„Dragi tineri,
As vrea sa fac sa ajunga la voi toti salutul meu plin de bucurie si de afectiune. Sunt sigur ca multi dintre voi v-ati întors de la Ziua Mondiala a Tineretului de la Madrid mai mult “înradacinati si întemeiati în Cristos, tari în credinta” (cf. Col 2,7). Anul acesta, în diferitele Dieceze, am celebrat bucuria ca suntem crestini, inspirati de tema: “Bucurati-va mereu în Domnul!” (Fil 4,4). Si acum ne pregatim pentru urmatoarea Zi Mondiala, care se va celebra la Rio de Janeiro, în Brazilia, în iulie 2013.
Înainte de toate doresc sa reînnoiesc invitatia de a participa la aceasta importanta întâlnire. Celebra statuie a lui Cristos Rascumparatorul, care domina acel frumos oras brazilian, va fi simbolul elocvent: bratele sale deschise sunt semnul primirii pe care Domnul o va rezerva tuturor celor care vor veni la El si inima sa reprezinta iubirea imensa pe care El o are pentru fiecare tânar si fiecare tânara dintre voi. Lasati-va atrasi de El! Traiti aceasta experienta de întâlnire cu Cristos, împreuna cu atâtia alti tineri care se vor îndrepta spre Rio pentru urmatoarea întâlnire mondiala! Lasati-va iubiti de El si veti fi martorii de care lumea are nevoie.
Va invit sa va pregatiti pentru Ziua Mondiala de la Rio de Janeiro meditând înca de acum asupra temei întâlnirii: “Mergeti si faceti ucenici din toate natiunile!” (cf. Mt 28,19). Este vorba de marele îndemn misionar pe care Cristos l-a lasat întregii Biserici si care ramâne actual si astazi, dupa doua mii de ani. Acum acest mandat trebuie sa rasune cu forta în inima voastra. Anul de pregatire pentru întâlnirea de la Rio coincide cu Anul Credintei, la începutul caruia Sinodul Episcopilor si-a dedicat lucrarile “Noii evanghelizari pentru transmiterea credintei crestine”. De aceea, sunt bucuros ca si voi, dragi tineri, sunteti implicati în acest elan misionar al întregii Biserici: a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai pretios dar pe care îl puteti oferi celorlalti.
1. O chemare urgenta
Istoria ne-a aratat câti tineri, prin daruirea generoasa de ei însisi, au contribuit mult la Împaratia lui Dumnezeu si la dezvoltarea acestei lumi, vestind Evanghelia. Cu mare entuziasm, ei au dus Vestea cea Buna a Iubirii lui Dumnezeu manifestata în Cristos, cu mijloace si posibilitati mult inferioare celor de care dispunem în ziua de astazi. Ma gândesc, de exemplu, la Fericitul José de Anchieta, tânar iezuit spaniol din secolul al XVI-lea, plecat în misiune în Brazilia când avea mai putin de douazeci de ani si devenit un mare apostol al Lumii Noi. Dar ma gândesc si la cei dintre voi care se dedica misiunii Bisericii cu generozitate: am avut o marturie surprinzatoare la Ziua Mondiala de la Madrid, îndeosebi la întâlnirea cu voluntarii.
Astazi nu putini tineri se îndoiesc profund ca viata este un bine si nu vad claritate în drumul lor. Mai în general, în fata dificultatilor din lumea contemporana multi se întreaba: eu ce pot sa fac? Lumina credintei lumineaza acest întuneric, ne face sa întelegem ca orice existenta are o valoare inestimabila, pentru ca este rod al iubirii lui Dumnezeu. El îl iubeste si pe cel care s-a îndepartat de El sau l-a uitat: are rabdare si asteapta; ba chiar l-a daruit pe Fiul sau, mort si înviat, pentru a ne elibera radical de rau. Si Cristos i-a trimis pe ucenicii sai pentru a duce la toate popoarele aceasta veste bucuroasa de mântuire si de viata noua.
