„An de an la Sarbatoarea „Înaltarii Sfintei Cruci” localitatea Ip din judetul Salaj aduna localnicii pentru a comemora atrocitatile petrecute aici, atunci când trupele maghiare au masacrat sute de oameni: mame cu copii în pântece, copii, barbati, în total 157 de persoane.

Primul moment a avut loc în cimitirul comunal, acolo unde au fost îngropate cele 157 de persoane. Aici a fost savârsita Slujba Parastasului de catre preotii ortodocsi si au fost depuse coroane de flori.

Localnicii si autoritatile locale s-au îndreptat apoi spre centru comunei, la monumentul dedicat martirilor, unde un sobor de preoti greco-catolici în frunte cu parintele Antoniu Chifor, vicarul responsabil cu preotii al Episcopiei de Oradea, alaturi de parintele Nicolae Bodea, protopopul Simleului, parintele Vasile Oltea, paroh de Ip si alti preoti ai Protopopiatului Simleu au savârsit Slujba Parastasului. Autoritatile locale, subprefectul judetului Salaj si primarul comunei Ip au tinut scurte discursuri.

Vesnica lor pomenire, din neam în neam!

Prezentam pe scurt atrocitatile care au avut loc la Ip precum si o înregistrare a supravietuitorilor masacrului:

„Sub pretextul razbunarii celor doi militari unguri morti într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthysta paraseste în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nusfalau unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictiva, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al munitiei, dovada fiind faptul ca cei patru români arestati au fost eliberati dupa aproximativ o luna.
În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreuna cu membrii garzii nationale din comuna s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn si împuscându-i. Au fost ucisi în acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul noptii. Întors la sediul garzii nationale din Ip, Vasvári Zoltán da indicatii membrilor sa pregateasca 10 carute si mai multi oameni pentru dimineata în scopul îngroparii victimelor ucise pâna atunci. Locotenentul paraseste apoi postul. Imediat dupa se aude o rafala de mitraliera trasa din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul garzii nationale pretextând ca satenii români i-au atacat compania. Furios se adreseaza oamenilor din corpul de straja local, spunând ca va incendia comuna. Unul dintre comandanti a încercat sa-l opreasca raspunzându-i ca asezarea este compusa în proportie de 70% din maghiari. Vasvári a simulat în continuare ca va da foc numai caselor românesti, dar acelasi comandant a protestat spunând ca nici acest lucru nu este posibil întrucât gospodariile românilor sunt rasfirate printre cele ale ungurilor. Atunci Vasvári Zoltán a cerut sa i se dea oameni din garda locala care sa arate soldatilor lui caselor românesti, pentru a-i împusca pe vlahi. De data aceasta ordinul i-a fost acceptat”.

Marturia supravietuitorilor masacrelor din Salaj: https://www.youtube.com/watch?v=HDHMaJi6H6E