„

De Antonio Gaspari

La 13 mai 1981 toata lumea se opreste. Papa Ioan Paul al II-lea a fost victima a unui atentat în piata "Sfântul Petru". Nimeni nu stie daca este muribund sau daca va supravietui, nici cine a tras împotriva lui si de ce. Restul este istorie.
Despre acel moment dramatic pentru istoria Bisericii si a omenirii a dat marturie pentru agentia Zenit, Wlodzimierz Redzioch, jurnalist si scriitor polonez, de aproape patruzeci de ani rezident la Roma. Redactor al saptamânalului Niedziela, Redzioch este autor al Alaturi de Ioan Paul al II-lea(Ares, 2014), culegere de interviuri luate personalitatilor ilustre care l-au cunoscut de aproape pe pontiful polonez. Între acestia papa emerit Benedict al XVI-lea, ale carui declaratii unice nepublicate vreodata într-o carte dupa renuntarea sa, au fost prezentat chiar în cartea lui Redzioch.
Ce faceai la 13 mai 1981?
La 13 mai 1981 pentru mine era o zi de munca normala în birourile de la L'Osservatore romano. Stând în ziarul vatican urmaream si activitatea papei. În schimb pentru el era o zi intensa: în acea zi Ioan Paul al II-lea a instituit Institutul Pontifical pentru Studii despre Casatorie si Familie si a primit în audienta privata pe geneticianul francez foarte vestit Jérôme Lejeune cu sotia, cu care s-a întretinut cu prietenie la prânz.
Unde erai când a fost facut atentatul la papa?
În dupa-amiaza zilei de 13 mai i-am însotit pe prietenii mei polonezi în Piata "Sfântul Petru" pentru audienta generala de miercuri, dar n-am ramas cu ei: a stat la umbra sub coloanele din stânga, pentru a ma bucura de spectacolul pietei aglomerate de oameni în sarbatoare care îl asteptau pe Ioan Paul al II-lea. La ora 17, din Arcul Clopotelor, sub fatada bazilicii "Sfântul Petru", a iesit jeepul alb al papei si a început sa mearga prin piata. Pontiful se misca lent prin padurea de brate ridicate ale credinciosilor înarmate cu stegulete, batiste si aparate de fotografiat. La un moment dat Ioan Paul al II-lea a luat în brate o fetita cu un balon: a sarutat-o si a dat-o înapoi parintilor. În acel moment s-a întâmplat un lucru straniu: toti porumbeii care erau în piata s-au ridicat în zbor; imediat dupa aceea am vazut o agitatie în jurul masinii papei care a virat si a început sa se întoarca înapoi spre Arcul Clopotelor.
La ce te-ai gândit?
Eu, ca toti credinciosii adunati în piata, nu stiam exact ce anume s-a întâmplat în Piata "Sfântul Petru". Dar din gura în gura trecea un glas teribil: "Atentat! Atentat!". Oamenii au plâns, s-au disperat, sau au ramas amutiti. Se vedeau persoane îngenuncheate în rugaciune, pentru ca multi credeau ca papa a murit. În timpul audientei acelei zile fatale de 13 mai 1981, Ioan Paul al II-lea ar fi trebuit sa rosteasca o cateheza, în care, vorbind despre Maria, afirma: "Ea a cunoscut bucuria cea mai intima si profunda unita cu tristetea si încercarea cea mai teribila. Asa se întâmpla fiecaruia dintre noi; si bucuria se alterneaza cu durerea, amestecând în viata noastra spinii cu trandafirii". Ma gândeam în acea zi ca si în viata mea a venit momentul dramatic si de încercare teribila: parasisem tara mea, familia mea, cariera mea profesionala pentru a veni în Roma lui Ioan Paul al II-lea ca sa dau contributia mea foarte mica la acest "pontificat polonez", dar în acel moment mi s-a parut ca s-a terminat totul.
Ce se întâmpla în piata dupa atentat?
Oamenii nu primeau nici o stire pentru ca toti organizatorii audientei si supraveghetorii vaticani au disparut. Din fericire în acele momente dramatice, în piata se afla parintele Cazimir Przydatek, responsabil al Centrului pentru Pelerinii Polonezi, care s-a apropiat de microfon si a început rugaciunea rozariului: oamenii s-au rugat si au cântat. Unul dintre cei prezenti a adus din Polonia în dar pentru Ioan Paul al II-lea o copie a icoanei Sfintei Fecioare Maria de la Czestochowa. Parintele Cazimir a luat-o si a asezat-o pe fotoliul gol al papei. Dupa aceea m-am dus la Casa pentru Pelerinii Polonezi la doi pasi de "Sfântul Petru", pe via Pfeiffer. Mergând într-acolo m-am oprit putin în Sala de Presa vaticana, deja plina de jurnalisti. Toti erau foarte preocupati, si pentru ca initial parintele Panciroli, responsabil al Salii de Presa, a vorbit despre posibilitatea perforarii pancreasului Sfântului Parinte. La Casa Polona m-am asezat în fata televizorului care transmitea în direct de la Spitalul Policlinic Gemelli. De la televizor am aflat ca ambulanta a ajuns la spital în timp record, de aceea operatia a început deja la ora 17.55. Conditiile pontifului erau disperate, de aceea parintele Stanislav a dat papei dezlegarea si ungerea bolnavilor. Am ramas în fata televizorului pâna la 23.30, când a venit comunicatul medicului prof. Castiglioni, care i-a informat pe jurnalisti ca operatia a avut rezultat pozitiv, adaugând: "Am facut tot ceea ce se putea face. Acum trebuie sa asteptam". Totusi prognoza a ramas rezervata. A fost o noapte lunga de asteptare marcata de rugaciune si de reflectii.
