„Numerosi tineri au participat vineri, 1 septembrie 2017, la ceremonia de deschidere a ITO 2017. La eveniment a fost prezent Parintele Patriarh Daniel împreuna cu alti ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Manifestarea a debutat cu defilarea tuturor delegatiilor participante.

Dupa prezentarea celor care participa la ITO 2017, Preasfintitul Parinte Damaschin Dorneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, a oficiat o slujba de Te Deum. În continuare, Înaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, a rostit un cuvânt de bun venit oaspetilor.

În prezenta a mii de tineri, Parintele Patriarh Daniel a rostit cuvântul de binecuvântare si învatatura.

„Stati deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi în jugul robiei” (Galateni 5, 1)

Mesajul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Întâlnirea Internationala a Tinerilor Ortodocsi, Iasi, 01–04 septembrie 2017. Tema generala a întâlnirii ITO de la Iasi (2017) este Tânarul în cautarea libertatii.

Libertatea – o preocupare constanta a umanitatii
Libertatea a preocupat înca din antichitate pe unii filosofi ca Platon sau Socrate, dar si în timpurile moderne ca Immanuel Kant, Nicolae Berdiaev, Jean Paul Sartre si multi altii. Libertatea a preocupat, de asemenea, pe unii intelectuali care reflectau asupra raportului dintre libertatea individului si ordinea sociala, bazata pe legi, pe drepturi si pe obligatii.

Astazi, în contextul capitalist al noilor ideologii seculariste, se acorda prioritate drepturilor sau libertatilor individuale, fara nicio referinta la valorile credintei în Dumnezeu si la vocatia omului de a trai o viata eterna.

Desi tema libertatii, ca aspiratie permanenta a persoanelor si a popoarelor, a preocupat omenirea de-a lungul timpului, totusi nu exista o definitie comuna a libertatii, esenta acesteia fiind greu de definit. Cu toate acestea, se face adesea distinctie între libertatea naturala a omului, ca liber arbitru de-a alege între bine si rau, si libertatea sociala, ca libertate acordata individului de catre societatea în care traieste.

Desigur, libertatea naturala si libertatea sociala au o anumita valoare pentru toti oamenii, dar pentru crestini acestea nu reprezinta libertatea spirituala deplina, libertate descoperita lumii de Iisus Hristos si daruita celor ce cred în El.

2. Libertatea omului s-a deteriorat (pervertit) prin caderea lui din comuniunea de viata cu Dumnezeu, creatorul universului si al omului

Libertatea pe care o are omul, ca persoana creata dupa chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 26-27), a fost grav deteriorata sau corupta prin neascultarea de Dumnezeu a protoparintilor nostri Adam si Eva, când omul a voit sa fie ca Dumnezeu, dar în uitare si despartire de Dumnezeu (cf. Facere cap. 2). Întrucât toti oamenii au mostenit firea lui Adam cel vechi (cf. Romani cap. 5, 12), libertatea omului pe pamânt este pervertita de pacat înteles ca mod de existenta egoist si posesiv, care-l împiedica pe om sa iubeasca deplin si permanent pe Dumnezeu si pe toti oamenii („Nu fac binele pe care-l voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc” – constata Sfântul Apostol Pavel – Romani 7, 19).

De asemenea, libertatea omului este pervertita si de duhurile rautatii (puterile demonice), care îndeamna adesea pe om la necredinta si la neascultare de Dumnezeu, precum si la ura fata alti oameni. De aceea, crestinul lupta „împotriva (…) duhurilor rautatii care se afla în vazduh” (Efeseni 6, 12).

În sfârsit, cel mai mare obstacol al libertatii omului este moartea, deoarece aceasta se opune dorintei omului de a trai permanent viata sa în relatie cu lumea vazuta (oamenii si natura). Din acest motiv, Sfânta Scriptura ne spune ca „vrajmasul cel din urma (al omului) care va fi nimicit este moartea” (1 Corinteni 15, 26).

