„În dupa masa zilei de sâmbata a avut loc la Carei desvelirea unui grup statuar dedicat Otiliei Marchis fiica protopopului unit George Marchis si Ady Endre. Între cei doi a existat mereu o legatura puternica, bazata pe prietenie, respect si devotament.
La ceremonia de dezvelire au luat parte Preasfintia Sa Virgil Bercea, episcopul greco – catolic de Oradea, domnul episcop Csury István, episcopul reformat de Piatra Craiului, si Szili Katalin, fostul presedinte al Parlamentului Ungariei, Kelemen Hunor, deputat în Parlamentul României, domnul Eugen Kovacs, primarul orasului Carei precum si oficialitati judetene si locale.
Ceremonia de sfintire a bustului a fost oficiata de catre parintele Radu Filip, Vicar foraneu si parintele protopop reformat al Careiului.

În continuare prezentam discursul Preasfintitului Parinte Virgil cu acest prilej:

”Nu exista subiect pe care marmura (sculptura) sa nu-l cuprinda…”, spunea Michelangelo Buonarroti (1475-1564).

Daca piedestalul nu este solid, statuia se prabuseste, ne spune întelepciunea timpurilor … În grupul statuar ”Ady Endre si Otilia Marchis”, realizat de sculptorul Biro Lajos bronzul a trecut peste starea de imobilitate ca sa aduca la lumina profunzimea gândirii celor doi creatori, Otilia si Ady, aflati mereu în cautarea binelui. Acesta este piedestalul si rezistenta lui: încrederea nemarginita în om si în capacitatea acestuia de a se împotrivi raului; acesta este ”crezul” celor doi reprezentanti de seama ai culturii din aceste locuri. Ei însisi trecând peste tot ce desparte pe oameni, cu credinta si convingerea ca ”adevarul vietii-i Dumnezeu” (Ady Endre).

De-acum si peste ani, cei omagiati prin ”Grupul statuar”, dezvelit astazi, jurnalista, criticul de arta si prozatoarea Otilia Marchis (1873-1951) si Ady Endre (1877-1919), unul dintre cei mai mari poeti maghiari ai secolului al XX-lea, ne vor spune ca între oamenii buni exista legaturi tainice ce îi unesc si ca cel mai bun mijloc de a ne cunoaste este acela de a încerca sa-l întelegem pe cel de lânga noi. Otilia Marchis si Ady Endre au multe în comun: sunt apropiati ca vârsta, de la nasterea poetului sunt 140 de ani iar de la nasterea Otiliei 144; amândoi sunt de pe plaiurile satmarene, ea, fiica preotului greco-catolic George Marchis, din Homorodul de Mijloc, el, din comuna Ermindszent, azi, Ady Endre (Adyfalve); Otilia va urma o parte din studii la Carei, unde, în aceiasi ani, va studia si poetul; le este comuna dorinta dezvoltarii personale, cu orizonturi culturale tot mai întinse, literatura si arta fiind în centrul preocuparilor lor; … amândoi vor cunoaste metropolele Europei occidentale, cu bogatiile culturale care coplesesc gândirea si sufletul, dar împlinirea intelectuala si artistica o vor gasi-o la Paris; amândoi au fost daruiti cu talent, care s-ar fi risipit, daca nu ar fi fost convinsi ca plasmuirea unui lucru bun cere munca, harnicie si perseverenta. Destinul, însa, a avut pentru fiecare un drum distinct.

Otilia Marchis s-a casatorit foarte timpuriu dar, un ”dor” de cunoastere, îi poarta pasii pe drumuri mai putin obisnuite prin Extremul Orient, Asia, Japonia; se stabileste la Paris; îl cunoaste pe criticul de arta Gyorgy Boloni, originar de pe plaiurile salajene care-i va deveni sot; va cunoaste lumea intelectuala si artistica pariziana: Auguste Rodin, Claude Monet, Paul Cezanne, Van Gogh, Constantin Brâncusi, Anatol France, Ady Endre … Otilia Marchis, intelectuala cultivata, a scris cu multa sensibilitate în româna, maghiara si franceza; a fost membra în diverse societati de cultura, apreciata de Academia Franceza, a trait în ultimii ani la Haga unde sotul era ambasador.

Ady Endre, poetul nascut pe valea Ierului, a studiat la Carei, Zalau, Debretin; a trait mult timp la Paris; este poetul care marcheaza nasterea poeziei maghiare moderne. A scris pagini despre Otilia Marchis, între ei fiind o prietenie frumoasa si puternica, fapt ce i-a ajutat pe fiecare sa-si dezvolte personalitatea. A fost patriot si revolutionar, prieten cu multi români, printre care cu pictorul Aurel Popp si Octavian Goga. Ady Endre marturisea ca face parte dintr-o natie care, ”permite unuia dintre cei mai buni membri sa sesizeze omul din om”. Iar, lui Octavian Goga îi amintea: ”iubesc orice popor si nu pot urî decât josnicia” si ”tin la tine si la poporul tau sensibil ca la al meu”. Nimic nu a lezat prietenia dintre ei. Dupa moartea lui Ady, Octavian Goga îi traduce din poeziile si le publica în revista ”Cultura”, sustine material pe parintii poetului, iar Veturia Goga, la 50 de ani de la moartea lui Ady Endre, simtind care ar fi fost dorinta lui Goga, merge la Budapesta si asaza pe mormântul poetului-prieten, un buchet cu 50 de trandafiri.

Noua, celor de astazi, Otilia Marchis si Ady Endre ar putea sa ne spuna: ”între ceea ce am fost si între ceea ce am vrut sa fim s-a aflat întotdeauna Dumnezeu” … si atitudinea lor, si evenimentele prin care au trecut, dovedesc acest adevar. Omul fara Dumnezeu are sufletul ranit, sfâsiat de îndoieli, nu stie sa iubeasca semenii, nu stie rostul unui bine facut. Otilia si Ady au avut în fata un orizont larg deschis al culturii si au stiut ca trebuie sa priveasca mai sus … au descoperit cum ”creatia binelui si a frumosului fac mai mica, în jurul nostru, zona raului si a urâtului” … Otilia Marchis si Ady Endre au devenit apostoli ai binelui si a frumosului.