Continuând aceasta misiune de evanghelizare, Biserica se bazeaza si pe voi. Dragi tineri, voi sunteti primii misionari printre cei de aceeasi vârsta cu voi! La sfârsitul Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, pentru care anul acesta celebram a 50-a aniversare, Slujitorul lui Dumnezeu Paul al VI-lea a încredintat tinerilor si tinerelor din lume un Mesaj care se deschidea cu aceste cuvinte: “Voua, tineri si tinere din întreaga lume, Conciliul vrea sa va adreseze ultimul sau mesaj. Pentru ca voi sunteti cei care veti lua flacara din mâinile parintilor vostri si veti trai în lume în momentul celor mai gigantice transformari din istoria sa. Voi sunteti cei care, preluând ceea ce este mai bun din exemplul si din învatatura parintilor vostri si învatatorilor vostri, veti forma societatea de mâine: voi va veti mântui sau veti pieri cu ea”. Si încheia cu un apel: “Si construiti în entuziasm o lume mai buna decât cea actuala!” (Mesaj adresat tinerilor, 8 decembrie 1965).
Dragi prieteni, aceasta invitatie este de mare actualitate. Trecem printr-o perioada istorica foarte speciala: progresul tehnic ne-a oferit posibilitati inedite de interactiune între oameni si între populatii, însa globalizarea acestor relatii va fi pozitiva si va face sa creasca lumea în umanitate numai daca va fi întemeiata nu pe materialism ci pe iubire, singura realitate capabila sa umple inima fiecaruia si sa uneasca persoanele. Dumnezeu este iubire. Omul care-l uita pe Dumnezeu este fara speranta si devine incapabila sa-l iubeasca pe semenul sau. Pentru aceasta este urgent sa se dea marturie despre prezenta lui Dumnezeu pentru ca fiecare s-o poata experimenta: este în joc mântuirea omenirii si mântuirea fiecaruia dintre noi. Oricine întelege aceasta necesitate, nu va putea decât sa exclame cu sfântul Paul: “Vai mie daca nu vestesc Evanghelia!” (1Cor9,16).
2. Deveniti ucenici ai lui Cristos
Aceasta chemare misionara va este adresata si pentru un alt motiv: este necesara pentru drumul nostru de credinta personala. Fericitul Ioan Paul al II-lea scris: “Credinta se întareste daruind-o” (Enciclica Redemptoris missio, 2). Vestind Evanghelia, voi însiva cresteti în înradacinarea tot mai profunda în Cristos, deveniti crestini maturi. Angajarea misionara este o dimensiune esentiala a credintei: nu suntem adevarati credinciosi fara a evangheliza. Si vestirea Evangheliei nu poate decât sa fie consecinta bucuriei de a-l fi întâlnit pe Cristos si de a fi gasit în El stânca pe care sa se construiasca propria existenta. Angajându-va sa-i slujiti pe altii si sa le vestiti Evanghelia, viata voastra, adesea fragmentata între diferite activitati, îsi va gasi unitatea în Domnul, va veti construi si pe voi însiva, veti creste si va veti maturiza în umanitate.
Dar ce înseamna a fi misionari? Înseamna înainte de toate a fi ucenici ai lui Cristos, a asculta mereu din nou invitatia de a-l urma, invitatia de a privi la El: “Învatati de la mine ca sunt blând si smerit cu inima” (Mt 11,29). De fapt, un ucenic este o persoana care asculta Cuvântul lui Isus (cf. Lc 10,39), recunoscut ca Învatatorul care ne-a iubit pâna la daruirea vietii. Asadar, este vorba, pentru fiecare dintre voi, sa se lase plasmuit în fiecare zi de Cuvântul lui Dumnezeu: el va va face prieteni ai Domnului Isus si capabili de a-i face pe alti tineri sa intre în aceasta prietenie cu El.
Va sfatuiesc sa va amintiti de darurile primite de la Dumnezeu pentru a le transmite la rândul vostru. Învatati sa recititi istoria voastra personala, constientizati si mostenirea minunata a generatiilor care v-au precedat: atâtia credinciosi ne-au transmis credinta cu curaj, înfruntând încercari si neîntelegeri. Sa nu uitam niciodata asta: facem parte dintr-un lant imens de barbati si femei care ne-au transmis adevarul credintei si se bazeaza pe noi pentru ca altii sa-l primeasca. A fi misionari presupune cunoasterea acestui patrimoniu primit, care este credinta Bisericii: este necesar sa cunoastem în ce anume credem pentru a putea vesti. Asa cum am scris în introducerea de la YouCat, Catehismul pentru tineri pe care vi l-am daruit la Întâlnirea Mondiala de la Madrid, “trebuie sa cunoasteti credinta voastra cu aceeasi precizie cu care un specialist în informatica stie sistemul operativ al unui computer; trebuie s-o cunoasteti asa cum un muzician cunoaste compozitia proprie; da, trebuie sa fiti cu mult mai profund înradacinati în credinta generatiei parintilor vostri, pentru a putea rezista cu forta si hotarâre la provocarile si la tentatiile din acest timp” (Premisa).
