„
De Gianni Valente
Întâlnirea care de curând a avut loc între patriarhul Teofil si papa Francisc a fost o etapa speciala din "tour"-ul special pe care conducatorul Bisericii ortodoxe din Ierusalim îl face printre liderii politici si religiosi din toata lumea, nu cu titlu personal ci în numele tuturor conducatorilor Bisericilor prezente în Tara Sfânta. Cu intentia declarata de a-i sensibiliza pe toti despre ceea ce este descrisa ca o tentativa de a destabiliza regulile codificate care de secole disciplineaza viata comunitatilor crestine în tara unde s-a nascut si a trait Isus. O "campanie" care, în viitor, ar putea ajunge si pâna la Putin si la Trump.
Dumneavoastra, de putin timp, ati cerut si ati obtinut o întâlnire cu papa Francisc. Ce doreati sa-i spuneti episcopului de Roma?
L-am întâlnit pe papa Francisc în numele tuturor conducatorilor Bisericilor si ai comunitatilor crestine din Tara Sfânta. Voiam sa-i spun ca în Tara Sfânt drepturile istorice ale comunitatilor crestine sunt amenintate, pentru ca este pus sub atac Status Quo-ul, seria de reguli codificate care de secole disciplineaza viata comunitatilor crestine si tuteleaza modalitatea lor de acces la Locurile Sfinte si gestionarea proprietatilor lor. Exista grupuri care vor sa modifice aceasta stare de lucruri, deschizând brese în Status Quo, si asta creeaza o situatie riscanta.
La ce va referiti, în concret?
Grupuri de colonizatori folosesc metode ascunse si încâlcite pentru a lua în stapânire bunuri ale Bisericilor. În august, curtea israeliana a respins initiativele legale cu care patriarhia greco-ortodoxa de Ierusalim a încercat sa demonstreze aproprierea ilegala a unei proprietati a ei din Orasul Vechi din partea unuia dintre aceste grupuri de dreapta. Patriarhia a facut recurs acum la Curtea Suprema. Credem ca vor asculta argumentele noastre legale. Însa pericolele nu privesc o singura Biserica. Lovesc toate Bisericile. O demonstreaza un proiect de lege, semnat de patruzeci de deputati în Israel, care daca ar fi aprobata ar pune în pericol drepturile Bisericilor asupra multora dintre proprietatile ecleziastice.
Cum va gânditi sa înfruntati aceasta situatie?
Conducatorii Bisericilor din Tara Sfânta înfrunta aceasta situatie în unitate deplina si au semnat un documente pentru a denunta toti împreuna ca recentele atacuri la adresa Status Quo-ului exprima o "tentativa sistematica pentru a ameninta integritatea Cetatii Sfinte" si pentru "a slabi prezenta crestina în Tara Sfânta". Acum este vorba de a face sa creasca constiinta cu privire la toate acestea, chiar si în afara Tarii Sfinte.
Papa Francisc, în discursul pe care vi l-a adresat, a afirmat ca Status Quo-ul trebuie sa fie aparat si ocrotit. Este suficienta, pentru dumneavoastra, aceasta declaratie?
Papa întelege situatia. O cunoaste prin ochii crestinilor din Tara Sfânta. Sprijinul sau este necesar. Si daca el spune ca Status Quo-ul trebuie sa fie ocrotit, acest lucru este suficient. Înseamna ca trebuie protejat de tentative ulterioare facute pentru a modifica fortat profilul multietnic, multicultural si multireligios al Cetatii Sfinte. Status Quo-ul garanteaza si ca Bisericile sa fie libere sa gestioneze proprietatile lor. Este formula sintetica la care se recurge pentru a spune ca prezenta crestina trebuie sa ramâna asa cum este astazi, în locurile si în zonele unde este înradacinata astazi.
Care sunt continuturile propunerii de lege care va preocupa?
Propunerea de lege se refera la proprietatile tuturor Bisericilor si prevede ca statul poate sa exproprieze proprietatile ecleziastice daca se îndeplinesc anumite conditii. Chiar daca proiectul de lege nu va fi aprobat sau va fi modificat, însusi faptul ca o treime dintre parlamentari au semnat ar trebui sa sune ca un semnal de alarma pentru toti.
