„Cu prilejul diverselor predici, discursuri sau cuvântari tinute pe parcursul anilor de pontificat, papa Francisc a reflectat la sarbatoarea Nasterii Domnului. De la imaginea sperantei pâna la cea a bucuriei si a credintei în iertarea pe care Dumnezeu ne-o ofera prin întruparea Fiului Sau – papa ne contureaza cai de aprofundare a misterului praznicului Nasterii Domnului.
În 2016, în sirul catehezelor despre speranta crestina, papa Francisc a prezentat subtilitati de meditare a misterului Nasterii Domnului în cheia virtutii teologale care tina vie flacara credintei si da impuls celorlalte virtuti:
"Dumnezeu s-a facut Prunc pentru noi. Si ne va face sa zâmbim, ne va da totul! (…) Adevarata istorie nu este aceea facuta de cei puternici, ci aceea facuta de Dumnezeu împreuna cu cei mici ai sai: Dumnezeu cu Maria, Dumnezeu cu Isus, Dumnezeu cu Iosif, Dumnezeu cu cei mici. Acei mici si simpli pe care-i gasim în jurul lui Isus care se naste: Zaharia si Elisabeta, batrâni si marcati de sterilitate, Maria, tânara fata fecioara logodita cu Iosif, pastorii, care erau dispretuiti si nu contau nimic. Sunt cei mici, facuti mari de credinta lor, cei mici care stiu sa continue sa spere. Si speranta este virtutea celor mici", spunea papa la audienta generala din 7 decembrie 2016.
Bucuria mare a crestinului este sustinuta de încrederea ca Isus care vine se întrupeaza pentru a ne sterge pacatele:
"Bucuria cea mai frumoasa a Craciunului este aceasta bucurie interioara de pace: Domnul a sters pacatele mele, Domnul m-a iertat, Domnul a avut mila fata de mine, a venit ca sa ma mântuiasca. Aceasta este bucuria Craciunului!" – exclama papa la audienta generala din 14 decembrie 2016.
În 2015, anul Jubileului Milostivirii, papa Francisc punea sarbatoarea întruparii Domnului în lumina îndurarii si a iertarii. Pe masura ce primenirea sufletului se intensifica, creste tensiunea bucuriei ca Isus, care este gratuit, vine pentru a ne oferi gratuit iertarea Tatalui:
"Nu putem sa ne lasam cuprinsi de oboseala; nu ne este permisa nici o forma de tristete, chiar daca am avea motiv datorita atâtor preocupari si datorita multiplelor forme de violenta care ranesc umanitatea noastra. Însa venirea Domnului trebuie sa umple inima noastra de bucurie. (…) Începe timpul marii iertari. Este momentul pentru a redescoperi prezenta lui Dumnezeu si duiosia sa de tata." (Predica la Liturghia celebrata în San Giovanni in Laterano, 13 decembrie 2015).
La Liturghia din noaptea de Craciun din acelasi an al milostivirii, papa Francisc spunea ca, odata cu nasterea Fiului lui Dumnezeu în lume, totul se schimba: "Mântuitorul lumii vine sa se faca partas de natura noastra umana, nu mai suntem singuri si abandonati. Fecioara ni-l ofera pe Fiul sau ca început de viata noua. În cadrul unei culturi a indiferentei, care ajunge adesea sa fie nemiloasa, stilul nostru de viata sa fie în schimb plin de mila, de empatie, de compatimire, de milostivire, luate în fiecare zi din fântâna rugaciunii."
Sarbatoarea Nasterii Domnului este prin excelenta un timp al familiei si un timp al întâlnirii familiei, un timp al familiei care sa iasa în întâmpinarea Domnului si în întâmpinarea aproapelui. "Fiecare familie crestina – asa cum au facut Maria si Iosif – poate înainte de toate sa îl primeasca pe Isus, sa îl asculte, sa vorbeasca cu El, sa îl pazeasca, sa îl ocroteasca, sa creasca împreuna cu El; si astfel sa îmbunatateasca lumea" – spunea tot papa Francisc în 2014, contextul în care era abia încheiat Sinodul Episcopilor dedicat în acel an familiei. "Aceasta este marea misiune a familiei: sa îi faca loc lui Isus care vine, sa îl primeasca pe Isus în familie, în persoana copiilor, a sotului, a sotiei, a bunicilor… Isus este acolo. A-l primi acolo, pentru ca sa creasca spiritual în acea familie." (Audienta generala, miercuri 17 decembrie 2014).