„Are loc vineri, 6 mai 2016, în Sala Regia din Palatul Apostolic, ceremonia în care papa Francisc primeste premiul Carol cel Mare pentru contributia adusa la procesul de unificare a Europei. Prestigiosul premiu este acordat anual de autoritatile orasului german Aachen personalitatilor care s-au distins prin contributia oferita la promovarea valorilor europene. În 2004 premiu a fost acordat papei Ioan Paul al II-lea, astfel ca papa Francisc este primul papa non european care primeste aceasta distinctie europeana. La ceremonia de decernare, vineri, în Palatul Apostolic, si-au anuntat participarea mai multi lideri ai institutiilor europene si cancelarul german Angela Merkel.
”Conferirea unui premiu nu poate sa faca minuni. Nu schimba radical nici chiar politica. Poate, totusi, sa îndemne la reflectie si sa consolideze constiinta comunitatii”: scrie ambasadorul Germaniei pe lânga Sfântul Scaun, Anette Schavan, în articolul ”De la uniune la comunitate”, publicat de cotidianul vatican ”L’Osservatore Romano”. Motivatia juriului care a gasit de cuviinta sa acorde înca o data unui Suveran Pontif prestigiosul premiu european face referinta la discursul pe care papa Francisc l-a prezentat în fata Parlamentului European de la Strasbourg în 25 noiembrie 2014. «Dragi eurodeputati», spunea atunci pontiful argentinian, «a sosit ceasul sa construim împreuna o Europa care nu se învârte în jurul economiei, ci al sacralitatii persoanei umane si al valorilor inalienabile. O Europa care îmbratiseaza cu curaj trecutul sau si priveste cu credinta spre viitor pentru a trai profund si cu speranta prezentul. A sosit momentul sa abandonam idea unei Europe fricoase si aplecate catre ea însasi. Trebuie sa promovam o Europa purtatoare de stiinta, arta, muzica, valori umane, dar si de credinta. O Europa care contempla cerul si îsi urmeaza idealurile; care priveste, apara si tuteleaza omul; care paseste pe pamânt sigura si neclintita, punct pretios de referinta pentru lumea întreaga».
Vazând motivatia juriului si referinta la discursul Papei, noteaza mai departe autoarea articolului mentionat, ”gândul meu s-a îndreptat spre cuvintele lui Jacques Delors, pe atunci presedinte al Comisiei Europene, potrivit caruia Europa are nevoie de un suflet si de spiritualitate. Este evident, asadar, si nu numai de astazi, ca nu sunt îndeajuns competentele economice si capacitatile politice pentru a genera perspective trainice pentru viitor”. ”Pe buna dreptate”, continua ambasadorul german, ”Uniunea Europeana este definita o mare opera de pace. Parintii ei fondatori, printre care cei trei catolici Konrad Adenauer, Alcide De Gasperi si Robert Schuman, erau constienti de amenintarile latente la adresa pacii si de necesitatea reconcilierii si unitatii între popoare. Dupa catastrofa celor doua razboaie mondiale, ei erau convinsi ca unificarea economica ar trebui sa reprezinta începutul unui parcurs menit sa ajunga la o uniune înteleasa în acelasi timp drept o comunitate de valori”. Nu întâmplator, noteaza autoarea, cu ocazia vizitei efectuata în 1988 la Parlamentul European de la Strasbourg, Ioan Paul al II-lea a pledat pentru ”semnificatia cruciala pe care valorile crestine o detin în ceea ce priveste conceptia omului” si ”a îndemnat europenii sa investeasca în cautarea sufletului european un efort egal cu cel depus în sprijinul pietei comune”.
Atât cuvintele papei Ioan Paul al II-lea cât si cele spuse de papa Francisc, remarca Anette Schavan, au o rezonanta particulara într-o perioada deosebit de critica pentru Batrânul continent, la 25 de ani de la reunificare: ”criza economica, situatia tinerelor generatii si faptul ca Europa este punctul de sosire la care aspira milioane de refugiati, nu au întarit pâna acum constiinta de a fi o comunitate de valori. Exista, mai degraba, pericolul unei dispersari a solidaritatii”.
”Premiul Carol cel Mare”, se citeste în finalul acestui articol semnificativ, ”este conferit papei Francisc la momentul potrivit, într-un an important pentru Europa. În lunile urmatoare se va vedea daca tarile membre recunosc faptul ca solutia la problemele lor si progresul fericit al diverselor societati sunt parte dintr-un progres european. Conferirea unui premiu nu poate sa faca minuni. Nu schimba radical nici chiar politica. Are, totusi, puterea unui îndemn la reflectie si poate sa consolideze constiinta comunitatii. Europa are nevoie urgenta de acest lucru pentru a nu mai cadea prada a egoismelor nationale”
Sursa:http://ro.radiovaticana.va