Înainte de papa, dumneavoastra ati avut alte întâlniri cu autoritati politice, ecleziale, pentru a-i sensibiliza despre toate acestea.
În ultimele timpuri l-am vizitat pe patriarhul ecumenic Bartolomeu, pe regele Abdallah al Iordaniei, pe primul ministru palestinian Rami Hamdallah si pe presedintele izraelian Reuven Rivlin. În curând va fi întâlnirea cu primatul anglican Justin Welby. Apoi vom decide împreuna cu conducatorii celorlalte Biserici cum sa continuam. Avem în program sa întâlnim autoritatile grecesti si pe cele britanice, în afara de reprezentantii Uniunii Europene la Bruxelles. Apoi va trebui sa evaluam reactiile, si eventual sa mai continuam, întâlnind si autoritatile din Rusia si din SUA.
În Tara Sfânt exista grupuri care acuza patriarhia ortodoxa de Ierusalim ca gestioneaza rau sau ca vinde proprietatile Bisericii.
Este un argument incandescent si supus la manipulari usoare. Pentru aceasta reprezinta o platforma ideala pentru persoane care vor sa exploateze aceasta problema pentru a urmari o agenda proprie, eventual pentru a dobândi vizibilitate mediatica sau pentru propriile interese de afirmare politica. Siglele grupurilor organizate care alimenteaza aceste campanii de acuze se reprezinta numai pe ele însele. Nimeni nu i-a ales, nimeni nu i-a desemnat.
Cum raspundeti la aceste acuze?
Noi am mostenit probleme de la epocile precedente, probleme care nu pot sa fie ignorate si pe care le rezolvam. Facem ce putem mai bine. Avem contacte cu institutiile guvernamentale israeliene, iordaniene si palestiniene. Comunicarile pe care le primim de la instantele oficiale ne confirma ca ele sustin patriarhia si înteleg ceea ce facem. Din pacate, exista unii politicieni care sustin siglele care ne ataca. Dar când cerem explicatii, ni se raspunde ca acei politicieni, în interventiile lor despre aceasta chestiune, actioneaza cu titlu personal si nu reprezinta pozitiile autoritatilor oficiale.
Unitatea crestinilor nu este numai un a face "front comun" în raporturile cu autoritatile civile. Ce îi împiedica pe catolici si pe ortodocsi sa mearga zvelt spre unitatea vizibila deplina?
Nu exista ceva care împiedica asta. As spune ca este vorba de un proces. La Roma, întâlnindu-l si pe cardinalul Kurt Koch si pe colaboratorii sai de la Consiliul Pontifical pentru Unitatea Crestinilor, am recunoscut ca unitatea deplina nu poate veni de seara pâna dimineata, ci ceea ce conteaza este procesul, a merge înainte pe drum. Noi trebuie sa facem partea noastra, iar restul este în mâinile Domnului. Deja acum multe lucruri s-au schimbat fata de trecut. Acum exista întelegere reciproca si respect reciproc. Nu exista certuri, prejudecati, suspiciuni, bigotisme între noi.
Care este contributia specifica pe care patriarhia de Ierusalim poate s-o ofere dialogului teologic dintre catolici si ortodocsi?
Toate denominatiunile si comunitatile crestine recunosc ca Ierusalimul este locul unde a aparut Biserica primara, Biserica de la începuturi. De acolo Biserica s-a raspândit în toata lumea. Si grupurile crestine care pun în centrul interesului lor Biblia recunosc imediat ceea ce uneste Ierusalimul cu Biblia. Biserica din Ierusalim poate sa ofere asta. Bisericii din Ierusalim pot sa i se aplice cuvintele sfintilor evanghelisti Matei si Luca, atunci când vorbesc despre closca ce reuneste puisorii sub aripile sale.
Papa Francisc repeta ca prozelitismul între diferitele Biserici este "pacatos". Modul în care el exercita slujirea sa de episcop de Roma poate favoriza vreun pas înainte pe drumul spre unitatea deplina între crestini?
