„
De Andrea Tornielli
Parintele Jorge Mario Bergoglio, la vârsta de 42 de ani, timp de sase luni în fiecare saptamâna a întâlnit o psihanalista. El însusi reveleaza asta într-o carte care va fi publicata în curând în Franta, care contine transcrierea a douasprezece dialoguri cu sociologul Dominique Wolton (titlul: "Politique et société", editura L'Observatoire). Cei doi au dialogat gratie prezentei unui preot care a fost traducator. În timpul unuia dintre interviuri, papa si intelectualul francez, care este director de cercetare la CNRS si autor al unei faimoase carti-interviu cu cardinalul Jean Marie Lustiger, au vorbit despre rolul avut de unele femei în viata lor. Francisc a citat curajul mamei, a amintit de cele doua bunice spunând ca-i multumeste lui Dumnezeu "pentru ca a cunoscut aceste femei adevarate". Adaugând: "Acelea pe care le-am cunoscut m-au ajutat mult în viata mea când am avut nevoie sa ma consult". Si a vorbit apoi despre psihanalista. Iata câteva fragmente anticipate de Le Figaro Magazine.
Acea consultare timp de sase luni
"Am consultat o psihanalista evreica – povesteste Bergoglio interlocutorului sau -. Timp de sase luni am mers acasa la ea o data pe saptamâna pentru a clarifica unele lucruri. Ea era medic si psihanalista si a ramas mereu la locul sau. Apoi într-o zi, când urma sa moara, m-a chemat. Nu pentru a primi sacramentele, dat fiind ca era evreica, ci pentru un dialog spiritual. Era o persoana foarte buna. Timp de sase luni m-a ajutat mult, când aveam 42 de ani". Experienta relatata de Francisc se situeaza asadar între anii 1978 si 1979, când încheiase experienta dificila de provincial al iezuitilor din Argentina si o începea pe aceea de rector al Collegio Máximo, unde erau formati studentii care doreau sa intre în Societate.
Migrantii, refugiatii si razboaiele din Occident
"Problema începe în tarile din care vin migrantii. De ce parasesc tara lor? Din cauza lipsei de munca sau din cauza razboiului. Acestea sunt cele doua motive principale. Lipsa de munca, pentru ca au fost exploatati – ma gândesc la africani. Europa a exploatat Africa… nu stiu daca putem spune asta! Dar unele colonizari europene… da, au exploatat. Am citit ca un sef de stat african abia ales ca prim act de guvernare a prezentat parlamentului o lege pentru reîmpadurirea tarii sale – si a fost promulgata. Puterile economice ale lumii taiasera toti copacii. A reîmpaduri. Pamântul este uscat pentru ca a fost exploatat si nu mai este de munca. Primul lucru de facut, asa cum am spus la Natiunile Unite, la Consiliul Europei în toata lumea, este de a gasi aici izvoare pentru a crea locuri de munca, a investi. Este adevarat ca Europa trebuie sa investeasca si în casa proprie. Si aici exista o problema de somaj. Celalalt motiv pentru migratiune este razboiul. Putem investi, personale vor avea o sursa de munca si nu vor trebui sa patimeasca, dar daca este razboi, tot vor trebui sa fuga. Or, cine face razboiul? Cine da armele? Noi".
Laicitatea statului: religiile nu sunt subculturi
"Statul laic este un lucru sanatos. Exista o laicitate sanatoasa. Isus a spus: trebuie sa dam Cezarului ceea ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu. Toti suntem egali în fata lui Dumnezeu. Dar cred ca în unele tari precum Franta, acest laicism are o mostenire prea puternica a iluminismului, care construieste un imaginar colectiv în care religiile sunt considerate ca o subcultura. Cred ca Franta – aceasta este parerea mea personala, nu cea oficiala a Bisericii – ar trebui «sa ridice» un pic nivelul laicitatii, în sensul ca trebuie sa spuna si ca religiile sunt parte a culturii. Cum sa exprime asta în mod laic? Prin deschiderea la transcendenta. Fiecare poate gasi forma sa de deschidere".
Europa este oprita!
"Nu mai vad Schumann, nu mai vad Adenauer… Europei, în acest moment, îi este frica. Închide, închide, închide… Europa are o istorie de integrare culturala, multiculturala cum spuneti dumneavoastra, foarte puternica. Longobarzii, longobarzii nostri astazi, sunt barbari care au venit cu mult timp în urma… Si apoi totul se amesteca si avem cultura noastra. Dar care este cultura europeana? Cum as defini astazi cultura europeana? Da, are radacini crestine importante, este adevarat. Dar nu este suficient pentru a o defini. Exista toate capacitatile noastre. Aceste capacitati pentru a ne integra, pentru a-i primi pe altii. Exista si limba în cultura. În limba noastra spaniola, 40% din cuvinte sunt arabe. De ce? Pentru ca erau acolo timp de sapte secole. Si au lasat semnul… Cred ca Europa are radacini crestine, dar nu sunt unicele. Exista altele care nu pot sa fie negate. Totusi, cred ca a fost o eroare a nu cita «radacinile crestine» în documentul Uniunii Europene despre prima constitutie si acesta a fost comisa si de guverne. Era o eroare a nu vedea realitatea. Asta nu înseamna ca Europa trebuie sa fie în întregime crestina. Dar este un patrimoniu, un patrimoniu cultural, pe care l-am primit".