3. Iisus Hristos – Noul Adam – a biruit pacatul, iadul si moartea, daruind astfel omului libertatea deplina de a iubi pe Dumnezeu si pe semeni

Iisus Hristos, Fiul vesnic al lui Dumnezeu, S-a facut om tocmai pentru a elibera pe oameni de pacat, de duhurile rautatii si de moarte, acestea fiind obstacole majore ale libertatii spirituale a omului. În aceasta privinta, Sfântul Apostol Pavel spune ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut om „ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapânirea mortii, adica pe diavolul si sa izbaveasca pe aceia pe care frica mortii îi tinea în robie toata viata” (Evrei 2, 14-15). Mai precis, Domnul Iisus Hristos, Noul Adam, prin ascultare smerita de Dumnezeu pâna la moarte pe Cruce si prin Învierea Sa din morti, elibereaza pe oameni din starea de robi ai pacatului, ai duhurilor rele si ai mortii, înaltându-i la starea de „fii ai slavei lui Dumnezeu” (cf. Romani 8, 21). Ca rod al lucrarii mântuitoare si eliberatoare a lui Hristos, prin Sfântul Botez, se daruiesc crestinului iertarea pacatelor, înfierea dupa har si învierea din moarte, adica o viata spirituala noua, dupa cum a promis Iisus Hristos, zicând: „Eu sunt Învierea si Viata, cel ce crede în Mine, chiar daca va muri, va trai” (Ioan 11, 25). Iar viata cea noua a celor care cred în Hristos se cultiva în Biserica lui Hristos prin harul Duhului Sfânt pentru dobândirea vietii vesnice în Împaratia lui Dumnezeu.

Asadar, libertatea spirituala integrala a omului în Hristos este libertatea deplina de a iubi pe Dumnezeu si pe oameni în timp si în eternitate.

Referindu-Se la aceasta libertate, Domnul Iisus Hristos ne învata astfel: „Veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi” (Ioan 8, 32). Aici adevarul este însasi Persoana Sa divino-umana, Care realizeaza în Sine comuniunea de iubire eterna a lui Dumnezeu cu umanitatea. De aceea, mai târziu, Iisus Hristos precizeaza: „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decât prin Mine” (Ioan 14, 6), adica Hristos este Calea spre Adevar, iar Adevarul ultim este Viata eterna din Împaratia Preasfintei Treimi. Întrucât Duhul Adevarului este Duhul Sfânt (cf. Ioan 14, 26; 15, 26; 6, 13-14), Apostolul Pavel marturiseste ca „unde este Duhul Domnului acolo este libertatea” (2 Corinteni 3, 17). Însa, Sfântul Apostol Petru avertizeaza ca libertatea celor ce cred în Hristos, daruita lor de Duhul Sfânt, nu este libertate de-a savârsi raul, ci libertate de-a savârsi binele: „Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamânt al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu” (1 Petru 2, 16).

Aceasta libertate spirituala a omului de-a savârsi binele ca iubire smerita fata de Dumnezeu si iubire milostiva (darnica) fata de oameni este de fapt libertatea deplina pe care au dobândit-o sfintii dupa ce au luptat timp îndelungat cu patimile egoiste, cu duhurile rele si cu teama de moarte, prin rugaciune, pocainta si post. Iar acesti sfinti nu sunt numai monahi, ci si o multime de credinciosi mireni care au întemeiat familii, au dat nastere la copii si i-au crescut în credinta si în iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni. Prin urmare, aceasta libertate deplina este dar al lui Dumnezeu primit prin Botezul în apa si în Duh, însa este si lupta duhovniceasca permanenta a omului credincios cu propriul sau egoism, pentru a ramâne permanent în starea de iubire smerita fata de Dumnezeu si în iubire milostiva (darnica) fata de oameni.

