„La conferinta de presa de miercuri de la Oradea Episcopia romano-catolica cu sediul în acest oras a anuntat Anul Jubiliar Sfântul Ladislau. Dar cine este Sfântul Ladislau? Este considerat întemeietorul Diecezei de Oradea si ctitorul primei catedrale a acesteia; a fost nu doar întemeietorul asezarii medievale fortificate din care mai târziu s-a format orasul Oradea, ci în acelasi timp si un sfânt al Bisericii crestine cu adânci radacini în meleagurile bihorene, se poate citi în dosarul de presa difuzat la evenimentul din 22 martie.
Ladislau s-a nascut în anul 1046 în Polonia, linia dinastica de care apartinea fiind considerata în acea vreme uzurpator al tronului Ungariei. Parintii lui au fost Béla I, viitorul rege al Ungariei, si printesa Richeza, fiica regelui Mieszko al Poloniei. Familia s-a întors în tara înca în anul nasterii lui Ladislau, asezându-se în cetatea Bihariei, unde Ladislau si-a petrecut cea mai mare parte a tineretii copilarind în curtea tatalui sau, începând de la mijlocul anilor 1060 detinând calitatea de principe al ducatului Bihariei, titlu rezervat în acele vremuri pentru mostenitorii tronului Ungariei. De aici se trage profunda sa relatie cu meleagurile din vestul tarii. De la moartea lui Stefan I, în anul 1038, si ridicarea pe tron a lui Ladislau I, Ungaria medievala a fost zguduita de razboaie civile si conflicte dinastice. Principalele merite ale domniei sale au fost consolidarea Bisericii si a credintei crestine, respectiv asigurarea ordinii si a sigurantei interne a tarii. În urma razboaielor purtate cu succes în Boemia, Rusia si în frontierele estice ale tarii împotriva nomazilor, s-a format în jurul lui imaginea cavalerului de neînvins, care mai târziu s-a reflectat sub forma numeroaselor legende si traditii populare legate de persoana si faptele regelui. Statura lui voinica cât si sfintenia vietii sale sunt trasaturi caracteristice ale sfântului rege, amintite si în legenda de canonizare, redactata pe la sfârsitul secolului al XII-lea.
În anul 1079 s-a casatorit cu printesa germana Adelhaid, fapt care a contribuit la mentinerea pacii în Europa. În acelasi timp însa cuplul regal a daruit lumii un alt sfânt, fiica lor, Piroska-Paraschiva, cunoscuta în traditia bizantina sub numele de Eirene, care a ajuns sotia împaratului Ioan al II-lea Comnenul si se numara printre sfintii Bisericii rasaritene. Ladislau a initiat canonizarea regelui Stefan I la 20 august 1083, a înfiintat episcopiile de Oradea si Zagreb si a fost ctitorul mai multor biserici si manastiri, printre care a celei din Sâniob, Bihor, construita pentru adapostirea moastelor Sfântului Stefan, una dintre principalele relicve nationale ale Ungariei. Regele Ladislau se pregatea de preluarea comandamentului primei cruciade organizate pentru eliberarea Ierusalimului, când, în anul 1095, s-a îmbolnavit si a decedat subit în data de 29 iulie la Nitra. Trupul sau neînsufletit a fost asezat în catedrala oradeana.
Datorita acestei înmormântari, si a prezentei moastelor sfântului rege, venerat dupa canonizare lui din anul 1192, Catedrala din Oradea ctitorita de sfântul rege a devenit unul dintre principalele locuri de pelerinaj ale crestinatatii occidentale, iar lacasul de cult extins si reconstruit în mai multe rânduri într-una dintre cele mai mari si mai frumoase biserici medievale ale bazinului carpatic. La începutul secolului al XV-lea, prin asigurarea unor privilegii papale, biserica oradeana a Sfântului Ladislau a fost ridicata la rangul celor mai importante centre de pelerinaj, alaturi de catedrala Sf. Marcu din Venetia, biserica Sf. Maria Portiuncula din Assisi. În proximitatea mormântului sfântului rege au fost înmormântate mai multe figuri regale ale Ungariei: regele Stefan al II-lea, regina Bearix de Luxemburg si Maria de Anjou, respectiv Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, Boemiei si împarat romano-german.
Relicvele Sfântului Ladislau s-au raspândit în evul mediu în întreaga Europa. În afara Ungariei azi se regasesc în Zagreb, Dubrovnik, Aachen si Bologna. Celebrul relicvar gotic în forma de bust, confectionat la comanda Episcopului oradean Andrea Scolari pentru adapostirea craniului regelui, cunoscut astazi sub numele de Herma din Gyor, se numara printre capodoperele orfevrariei medievale europene. Membrii familiilor regale si imperiale de Anjou si Luxemburg l-au venerat pe Sf. Ladislau ca pe unul dintre principalii sfinti protectori ai dinastiei lor, raspândind cultul sfântului rege în locuri îndepartate ale Europei, cum ar fi sudul si nordul Italiei, Polonia sau unele teritorii ale Germaniei.
Perioada de glorie a cultului Sfântului Ladislau s-a încheiat odata cu întarirea miscarilor protestante si distrugerea Catedralei medievale la mijlocul secolului al XVI-lea, punând capat pentru câteva secole pelerinajelor, pâna când Catedrala medievala disparuta a fost înlocuita cu un lacas de cult demn de traditia istorica si religioasa a locului, în forma celei actuale, consacrata abia în anul 1780. Având în vedere ca traditiile legate de cultul sfântului rege în urbea oradeana s-au axat pe aceste doua locuri, Catedrala medievala din cetate si cea baroca, de astazi, evenimentele comemorative din Anul Sfântului Ladislau, printre care principalul moment al anului, Pelerinajul Diecezan din 14 mai, se va organiza pe acesti doi piloni: procesiunea cu moastele sfântului rege pornind de la Catedrala medievala, va ajunge la biserica din cetate, în apropierea locului de veci a Sfântului Ladislau.

Sursa: http://www.catholica.ro