"Nu-mi place sa vorbesc despre razboi just"
"Astazi trebuie sa ne gândim din nou la conceptul de «razboi just». În filozofia politica am învatat ca pentru a se apara se poate face razboi si poate fi considerat just. Dar se poate defini un «razboi just»? Sau mai degraba un «razboi de aparare»? Singurul lucru just este pacea… Nu-mi place sa folosesc termenul «razboi just». Auzim spunându-se: «Eu fac razboiul pentru ca nu am alte mijloace pentru a ma apara». Dar niciun razboi nu este just. Singurul lucru just este pacea".
Biserica de popor
"Exista pacatele conducatorilor Bisericii, care sunt lipsiti de inteligenta sau se lasa manipulati. Însa Biserica nu sunt episcopii, papii si preotii. Biserica este poporul. Si Conciliul al II-lea din Vatican a spus: «Poporul lui Dumnezeu, în ansamblul sau, nu greseste». Daca vrei sa cunosti Biserica, mergi într-un sat unde se traieste viata Bisericii. Mergeti într-un spital unde sunt atâtia crestini care vin ca sa ajute, laici, surori… Mergi în Africa, unde se afla atâtia misionari. Ard viata lor. Si fac revolutii reale. Nu pentru a converti, o alta epoca în care se vorbea despre convertire, ci pentru a sluji".
Insistenta asupra moralei "sub centura"
"Dar noi catolicii cum învatam moralitatea? Nu poti s-o înveti cu precepte de tipul: «Nu poti face asta, trebuie sa faci asta, trebuie, nu trebuie, poti, nu poti». Morala este o consecinta a întâlnirii cu Isus Cristos. Este o consecinta a credintei, pentru noi catolicii. Si pentru altii moralitatea este o consecinta a întâlnirii cu un ideal, sau cu Dumnezeu, sau cu ei însisi, dar cu partea cea mai buna din ei însisi. Morala este mereu o consecinta… Exista un mare pericol pentru predicatori, acela de a cadea în mediocritate. A condamna numai morala – va rog sa iertati expresia – «sub centura». Dar despre alte pacate, cum sunt ura, invidia, orgoliul, vanitatea, uciderea celuilalt, a lua viata, nu se vorbeste. A intra în mafie, a face acorduri clandestine… «Esti un bun catolic? Atunci da-mi renta»".
Amoris laetitia si rigiditatea
"Tentatia este mereu aceea a uniformitatii regulilor… Luati de exemplu exortatia apostolica Amoris laetitia. Când vorbesc despre familii aflate în dificultate, spun: «Trebuie sa primim, sa însotim, sa discernem, sa integram…» si apoi fiecare va vedea portile deschise. Ceea ce se întâmpla realmente este ca persoanele aud pe oameni spunând: «Nu pot sa ma împartasesc», «Nu pot sa fac asta»: tentatia Bisericii este acolo. Dar «nu», «nu» si «nu»! Acest tip de interdictie este ceea ce gasim în drama lui Isus cu fariseii. Acelasi! Cei mari ai Bisericii sunt cei care au o viziune care merge dincolo, cei care înteleg: misionarii".
"Avortul ramâne un pacat grav"
Extinderea la toti preotii a puterii de a dezlega de pacatul avortului, "atentie, asta nu înseamna a banaliza avortul. Avortul este grav, este un pacat grav. Este uciderea unui nevinovat. Dar daca exista pacat, este necesar sa se faciliteze iertarea".
"Casatoria este între un barbat si o femeie"
"Casatoria între persoane de acelasi sex? «Casatorie» este un cuvânt istoric. Mereu în omenire, si nu numai în Biserica, este între un barbat si o femeie… Nu putem sa o schimbam. Aceasta este natura lucrurilor. Sunt asa. Sa le numim «uniri civile». Sa nu glumim cu adevarurile. Este adevarat ca în spate este ideologia genului. Si în carti, copiii învata ca se poate alege propriul sex. Pentru ca sexul, a fi femeie sau barbat, ar fi o alegere si nu un fapt de natura? Asta favorizeaza aceasta eroare. Dar sa spunem lucrurile asa cum sunt: casatoria este un barbat cu o femeie. Acesta este termenul precis. Sa numim unirea de acelasi sex «unire civila»".
Reciprocitatea cu musulmanii
"Nu accepta principiul reciprocitatii. Unele tari din Golf sunt deschise si ne ajuta sa construim biserici. Pentru ce sunt deschise? Pentru ca au muncitori filipinezi, catolici, indieni… Problema din Arabia Saudita este ca într-adevar e o chestiune de mentalitate. Oricum, dialogul cu islamul merge bine, pentru ca nu stiu daca stiti, dar imamul de la Al-Azhar a venit sa ma viziteze. Si va fi întâlnire: eu merg. Cred ca le-ar face bine sa faca un studiu critic asupra Coranului, asa cum am facut cu Scripturile noastre. Metoda istorica si critica de interpretare îi va face sa evolueze".
(Dupa Vatican Insider, 1 septembrie 2017)
Sursa: http://www.ercis.ro
