„Pr. Daniel Ange: Tinerilor, fiti mândri si demni de sângele varsat de martirii vostri”,

„Redam în cele ce urmeaza o transcriere a ultimei cateheze pe care pr. Daniel Ange a tinut-o astazi, 25 iulie, în fata participantilor la a XIII-a Întâlnire Nationala a Tineretului Catolic, ce se desfasoara la Cluj între 22 si 26 iulie 2015, la sediul Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla. Tema evenimentului este cea propusa de Papa Francisc pentru Ziua Mondiala a Tineretului 2015, una dintre Fericirile rostite de Isus Cristos în Predica de pe Munte: "Fericiti cei cu inima curata, pentru ca ei îl vor vedea pe Dumnezeu" (Matei 5,8). Asemenea celorlalte doua cateheze, se gaseste înregistrata online pe canalul YouTube al INTC 2015.
Buna dimineata! Laudati sa fie Isus si Maria! Cristos în mijlocul nostru! (Si în maghiara.) Cristos a înviat! Cristos a înviat! Cristos a înviat! Sunteti atât de stralucitori pentru ca noaptea trecuta l-ati contemplat pe Soarele lumii; cel care îl priveste va straluci. Daca sunteti atât de stralucitori aici, cum veti straluci în viata vesnica, când îl veti vedea pe Dumnezeu!
Pentru a face legatura cu minunata adoratie de ieri, când am trait o ora de vesnicie, deja cerul coborâse pe pamânt – facem deci legatura dintre Preasfânta Euharistie si sexualitatea despre care am vorbit ieri. În Preasfânta Euharistie avem iubirea lui Isus, care ne daruieste viata Sa, prin Trupul Sau. Din nou acest trinom iubire-viata-trup. Este definitia Euharistiei si a sexualitatii. Când Isus vine la noi, prin intermediul pâinii si al vinului, întreaga Sa Persoana ni se da noua. Sfânta Împartasanie nu înseamna prostitutie – Isus nu spune: "Va dau Trupul Meu, dar este doar Trupul Meu. Nu este inima Mea, nu va iubesc". Ni se da cu totul, cu sufletul, cu Spiritul Sau, cu divinitatea Sa, cu inima Sa, prin Trupul Sau.

Este deci o uniune fizica pentru a ajunge la o uniune spirituala. Trupul Sau în trupul meu. Sângele Sau în sângele meu. Deoarece doreste ca Inima Sa sa fie în inima mea. Spiritul Sau în spiritul meu. Si aceasta este semnificatia cea mai profunda a relatiei sexuale – care nu este niciodata doar la nivel fizic, este în acelasi timp si de natura spirituala. Implica sufletul meu si de aceea pentru un copil care este violat este o trauma atât de profunda, uneori pentru toata viata, deoarece trupul si sufletul meu sunt una. Nu pot separa ceea ce Dumnezeu a unit. Daca le separ, atunci este moarte.
Prin urmare Preasfânta Euharistie ma ajuta sa creez armonie între inima mea si trupul meu, între sufletul meu si trupul meu. Chiar si în viata vesnica, în rai, voi avea un nou trup, înviat. Nu pot fi pe deplin fericit în rai fara trupul meu. Va fi o înviere a trupurilor. Vom avea un trup la fel de glorios ca acela al Maicii lui Dumnezeu, ca al lui Isus în dimineata Învierii. Când Isus se daruieste în Sfânta Împartasanie, se daruieste pe Sine material, dar este Persoana Sa, ca sa ma ajute sa nu vad niciodata un trup doar ca pe un obiect, un obiect de joaca. Ci sa vad mereu persoana spirituala, sufletul acelei persoane. Trupul Sau devine al meu. Si trupul meu devine al Lui. Nu pot sa fac ce vreau cu Trupul Sau din Euharistie. Nu pot sa merg sa îl vând satanistilor. Nici invers: nu pot sa fac ce vreau cu trupul meu, deoarece în primul rând el apartine lui Dumnezeu.
În adoratia euharistica, precum ieri seara, admiram smerenia si frumusetea lui Isus, si harul vindecator care vine din Trupul Sau ca sa îmi vindece sexualitatea, sa îmi purifice memoria de atât de multe imagini pornografice, chiar si de pe telefoanele si tabletele noastre. Harul vindecator al Spiritului Sfânt! Asadar, Preasfânta Euharistia ne ofera un extraordinar si minunat proces de vindecare a tuturor problemelor sexuale. Dupa ce am vorbit mult despre familie, despre sexualitate, as dori sa spun câteva cuvinte despre acele femei care si-a consacrat întreaga viata lui Isus.
