„Episcopul Demetriu Radu, ucis în Parlament la 8 decembrie 1920”,

„La 8 decembrie 1920, în atentatul cu bomba din Senatul României, atentat pus la cale de Max Goldstein si de complicii acestuia, Saul Osias si Leon Lichtblau, vrednicul episcop greco-catolic Demetriu Radu a fost ucis.

S-a nascut la 26 octombrie – sarbatoarea Sfântului Dumitru – 1862 în comuna Uifalau, azi Radesti, judetul Alba, din parinti tarani, Ion si Paraschiva nasc. Maior. A urmat scoala primara la Aiud la calugarii Minoriti, iar liceul la Blaj. În 1879, ca absolvent al clasei a VI-a de liceu (azi a X-a), Mitropolitul Ioan Vancea l-a trimis la Roma, la Colegiul „Sf. Atanasie”, unde a studiat sase ani Filosofia si Teologia la Propaganda Fide, dupa care a fost promovat doctor. La 26 iulie 1885 a fost hirotonit preot prin punerea mâinilor arhiepiscopului greco-catolic al colegiului „Sf. Atanasie”, Stefan Stefanopoli. Revenit la Blaj, dupa câtva timp în serviciul cancelariei mitropolitane, a fost numit paroh al Bucurestilor pentru credinciosii greco-catolici români. Neexistând biserica greco-catolica în Bucuresti si nici casa parohiala, a fost primit în resedinta Arhiepiscopiei romano-catolice, prin bunavointa arhiepiscopului Iosif Palma. Aici a fost încredintat cu functiile de predicator român la catedrala „Sf. Iosif” si profesor de Teologie la Seminarul catolic, pe atunci în satul Cioplea (azi cuprins în cartierul Dudesti al Capitalei). Ca orator a atras atentia înaltului cler al Bisericii Ortodoxe Române, care a pornit împotriva lui o îndârjita campanie de presa, cu deosebire în revista „Biserica Ortodoxa Româna”.192) Din Bucuresti a colaborat la „Unirea” de la Blaj si la „Revista Catolica” a pr. Vasile Lucaciu. Dupa construirea noului Seminar teologic romano-catolic lânga catedrala „Sf. Iosif” din Bucuresti, Demetriu Radu a fost numit director al acestuia, iar mitropolitul Ioan Vancea l-a distins protopop onorar si l-a numit asesor consistorial mitropolitan. Binecunoscut si apreciat în cercurile politice românesti, a fost trimis de doua ori de catre regele Carol I în misiune diplomatica la Vatican.

Episcop la Lugoj (1897-1903). Dupa zece ani petrecuti în capitala României si dupa alegerea de mitropolit a episcopului Victor Mihali de Apsa si transferarea lui la Blaj, la 22 noiembrie 1896, Demetriu Radu a fost numit episcop de Lugoj. A fost confirmat de Sfântul Scaun prin bula Papei Leon XIII din 3 decembrie 1896. A fost consacrat episcop în catedrala din Blaj la 9 mai 1897 prin punerea mâinilor mitropolitului Victor Mihali de Apsa. La 16 mai, acelasi an, a fost instalat în scaun la Lugoj. Din activitatea sa ca episcop al Lugojului mentionam:

– Participarea la Conciliul al III-lea provincial, tinut la Blaj în 1900, cu ocazia jubileului celor 200 de ani de la unirea cu Roma.

– Vizitatii canonice în partile Hategului.

– Îmbunatatirea salarului clerului.

– Grija pentru învatamântul confesional satesc prin organizarea „Inspectoratului scolar general”.

A dovedit o deosebita preocupare pentru restaurarea catedralei, repararea resedintei, zidiri de biserici, scoli, case parohiale, într-o multime de parohii.193)

Eparhia Lugojului a întâmpinat multe greutati în privinta crearii patrimoniului necesar functionarii normale a cultului. O mare lipsa de biserici a necesitat servirea slujbelor divine „în locaruri, ori mai bine zis în case particulare… cu chirie, care nici scopului nu corespund si nici justelor asteptari ale religiunii”. De aceea, toti episcopii s-au nazuit sa ridice cât mai multe lacasuri sfinte.194)

Episcop la Oradea. În anul 1903 episcopul Demetriu Radu a fost transferat la Oradea în scaunul eparhial devenit vacant prin decesul lui Mihail Pavel.

A fost unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Române Unite. A activat pe toate tarâmurile: gospodaresc, administrativ, diplomatic, scolar, cultural etc.

Înca înainte de instalarea sa la Oradea, Demetriu Radu a încredintat unui distins arhitect, C. Rimanoczy junior, reconstruirea palatului rezidential, care ramasese dupa distrugerea din 1892 într-o stare deplorabila. A fost terminat si inaugurat, cu deosebita solemnitate, la 11 iunie 1905. A reconstruit întregul domeniu de la Beius, îndeosebi resedinta, distrusa de un incendiu în 1910 si casa dominiala din Holod. La Stâna de Vale a zidit o noua resedinta si mai multe vile si le-a modernizat pe cele vechi. A amplificat si adaugat noi aripi la seminar, scoala normala diecezana, internatul de baieti din Beius si o casa celui de fete.

În 1909 a publicat un nou sematism diecezan. Pastoralele si circularele sale din timpul razboiului au fost un model de prudenta. În circulara cu care a anuntat moartea lui Francisc Iosif I a afirmat profetic: „pare ca se închid marginile unei epoci întregi”.195) Si s-au închis.

Problemele scolare extrem de grave, cu celebra „zona culturala” a lui Apponyi, i-au provocat multe nopti nedormite episcopului român unit.

A participat activ la lupta împotriva alipirii unei parohii românesti la eparhia maghiara de Hajdu-Dorogh, înfiintata în 1912. În acest scop a condus o delegatie a episcopatului român unit la Roma cu un memoriu de protest adresat Sfântului Scaun.

„Memorabil si vrednic de admiratie a fost refuzul sau de a primi tristul rol al lui Vasile Mangra de a se face stegarul politicii lui Tisza (primul ministru al Ungariei n. n.) în România.”196) Dar sosita ziua biruintei, episcopul Radu, împreuna cu I. Papp, episcopul ortodox al Aradului si Gheorghe Pop de Basesti, au prezidat Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Nu s-a putut întoarce la Oradea decât în mai 1919, dupa ce armata româna a cucerit Bihorul de la bolsevici. A luat parte activa la sedintele Consiliului Dirigent, la Sibiu. La 1 ianuarie 1920, cu ocazia instalarii mitropolitului Vasile Suciu, a fost distins cu paliul arhiepiscopal, distinctie acordata în mod obisnuit mitropolitilor.

Tuturor activitatilor atât de productive ale episcopului Demetriu Radu le-a pus capat bomba pusa la senat de catre anarhistul Goldstein, la 8 decembrie 1920. Odata cu el a fost ucis si ministrul Dumitru Greceanu. Ambilor li s-au organizat funeralii nationale. Osemintele pamântesti ale defunctului episcop au fost duse la Oradea si asezate în cripta bisericii catedrale.

Sursa:http://www.bru.ro