El se bucura de mare respect în toata lumea. Poate ca si pentru ca încearca sa "rupa cercul". Si stim ca profetii, si în Vechiul Testament, au fost combatuti si chiar persecutati… Tocmai pentru ca rupeau "cercurile închise", pentru a face sa ajunga darurile la popor. Pentru mine, când îl întâlnesti, îti dai seama ca poti într-adevar sa comunici cu el, pentru ca papa Francisc este o persoana care crede în ceea ce spune si în ceea ce predica.
În trecut crestinii s-au certat adesea pentru gestionarea Locurilor Sfinte la Ierusalim. În schimb, acum restaurarea capelei Sfântului Mormânt a avut loc cu contributia comuna a patriarhiei greco-ortodoxe, a patriarhiei armene si a Custodiei din Tara Sfânta. Ce importanta atribuiti acestui fapt?
Restaurarea împartasita a capelei Sfântului Mormânt reprezinta un punct de cotitura în contextul nostru. Eu sper si ma rog ca asta sa ne ajute sa mergem înainte. Este un eveniment care ne-a îmbucurat pe noi si pe atâtia oameni în toata lumea. Însa sfântul Ioan Damaschinul spunea ca "omul este o rana" si eu tin minte asta mereu. În adâncul fiintei noastre noi toti purtam o rana si asta înseamna ca suntem supusi coruptiei. Suntem oameni si nu trebuie sa ne asteptam ca sa devenim îngeri. Patriarhul Benedict, când eram tineri, ne spunea: nu pretind ca voi sa fiti îngeri, doresc ca sa fiti umani. Si unoeri a fi îngeri ar fi mult mai usor decât a fi oameni.
Patriarhia de Ierusalim cum se situeaza fata de relatiile dintre Bisericile ortodoxe? Considerati Conciliul din Creta un adevarat Conciliu? Si cum vedeti rolul Rusiei si al Bisericii rusesti în Orientul Mijlociu?
Patriarhia de Moscova are un rol important din punct de vedere istoric, si în Tara Sfânta. Cu privire la evenimentul care a avut loc la Creta, cred ca a fost vorba despre un eveniment istoric important, pentru ca a aratat unitatea Bisericilor ortodoxe si acum toti îi percepem importanta. Astazi Bisericile ortodoxe trebuie sa se masoare cu o problema "existentiala": ele nu se mai bucura de garantii si de sustineri constitutionale din partea natiunilor lor respective. Grecia este singura natiune în care Biserica este garantata în mod constitutional, dar pretutindeni se afirma principiul de separare între Biserica si stat. Desigur, exista atâtia politicieni care apara Biserica ortodoxa, însa politicienii pleaca si vin, si asta nu va dura pentru totdeauna. Bisericile ortodoxe au nevoie sa se sustina reciproc si pentru aceasta unitatea care s-a manifestat la Marele Sinod din Creta a fost de importanta paradigmatica. Acel Sinod a aratat în maniera tangibila ca Bisericile sunt unite si merg împreuna.
Însa câteva Biserici importante erau absente…
Patriarhi care nu au participat, fiecare avea motivatiile sale. Pentru a fi onest, cred ca fiecare dintre ei avea probleme interne. Apoi, niciunul n-a refuzat rezultatele acelui Sinod. Pentru ca si cel care n-a luat parte la acel Sinod ramâne în comuniune deplina cu toate celelalte Biserici. Exista unii care sustin ca acel Conciliu trebuie sa fie dus înainte. Si de fapt, Sinodul din Creta poate pregati drumul pentru colaborari tot mai intense între Biserici. Este numai chestiune de timp.
Deci, patriarhia ecumenica de Constantinopol a facut bine sa convoace marele Sinod ortodox…
În Bisericile ortodoxe, problema este adesea impasul cu privire la cine trebuie sa ia initiativa. Si în aceasta privinta experienta Sinodului a fost o experienta pozitiva, pentru ca acum ne bucuram de roadele acelei initiative. Pentru patriarhul Bartolomeu n-a fost usor sa-si ia toata responsabilitatea si sa faca fata atâtor distinguo cu caracter cultural si politic care se impusesera în diferitele Biserici. Însa la sfârsit, dupa atâtia ani, acest obiectiv a fost obtinut.
(Dupa Vatican Insider, 27 octombrie 2017)
Traducere de pr. Mihai Patrascu
Sursa: http://www.ercis.ro