Dupa parerea ta cine a organizat atentatul si cine a înarmat mâna lui Ali Agca?
Desigur, urmaream procesul lui Ali Agca si, ca toti, ma întrebam cine erau mandatarii sai. Vorbeam despre aceasta tema cu atâtea persoane. Într-o zi l-am întâlnit pe cardinalul Andrzej Maria Deskur si l-am întrebat ce crede despre diferite "piste" referitoare la mandatarii atentatului. Cardinalul, prieten fratern al lui Ioan Paul al II-lea, mi-a raspuns: "Stii ca în seara zilei de 12 mai, papa, ca toti preotii, în timpul rugaciunii de seara citea pasajul din Scrisoarea sfântului Petru: «Fiti cumpatati, vegheati! Dusmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, da târcoale cautând pe cine sa înghita». Asadar este clar ca diavolul a fost cel care voia «sa-l înghita» pe Ioan Paul al II-lea, dar pentru mine este complet indiferent ce «mâna» a folosit".
În acea perioada tu erai foarte aproape de grupuri de colaboratori ai lui Ioan Paul al II-lea. Ce credeau? Ce spuneau?
Cuvintele cardinalului Deskur dau de înteles ca papa si colaboratorii sai priveau la atentat din perspectiva escatologica. Ioan Paul al II-lea în timpul celei de-a doua internari la Spitalul Policlinic Gemelli, în luna iulie, a cerut sa i se aduca plicul cu textul original al celui de-al "treilea secret" de la Fatima scris de sora Lucia, pentru ca si-a dat seama ca în ziua în care au încercat sa-l ucida era aniversarea primei aparitii a Fecioarei. Din acea zi papa, vorbind despre atentat spunea mereu: "O mâna a tras si o alta mâna a condus glontul". Într-o zi, cardinalul Dziwisz a spus: "Atentatul este misterul, pe care în pofida dramei pe care am trait-o, încercam sa-l vedem în perspectiva planurilor de mântuire ale Providentei Divine". De aceea nu putem separa evenimentul atentatului de aparitiile Sfintei Fecioare Maria la Fatima care au început întocmai la 13 mai. Pentru acest motiv Ioan Paul al II-lea a voit ca glontul din pistolul lui Agca care ar fi trebuit sa schimbe istoria Bisericii si a lumii sa fie prins în coroana statuii Sfintei Fecioare Maria la Fatima.
Ce parere ai despre procesul lui Ali Agca?
Investigatiile au fost facute rau, toti recunosc asta. De exemplu, se vorbeste oficial despre doua împuscaturi, în schimb Arturo Mari, fotograful papei, este convins ca a auzit patru împuscaturi. Si procesul a clarificat putin cu privire la mandatarii atentatorului. Pentru acest motiv judecatorul Ferdinando Imposimato a spus ca procesul a fost ruinat înadins. În schimb nu toti stiu ca în Polonia Institutul Memoriei Nationale a desfasurat propriile investigatii. Procurorul Michal Skwara si istoricul Andrzej Grajewski au publicat o carte cu rezultatele investigatiilor si cercetarilor lor. Din ele rezulta ca mandatarii directi ai lui Ali Agca au fost serviciile secrete din Bulgaria comunista. Ei i-au dat atentatorului fie pistolul, fie banii. Investigatorii polonezi au ascultat un fost oficial al Ministerului Sigurantei Publice din Germania comunista, Günter Bohnsack, care i-a informat ca în martie 1983 colonelul Jordan Ormankov de la serviciile bulgare i-a vizitat pe tovarasii germani pentru a organiza o actiune de dezinformare pentru a acoperi "pista bulgara" a atentatului. Serviciile germane i-au mobilizat pe oamenii lor în Germania Federala si în Austria: ei, dându-se drept nationalisti turci au început sa inunde agentiile de presa si consulatele italiene cu amenintari cerând eliberarea lui Ali Agca. Se facea orice pentru a lega persoana atentatorului de mediile extremismului turc în Germania Federala si Turcia. Însa investigatorii polonezi nu au îndoieli ca serviciile secrete bulgare nu putea sa actioneze pe cont propriu, fara consensul puternicului KGB rus. As vrea sa amintesc un document al Comitetului Central al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica din 1978 unde ordoneaza KGB-ului sa contrasteze politica "papei polonez" cu toate mijloacele, în afara de actiunile de dezinformare si discreditare.
Vom descoperi într-o zi cine au fost principalii mandatari ai lui Ali Agca?
Probabil în 10, 20 sau 50 de ani când se va putea avea acces la anumite arhive, astazi inaccesibile.

(Dupa Zenit, 12 mai 2016)

Traducere de pr. Mihai Patrascu

Sursa:http://www.ercis.ro