3. Mergeti!
Isus i-a trimis pe ucenicii sai în misiune cu acest mandat: “Mergeti în toata lumea si predicati evanghelia la toata faptura. Cine va crede si va fi botezat se va mântui” (Mc 16,15-16). A evangheliza înseamna a duce altora Vestea Buna a mântuirii si aceasta Veste Buna este o persoana: Isus Cristos. Când îl întâlnesc, când descopar pâna la ce punct sunt iubit de Dumnezeu si mântuit de El, se naste în mine nu numai dorinta, ci necesitatea de a-l face cunoscut altora. La începutul Evangheliei lui Ioan îl vedem pe Andrei care, dupa ce l-a întâlnit pe Isus, se grabeste sa-l conduca la El pe fratele sau Simon (cf. 1,40-42). Evanghelizarea porneste mereu de la întâlnirea cu Domnul Isus: cine s-a apropiat de El si a experimentat iubirea sa vrea imediat sa împartaseasca frumusetea acestei întâlniri si bucuria care se naste din aceasta prietenie. Cu cât îl cunoastem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult sa-l vestim. Cu cât vorbim mai mult cu El, cu atât dorim mai mult sa vorbim despre El. Cu cât suntem mai mult cuceriti de el, cu atât dorim mai mult sa-i conducem pe ceilalti la El.
Prin Botez, care ne naste la viata noua, Duhul Sfânt îsi stabileste locuinta în noi si înflacareaza mintea noastra si inima noastra: El este cel care ne conduce la cunoasterea lui Dumnezeu si la intrarea în prietenie tot mai profunda cu Cristos; Duhul este cel care ne determina sa facem binele, sa-i slujim pe ceilalti, sa ne daruim pe noi însine. Apoi, prin Mir suntem întariti de darurile sale pentru a marturisi în mod tot mai matur Evanghelia. Asadar, Duhul de iubire este sufletul misiunii: ne determina sa iesim din noi însine, pentru “a merge” si a evangheliza. Dragi tineri, lasati-va condusi de forta iubirii lui Dumnezeu, lasati ca aceasta iubire sa învinga tendinta de a se închide în propria lume, în propriile probleme, în propriile obisnuinte; sa aveti curajul de “a pleca” din voi însiva pentru “a merge” spre ceilalti si a-i conduce la întâlnirea cu Dumnezeu.
4. Ajungeti la toate popoarele
Cristos înviat i-a trimis pe ucenicii sai sa marturiseasca prezenta sa mântuitoare la toate popoarele, pentru ca Dumnezeu în iubirea sa supraabundenta vrea ca toti sa se mântuiasca si nimeni sa nu se piarda. Cu jertfa de iubire a Crucii, Isus a deschid drumul pentru ca fiecare barbat si fiecare femeie sa-l poata cunoaste pe Dumnezeu si sa intre în comuniune de iubire cu El. Si a constituit o comunitate de ucenici pentru a duce vestea de mântuire a Evangheliei pâna la marginile pamântului, pentru a ajunge la barbatii si femeile din orice loc si din orice timp. Sa ne însusim aceasta dorinta de Dumnezeu!
Dragi prieteni, îndreptati ochii si priviti în jurul vostru: atâtia tineri au pierdut sensul existentei lor. Mergeti! Cristos are nevoie si de voi. Lasati-va implicati de iubirea sa, fiti instrumente ale acestei iubiri imense, pentru ca sa ajunga la toti, în special la “cei de departe”. Unii sunt departe din punct de vedere geografic, altii în schimb sunt departe deoarece cultura lor nu-i lasa spatiu lui Dumnezeu; unii înca n-au primit Evanghelia personal, altii în schimb, desi au primit-o, traiesc ca si cum Dumnezeu nu ar exista. Sa deschidem tuturor usa inimii noastre; sa încercam sa intram în dialog, în simplitate si în respect: acest dialog, daca este trait într-o adevarata prietenie, va aduce rod. “Popoarele” la care suntem trimisi nu sunt numai celelalte tari din lume, ci si diferitele locuri de viata: familiile, cartierele, locurile de studiu sau de munca, grupurile de prieteni si locurile timpului liber. Vestirea bucuroasa a Evangheliei este destinata tuturor locurilor din viata noastra, fara nici o limita.
