„Între 22 august – 1 Septembrie 2010, peste 160 de tineri au plecat pe jos din Simleu-Silvaniei spre Sighetu-Marmatiei. Împreuna cu un grup de preoti si 3 calugarite tinerii au parcurs pe jos 165 de kilometri pentru a comemora sacrificiul victimelor comunismului ce si-au gasit sfârsitul în temuta închisoare de la Sighet.
Anul acesta motto-ul pelerinajului a fost: „Cu rugaciune si credinta, spre cinstea altarelor”. S-au oficiat zilnic rugaciuni pentru canonizarea episcopilor greco-catolici morti la Sighet, iar pentru unirea jertfei si rugaciunii cu sacrificiul lor, au fost parcurse statiunile Caii Crucii. Acest mod de rugaciune a fost ales deoarece toti acestia s-au prezentat ca niste Cirenei alaturi de Isus, încercând sa ridice crucea iobagiei, discriminarii, nedreptatii, a asupririi neamului spre dreptate si libertate. Pe drum s-a meditat atât la Calea Crucii strabatuta de Hristos spre culmea Calvarului, cât si la Calea Crucii strabatuta de acesti martiri ai Bisericii si ai Neamului pentru Hristos.
Un lucru uimitor au fost roadele pelerinajului ce se puteau culege din parohiile prin care norodul trece an de an. Un exemplu ar fi celebrarea pentru prima data a Sfintei Liturghii în Biserica din Bocsa – satul natal al lui Simion Barnutiu. Alte exemple ar fi celebrarile din noile biserici ale parohiilor greco-catolice din Badacin si Miresul Mare, unde, pâna în acest an slujbele erau oficiate în capele sau case private.
Pelerinajul este an de an o experienta unica si diferita. Reprezinta o adevarata scoala a vietii, pentru ca se pot învata lucruri pe care nici un manual sau profesor nu ti le pot dezvalui deplin, se poate descoperi mai mult ca niciodata importanta sacrificiului si al daruirii de sine. Pelerinajul ne face sa întelegem ca trebuie sa fim copii în suflet pentru a ne putea bucura de micile cadouri pe care le primim în fiecare zi din bunatatea lui Dumnezeu.
La sfârsitul drumului i se poate oferi lui Isus acest pelerinaj ca un buchet de trandafiri, durerea spinilor împreuna cu dulceata si frumusetea florilor.