„
Omilia E. S. Mons. Miguel Maury Buendìa
Nuntiul Apostolic în România si Republica Moldova
cu ocazia celei de-a 225-a aniversari a Seminarului Greco-catolic
Catedrala Eparhiei Greco-catolice din Oradea Mare
Sarbatoarea Sf. Nicolae, 6 decembrie 2017
1. Sunt foarte bucuros sa ma aflu din nou în acest oras frumos, Oradea, pentru a împartasi cu voi Sfânta Liturghie în Catedrala Eparhiei greco-catolice, de Sarbatoarea hramului acesteia, Sfântul Nicolae, si multumesc Episcopului vostru, Excelenta Sa Monsenior. Virgil Bercea, pentru ca m-a invitat si pentru ca mi-a oferit iar ocazia de a va adresa câteva cuvinte la aceasta celebrare euharistica, cu care se închide Anul Jubiliar al Seminarului vostru, fondat de împaratul Leopold, acum doua sute douazeci si cinci de ani.
Salut, de asemenea, toti episcopii prezenti, preotii, clerul, seminaristii, persoanele consacrate si credinciosii care v-ati adunat atât de multi pentru celebrarea de astazi, (în mod special pe Preafericitul Cardinal Lucian Muresan, Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-catolice române). De asemenea, multumesc membrilor corului, ministrantilor si tuturor celor care au contribuit la organizarea acestei sarbatori. Va aduc binecuvântarea Succesorului Sfântului Petru, Sfântul Parinte Papa Francisc, care a dorit sa va fie aproape prin intermediul persoanei mele.
2. Sfânta Liturghie este mai presus de toate „actiune de multumire“ „euharistie“ iar noi vrem astazi sa multumim Domnului pentru toti preotii care au primit formarea lor în Seminarul Eparhial din Oradea Mare, de-a lungul acestor secole, si din acest motiv, doresc sa le adresez lor un cuvânt aparte:
Dragi preoti, dragi seminaristi: celebrarea noastra trebuie sa va reaminteasca itinerariul vostru spiritual, care v-a facut ca într-o zi, devenita acum deja îndepartata pentru unii dintre voi, sa va parasiti familia, prietenii, locul natal, pentru a intra într-o anumita comunitate, Seminarul, si sa traiti acolo un angajament ascuns, de zi cu zi: acela de a-i permite Spiritului Sfânt sa-l formeze în voi pe Isus, sa dea mintii si inimii voastre „forma“ mintii si inimii lui Isus, care, în cele din urma, va învata sa gânditi, sa doriti si sa iubiti precum Isus.
3. În Sarbatoarea Tuturor Sfintilor de anul trecut, Papa Francisc afirma ca Fericirile „sunt într-un fel cartea de identitate a crestinului, care îl identifica ca urmas al lui Isus”.
Cu alte ocazii, în special la predicile Liturghiei sale cotidiene din rezidenta sa de la Casa Sfânta Marta, el a oferit diverse meditatii asupra fericirilor, indicând faptul ca acestea sunt raspunsul lui Isus aratându-ne un drum „contra curentului” aceluia care în mod obisnuit „se face în lume“ .
Acestea ar fi, de fapt, „noua lege a Domnului pentru noi … ghidul de traseu, itinerariul… busola vietii crestine, pentru ca noi vedem chiar aici, pe aceasta cale, potrivit indicatiilor acestei busole, cum putem sa înaintam în viata noastra crestina.”
4. Dragi preoti, lasati-l pe Spiritul Sfânt sa umple inimile voastre. El este cel care ne învata sa iubim precum Isus si care va va da puterea de a iubi asemenea lui.
Am primit o porunca noua si reînnoita. Traind-o, putem ajunge la plinatatea vietii noastre si la împlinirea demnitatii noastre de fiinte umane si copii ai lui Dumnezeu, dar noi trebuie sa fim plini de dorinta de a ne ridica la acest nivel si de a trai dragostea divina.
Astfel, împreuna cu credinciosii vostri, veti deveni crestini mai buni, si veti oferi posibilitatea ca toti sa va poata recunoaste ca atare, asigurându-va ca se poate spune despre credinciosii catolici ca traiesc cu adevarat în spiritul fericirilor, care nu sunt altceva decât imaginea lui Isus însusi, cel sarac si cel care a plâns, a suferit foamea si persecutia pentru noi.
5. Prin urmare, cerem Spiritului Sfânt sa reînnoiasca în voi si în credinciosii vostri darul de a proclama Evanghelia cu entuziasm si curaj, prin cuvânt si fapta, cu o inima capabila de dreptate si solidaritate, dispusa sa construiasca o comunitate fraterna, sacramentul unitatii si armoniei în lume, constienti de faptul ca jugul lui Isus nu împovareaza, ci elibereaza si ca povara Lui are aripile iubirii.
Si pentru ca aceasta sa fie, sa încredintam sufletele noastre, familiile noastre, orasul nostru, tara noastra, lumea întreaga mamei noastre Maria cerându-i sa ne sustina pe drumul nostru spre patria cereasca în care ea domneste. Asa sa fie.