As vrea sa subliniez doua domenii în care angajarea voastra misionara trebuie sa devina si mai atenta. Primul este cel al comunicatiilor sociale, îndeosebi lumea internetului. Asa cum am avut deja ocazia sa va spun, dragi tineri, “simtiti-va angajati sa introduceti în cultura din acest nou domeniu comunicativ si informativ valorile pe care se sprijina viata voastra! […] Voua, tinerilor, care aproape în mod spontan sunteti în sintonie cu aceste noi mijloace de comunicare, va revine îndeosebi misiunea evanghelizarii acestui «continent digital»” (Mesaj pentru a XLIII-a Zile Mondiale a Comunicatiilor Sociale, 24 mai 2009). Asadar, sa stiti sa folositi cu întelepciune acest mijloc, luând în considerare si capcanele pe care el le contine, îndeosebi riscul dependentei, de a confunda lumea reala cu lumea virtuala, de a înlocui întâlnirea si dialogul direct cu persoanele cu contactele în retea.
Al doilea domeniu este cel al mobilitatii. Astazi sunt tot mai numerosi tinerii care calatoresc, fie pentru motive de studiu sau de munca, fie pentru distractie. Dar ma gândesc si la toate miscarile migratoare, cu care milioane de persoane, adesea tineri, se transfera si schimba regiunea sau tara pentru motive economice sau sociale. Si aceste fenomene pot sa devina ocazii providentiale pentru raspândirea Evangheliei. Dragi tineri, sa nu va fie frica sa marturisiti credinta voastra si în aceste contexte: este un dar pretios pentru cel pe care-l întâlniti sa comunicati bucuria întâlnirii cu Cristos.
5. Faceti ucenici!
Cred ca ati experimentat de mai multe ori dificultatea de a-i implica pe cei de o vârsta cu voi în experienta de credinta. Adesea ati constatat ca în multi tineri, în special în anumite faze ale drumului vietii, exista dorinta de a-l cunoaste pe Cristos si de a trai valorile Evangheliei, însa aceasta este însotita de faptul de a se simti nepotriviti si incapabili. Ce-i de facut? Înainte de toate apropierea voastra si marturia voastra simpla vor fi un canal prin care Dumnezeu va putea sa atinga inima lor. Vestirea lui Cristos nu trece numai prin cuvinte, ci trebuie sa implice toata viata si sa se traduca în gesturi de iubire. A fi evanghelizatori se naste din iubirea pe care Cristos a revarsat-o în noi; apoi iubirea noastra trebuie sa se conformeze tot mai mult cu a sa. Asemenea samariteanului milostiv, trebuie sa fim mereu atenti la cel pe care-l întâlnim, sa stim sa ascultam, sa întelegem, sa ajutam, pentru a-l conduce pe cel care este în cautarea adevarului si a sensului vietii la casa lui Dumnezeu care este Biserica, unde este speranta si mântuire (cf. Lc 10,29-37). Dragi prieteni, nu uitati niciodata ca primul act de iubire pe care-l puteti face fata de aproapele este acela de a împartasi izvorul sperantei noastre: cine nu-l da pe Dumnezeu, da prea putin! Isus le porunceste apostolilor sai: “Faceti ucenici din toate natiunile, botezându-i în numele Tatalui si al Fiului si al Sfântului Duh, învatându-i sa tina toate câte v-am poruncit” (Mt 28,19-20). Mijloacele pe care le avem pentru “a face ucenici” sunt mai ales Botezul si cateheza. Asta înseamna ca trebuie sa conducem persoanele pe care le evanghelizam sa-l întâlneasca pe Cristos cel viu, îndeosebi în Cuvântul sau si în Sacramente: asa vor putea crede în El, îl vor cunoaste pe Dumnezeu si vor trai din harul sau. As vrea ca fiecare sa se întrebe: am avut vreodata curajul de a propune Botezul tinerilor care înca nu l-au primit? Am invitat pe cineva sa urmeze un drum de descoperire a credintei crestine? Dragi prieteni, nu va temeti sa le propuneti celor de vârsta voastra întâlnirea cu Cristos. Invocati-l pe Duhul Sfânt: El va va conduce sa intrati tot mai mult în cunoasterea si în iubirea lui Cristos si va va face creativi în transmiterea Evangheliei.