4. Libertatea de-a fi permanent în comuniune de iubire cu Dumnezeu si cu oamenii se cultiva în Biserica

Mediul concret al cultivarii acestei libertati spirituale daruita de Hristos este Biserica lui Hristos sau Casa duhovniceasca a Preasfintei Treimi. Din acest motiv, Biserica primeste cu multa bucurie pe toti tinerii care cauta adevarata libertate si le împartaseste prin Sfintele Taine si Sfintele Sarbatori: iubirea parinteasca a Tatalui ceresc Care Se bucura de fiii duhovnicesti ascultatori (devotati), dar si de „fiul risipitor” care se pocaieste; le împartaseste tinerilor iubirea vindecatoare si eliberatoare a Mântuitorul Iisus Hristos, Doctorul sufletelor si trupurilor, precum si iubirea sfintitoare a Duhului Sfânt, Mângâietorul, Vistierul bunatatilor si Datatorul de viata.

Libertatea spirituala primita prin credinta în Hristos si cultivata în comuniune de rugaciune si iubire fraterna devine izvor de pace, bucurie si fericire. În acest sens, Parintele Staniloae constata ca: „Libertatea pe care ne-o da Duhul Sfânt merge mâna în mâna si creste cu viata spirituala. El e Duhul libertatii, pentru ca e Duhul vietii si, chemându-ne la libertate si ajutându-ne sa sporim în ea, ni Se face pricina (izvor) de viata”1.[2]

În prezent constatam ca în familie, la ora de religie din scoala, în parohie, în pelerinaj la manastire, în scolile de teologie, în centrele educationale si culturale ortodoxe, tinerii se bucura mult când sunt iubiti de Dumnezeu si de oameni, dar si când sunt încurajati ca si ei, la rândul lor, sa iubeasca pe Dumnezeu în rugaciune si pe semenii lor prin fapte ale iubirii darnice (generoase).

Iar când tinerii crestini ortodocsi poarta în sufletele lor iubirea, pacea si bucuria daruite lor de Hristos, atunci ei pot deveni în lume marturisitori si misionari ai iubirii lui Hristos în relatie cu alti tineri care doresc sa dea un sens spiritual profund vietii lor, sau în relatie cu tineri aflati în dificultate (abandonati de familie si de prieteni, confruntati cu saracia, somajul, singuratatea, dezorientarea si alte greutati). În aceasta privinta, Biserica apreciaza foarte mult activitatile duhovnicesti, umanitare si misionare ale tinerilor.

Dupa ce am cautat libertatea în multe etape ale vietii, întrebarea esentiala a vietii fiecarui om pe pamânt, tânar sau mai putin tânar, este aceasta: Ce am facut cu libertatea pe care am aflat-o? Daca aceasta libertate m-a ajutat sa iubesc mai mult pe Dumnezeu si pe oameni, atunci am aflat adevarata libertate. Daca libertatea pe care am aflat-o m-a înstrainat si mai mult de Dumnezeu, de oameni si de mine însumi, atunci înseamna ca nu sunt liber cu adevarat.

Iata un exemplu: în timpul regimului comunist ateu, multi tineri, dar mai ales clerici si intelectuali mireni, desi erau chinuiti sau torturati în închisoare, au dobândit, prin suferinta si rugaciune multa, o mare libertate a sufletului de a marturisi credinta si de-a ierta pe cei care îi persecutau, asemenea martirilor din primele veacuri crestine. Acestea erau libertatea si pacea daruite lor de Însusi Iisus Hristos, Cel rastignit si înviat, adica libertatea de a iubi pe Dumnezeu si pe oameni nu numai într-un context favorabil, ci si într-un mediu ostil sau opresiv. Aceasta este libertatea sufletului care prin harul lui Dumnezeu transforma suferinta Crucii în bucuria Învierii.

În încheiere, felicitam pe Înaltpreasfintitul Parinte Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, si pe toti cei care s-au ostenit în organizarea acestei Întâlnirii Internationale a Tinerilor Ortodocsi la Iasi.

Iar voua, dragi tineri, va dorim sa petreceti aceste zile în comuniune frateasca si în prietenie. De asemenea, ne rugam Preasfintei Treimi, Izvorul vietii si al bucuriei eterne, sa va binecuvinteze cu pace, lumina si iubire!

† DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: http://basilica.ro