 22.12.1904, Iernuțeni, Reghin –  †15.01.1955, Penitenciarul din Sighet) 

Era protopop de București în seara zilei de 28 octombrie 1948, când, alături de episcopul Aftenie, fusese arestat din locuința de pe Strada Polonă din București. Era unul dintre cei mai categorici opozanți împotriva actului de unire a BRU cu BOR, lucru dovedit în special de predicile ținute în acea perioadă. A fost consacrat episcop în clandestinitate, în data de 25 aprilie 1949. A acceptat sacrificiul episcopatului tocmai pentru a putea să și ofere viața în semn de loialitate față de Papa și pentru binele sufletelor.

Ioan BălanEpiscop de Lugoj 

(n. Teiuș, 12.02.1880 – †04.08.1959, Mănăstirea ortodoxă Ciorogârla)

A fost arestat în după-amiaza zilei de 29 octombrie 1948, la ora 16.00, la Lugoj. Apoi, a doua zi, a fost dus la Securitatea din București. Când persecuția iminentă era deja foarte clară, a intensificat rugăciunea, instituind Ora Sfântă, în fiecare joi seara, la ora 23.00, în Catedrală. Neliniștit fiind și crezând că nu vor participa și credincioși la acest moment de rugăciune, a fost surprins și emoționat până la lacrimi atunci când, la prima Oră Sfântă, la intrarea în catedrală, poporul, care umplea toate băncile catedralei, s-a ridicat în picioare și l-a întâmpinat cu imnul Pe Stăpânul și arhiereul nostru.

Alexandru Rusu, Episcop de Maramureș

(n. 22.11.1884, Șăulia de Câmpie, MS – †09.05.1963, Închisoarea din Gherla)

La finalul lunii septembrie 1948 a plecat la București pentru a clarifica situația în cadrul unui proces al unui călugăr de la Bixad. La întoarcere, aterizând la Cluj, a aflat că fusese evacuat din sediul episcopal din Baia Mare. A rămas la colegul lui, Episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hosu, iar după două zile a fost sechestrat acolo, împreună cu gazda sa. În 19 octombrie a fost chemat la Securitate în Baia Mare iar apoi, a fost nevoit să ceară găzduire la franciscanii din localitate. A stat la ei până în 29 octombrie când a fost chemat iar la Securitate la Baia Mare. A fost dus apoi la Securitate la Satu Mare și de acolo la Oradea și apoi la București. A ajuns la Ministerul de Interne de la București sâmbătă, 30 octombrie, la ora 11.00. Acolo a fost dus în celula în care se găseau episcopii Suciu, Frențiu și Aftenie.

Iuliu Hossu, Episcop de Cluj-Gherla

(n. 31 ianuarie 1885, Milașul Mare, BN – †28.05.1970, Spitalul Colentina, București)

În 27 octombrie a mers la București, la Ministerul Cultelor, pentru a prezenta statutul de organizare al Bisericii Catolice. Era împreună cu episcopul romano-catolic Márton Áron. A fost ridicat și arestat de către securitate din locuința fratelui său, unde era găzduit, în noaptea de 28/29 octombrie 1948. Ajuns în celula în care a fost aruncat, mărturisește că a căzut în genunchi și a dat mărire lui Isus pentru că l-a învrednicit de această cinste a temniței pentru credință.

Sursa: seminaroradea.ro