6. Tari în credinta
În fata dificultatilor misiunii de a evangheliza, uneori veti fi tentati sa spuneti ca profetul Ieremia: “Ah, Doamne Dumnezeule! Iata, eu nu stiu sa vorbesc pentru ca sunt tânar”. Dar si voua va raspunde Dumnezeu: “Nu spune: «Sunt tânar». Tu vei merge la toti cei la care te voi trimite” (Ie 1,6-7). Când va simtiti nepotriviti, incapabili, slabi în vestirea si marturisirea credintei, nu va fie teama. Evanghelizarea nu este o initiativa a noastra si nu depinde înainte de toate de talentele noastre, ci este un raspuns încrezator si ascultator la chemarea lui Dumnezeu, si de aceea nu se bazeaza pe forta noastra, ci pe forta sa. Acest lucru l-a experimentat apostolul Paul: “Noi avem aceasta comoara în vase de lut pentru ca puterea imensa sa fie de la Dumnezeu, si nu de la noi” (2Cor 4,7).
Pentru aceasta va invit sa va înradacinati în rugaciune si în Sacramente. Evanghelizarea autentica se naste mereu din rugaciune si este sustinuta de ea: trebuie mai întâi sa vorbim cu Dumnezeu pentru a putea vorbi despre Dumnezeu. Si în rugaciune sa încredintam Domnului persoanele la care suntem trimisi, implorându-l sa le atinga inima; sa cerem Duhului Sfânt sa ne faca instrumentele sale pentru mântuirea lor; sa-i cerem lui Cristos sa puna cuvintele pe buzele noastre si sa ne faca semne ale iubirii sale. Si, mai în general, sa ne rugam pentru misiunea întregii Biserici, conform cererii explicite a lui Isus: “Rugati-l deci pe Domnul secerisului sa trimita lucratori la secerisul lui” (Mt 9,38). Sa stiti sa gasiti în Euharistie izvorul vietii voastre de credinta si al marturiei voastre crestine, participând cu fidelitate la Liturghia duminicala si ori de câte ori puteti în timpul saptamânii. Recurgeti frecvent la Sacramentul Reconcilierii: este o întâlnire pretioasa cu milostivirea lui Dumnezeu care ne primeste, ne iarta si reînnoieste inimile noastre în caritate. Si nu ezitati sa primiti Sacramentul Mirului daca nu l-ati primit, pregatindu-va cu grija si angajare. Cu Euharistia, el este Sacramentul misiunii, pentru ca ne daruieste forta si iubirea Duhului Sfânt pentru a marturisi credinta fara frica. În afara de asta, va încurajez sa practicati adoratia euharistica: a ramâne în ascultare si dialog cu Isus prezent în Sacrament devine punct de plecare al noului elan misionar.
Daca veti urma acest drum, însusi Cristos va va darui capacitatea de a fi pe deplin fideli fata de Cuvântul sau si de a da marturie despre El cu lealitate si curaj. Uneori veti fi chemati sa dati dovada de perseverenta, îndeosebi când Cuvântul lui Dumnezeu va trezi închideri sau opozitii. În anumite regiuni din lume, unii dintre voi traiesc suferinta de a nu putea marturisi public credinta în Cristos, datorita lipsei de libertate religioasa. Si sunt unii care deja au platit chiar cu viata pretul propriei apartenente la Biserica. Va încurajez sa ramâneti tari în credinta, siguri ca Cristos este lânga voi în orice încercare. El va repeta: “Fericiti sunteti când va vor insulta, va vor persecuta si, mintind, vor spune împotriva voastra tot raul din cauza mea. Bucurati-va si tresaltati de veselie, caci rasplata voastra mare este în ceruri” (Mt 5,11-12).
7. Cu toata Biserica
Dragi tineri, pentru a ramâne tari în marturisirea credintei crestine acolo unde sunteti trimisi, aveti nevoie de Biserica. Nimeni nu poate fi martor al Evangheliei singur. Isus i-a trimis pe ucenicii sai în misiune împreuna: “faceti ucenici” este adresat la plural. Asadar, noi oferim marturia noastra mereu ca membri ai comunitatii crestine si misiunea noastra este facuta rodnica de comuniunea pe care o traim în Biserica: din unitatea si din iubirea pe care o avem unii fata de altii ne vor recunoaste ca ucenici ai lui Cristos (cf. In 13,35). Sunt recunoscator Domnului pentru pretioasa opera de evanghelizare pe care o desfasoara comunitatile noastre crestine, parohiile noastre, miscarile noastre ecleziale. Roadele acestei evanghelizari apartin întregii Biserici: “unul este semanatorul, altul seceratorul”, spunea Isus (In 4,37).
