„Preasfintia Sa Virgil Bercea, a oferit ziarului Settimana News (http://www.settimananews.it) ,din Italia o parere referitoare la Declaratia comuna semnata de catre Papa Francisc si Patriarhul Kirill al Rusiei.
Strigatul Papei
Ieri, 14 februarie 2016, a XVII-a duminica dupa Rusalii, în Biserica noastra era Evanghelia femeii cananeence care striga catre Isus, pentru ca fiica sa era demonizata. Si Isus tace. Dar aceasta striga, si striga. Îmi vine în minte pictura lui Edward Munch, „Strigatul”. Omul care nu are nici un punct stabil, care-si striga incapacitatea sa de a reactiona în fata raului, în fata suferintei sale si a altuia, în fata … da, Papa care striga: «Doamne ajuta-ne!».
Aceasta întâlnire între Papa Francisc si Patriarhul Kirill o vad ca si pe raspunsul dat de Isus cananeencei: «Femeie, mare este credinta ta». Din tacerea lui Isus la insistentele Papei, la strigatul continuu al Papilor se naste aceasta întâlnire. Multumim lui Dumnezeu! Întâlnirea a avut loc! Vedem în aceasta întâlnire interventia Domnului, prezenta Sfântului Spirit – despre care a vorbit Papa Francisc imediat dupa semnarea Declaratiei comune . Asadar întâlnirea va aduce roade. Eu cred acest lucru.
La numarul 25 se vorbeste despre greco-catolici – Speram ca întâlnirea noastra sa poata contribui si la reconciliere, acolo unde exista tensiuni între greco-catolici si ortodocsi. Astazi este clar ca metoda “uniatismului” din trecut, înteles ca uniune a unei comunitati cu alta, desprinzându-se de Biserica sa, nu este un mod care permite restabilirea unitatii. Cu toate acestea, comunitatile ecleziale aparute în aceste circumstante istorice au dreptul de a exista si de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface exigentele spirituale ale credinciosilor lor, cautând, în acelasi timp, sa traiasca în pace cu vecinii lor. Ortodocsii si greco-catolicii au nevoie sa se reconcilieze si sa gaseasca forme de convietuire acceptabile pentru ambele parti. Se spune ca „uniatismul” nu mai este un model – de acord; dar comunitatile au dreptul la viata, pot sa se dezvolte, deci au un viitor.
Este evident ca astazi se poate vorbi despre alte cai pentru unitatea crestinilor în diversitate si este sigur ca Domnul va deschide caile Spiritului. Pe de alta parte, noi greco-catolicii de astazi nu vrem altceva decât sa ne traim credinta noastra, credinta parintilor nostri; sa traim în armonie cu fratii nostri ortodocsi si cu toti oamenii de buna vointa; promovând tot ceea ce este scris în Declaratia comuna cu toate puterile noastre – sunt convingerile noastre – . Ieri în catedrala am vorbit tocmai de aceasta Declaratie comuna.
Strigatul Papei: suntem frati, suntem frati! Noi, catolicii trebuie sa auzim primii acest strigat. Speram ca si alti crestini, cu totii, sa auda acest strigat si sa traiam în armonie, pace si unitate astfel încât lumea sa creada.
Înca odata: îi multumim Domnului pentru ca a ascultat strigatul Papei. Mare este credinta acestui Papa al nostru! Si mare trebuie sa fie credinta noastra când strigam: «Doamne asculta-ne!».