În aceasta privinta, nu pot decât sa aduc multumire pentru marele dar al misionarilor, care-si dedica întreaga lor viata ca sa vesteasca Evanghelia pâna la marginile pamântului. În acelasi mod îl binecuvântez pe Domnul pentru preoti si pentru persoanele consacrate, care se ofera în întregime pe ei însisi pentru ca Isus Cristos sa fie vestit si iubit. Doresc sa-i încurajez aici pe tinerii care sunt chemati de Dumnezeu sa se angajeze cu entuziasm în aceste vocatii: “Este mai mare fericire a da decât a primi” (Fap 20,35). Celor care parasesc toate pentru a-l urma Isus le-a promis de o suta de ori mai mult si viata vesnica! (cf. Mt 19,29).
Aduc multumire si pentru toti credinciosii laici care se straduiesc pentru a trai ca misiune viata lor zilnica acolo unde sunt, în familie sau la locul de munca, pentru ca Cristos sa fie iubit si slujit si sa creasca Împaratia lui Dumnezeu. Ma gândesc îndeosebi la cei care lucreaza în domeniul educatiei, al sanatatii, al întreprinderii, al politicii si al economiei si în atâtea alte domenii ale apostolatului laicilor. Cristos are nevoie de angajarea voastra si de marturia voastra. Nimic – nici dificultatile, nici neîntelegerile – sa nu va faca sa renuntati sa duceti Evanghelia lui Cristos în locurile în care va aflati: fiecare dintre voi este pretios în marele mozaic al evanghelizarii!
8. “Iata-ma, Doamne!”
În concluzie, dragi tineri, as vrea sa va invit sa ascultati în adâncul fiintei voastre chemarea lui Isus de a vesti Evanghelia sa. Asa cum arata marea statuie a lui Cristos Rascumparatorul la Rio de Janeiro, inima sa este deschisa la iubirea fata de toti, fara deosebiri, si bratele sale sunt întinse pentru a ajunge la fiecare. Fiti voi inima si bratele lui Isus! Mergeti sa marturisiti iubirea sa, fiti noii misionari însufletiti de iubire si de primire! Urmati exemplul marilor misionari ai Bisericii, ca sfântul Francisc Xaveriu si atâtia altii.
La sfârsitul Zilei Mondiale a Tineretului la Madrid am binecuvântat câtiva tineri din diferite continente care plecau în misiune. Ei îi reprezentau pe foarte multi tineri care, facând ecou profetului Isaia, îi spun Domnului: “Iata-ma, trimite-ma pe mine!” (Is 6,8). Biserica are încredere în voi si va este profund recunoscatoare pentru bucuria si dinamismul pe care le purtati: folositi talentele voastre cu generozitate în slujba vestirii Evangheliei! Sa stim ca Duhul Sfânt se daruieste celor care, în umilinta inimii, se fac disponibili la aceasta vestire. Si nu va fie frica: Isus, Mântuitorul lumii, este cu noi în toate zilele, pâna la sfârsitul lumii (cf. Mt 28,20)!
Acest apel, pe care-l adresez tinerilor de pe tot pamântul, asuma o însemnatate deosebita pentru voi, dragi tineri din America Latina! De fapt, la a V-a Conferinta Generala a Episcopatului Latinoamerican care s-a desfasurat la Aparecida în 2007, Episcopii au lansat o “misiune continentala”. Si tinerii, care în acel continent constituie majoritatea populatiei, reprezinta o forta importanta si pretioasa pentru Biserica si pentru societate. Asadar, fiti voi primii misionari! Acum când Ziua Mondiala a Tineretului se întoarce în America Latina, îi îndemn pe toti tinerii de pe continent: transmiteti celor de vârsta voastra din întreaga lume entuziasmul credintei voastre!
Fecioara Maria, Steaua Noii Evanghelizari, invocata si cu titlurile de Stapâna Noastra de la Aparecida si Stapâna Noastra de la Guadalupe, sa însoteasca pe fiecare dintre voi în misiunea sa de martor al iubirii lui Dumnezeu. Tuturor, cu dragoste deosebita, împart Binecuvântarea mea Apostolica.
Traducator: pr. Mihai Patrascu
Copyright: Libreria Editrice Vaticana; Ercis.ro