Atunci când o tara este ocupata de dusmani, atunci când Armata Rosie rusa a invadat România în 1946, multi tineri români au avut curajul sa se ascunda în paduri, în munti, sa se transforme în miscare de rezistenta, încercând sa salveze libertatea tarii. Ei bine, astazi tara iubirii si a vietii este invadata de toti acesti virusi despre care am vorbit ieri. Si atunci, scumpele noastre surori consacrate fac parte din aceasta rezistenta. Isus le-a dat sa participe la propria Lui viata consacrata: asemenea lui Isus, ele renunta la a avea o familie proprie, fizica, tocmai pentru a se dedica total slujirii persoanelor tinere, sa se dedice slujirii vietii si a iubirii.
Am avut un unchi, preot, misionar în Africa, care a fost ucis deoarece a protejat o fata crestina de barbatul cu care trebuia sa se casatoreasca. A spus: Ea este crestina, are libertatea totala de a se casatori cu persoana pe care o iubeste. Si nu este vorba de tine. Barbatul a vrut sa o omoare. Atunci preotul a intrat între ei si a fost ucis, o sulita i-a strapuns inima, ca la Isus. Ucigasul a cazut imediat în genunchi si a cerut iertarea lui. El i-a dat iertarea lui Dumnezeu si a mers la cer. Fata a fost protejata, ucigasul a fost iertat, iar preotul a mers în gloria cereasca. Nu este minunat? Trebuie sa le multumim asadar acestor surori, si celor tinere si celor mai în vârsta, prezente aici, care si-au dedicat întreaga viata slujirii saracilor si tinerilor, pentru toata generozitatea lor – sa le aplaudam. Nu trebuie sa uitam nici de sotiile sfinte ale preotilor casatoriti, care au de asemenea o atât de mare generozitate ca sa îi ajute pe sotii lor preoti în slujirea lor. Adesea uitam de ele. Sa le aplaudam deci si pe ele!
Acum doresc sa vorbesc despre misiune. Când îl primiti pe Isus în Sfânta Împartasanie, sunteti ca Maria: îl primiti pe Isus. Dupa Buna Vestire, Isus i-a "cerut" Mariei sa îl duca la Ioan Botezatorul. Maria a fugit peste dealuri – este Biserica ducându-l pe Isus la toate neamurile. Pentru ca nu am putea sti nimic despre Isus fara Biserica Sa. Nu am putea sa îl întâlnim pe Isus în Sacramente fara Biserica. Biserica vine înainte de Biblie, altfel nu ar fi Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, fara poporul lui Dumnezeu care sa primeasca si sa transmita Cuvântul lui Dumnezeu. Profetii nu vorbesc copacilor, ci oamenilor. Sf. Pavel nu le-a scris vacilor sau oilor, ci oamenilor. Biserica ia deci comoara Cuvântului lui Dumnezeu si ne-o ofera noua, tuturor. Dupa Sfânta Împartasanie si eu trebuie sa îl duc pe Isus tuturor celor din jurul meu. Asemenea lui Ioan Botezatorul, si noi trebuie sa pregatim caile Domnului. Si cea mai buna cale de evanghelizare este bucuria molipsitoare, este împartasirea bucuriei noastre. Nu pot sa tin doar pentru mine minunata fericire de a fi copilul lui Dumnezeu. Umple atât de mult inima mea încât trebuie sa se reverse din mine. Si doresc sa îi salut pe toti cei ce ma asculta via Radio Maria, care este o minunata munca de evanghelizare.
Mai ales tinerii trebuie sa îl duca pe Isus celorlalti tineri, în mijlocul prietenilor, al colegilor de la scoala. Sunt 5 continente în lumea noastra, dar mai sunt alte doua continente, prezente în toate continentele fizice: continentul tinerilor si Biserica. În orice tara gasesti Biserica si tinerii, deci cei mai buni misionari sunt cei care au un picior în Biserica si unul în rândul tinerilor, pentru a transmite viata si iubirea lui Isus. Dar mai întâi trebuie sa fim adoratori, deoarece trebuie sa împartasim experientele personale. Când vorbesc cu cineva despre Isus, nu vorbesc despre o teorie sau despre idei filosofice, ci despre cineva pe care îl iubesc si sunt gata sa îmi vars sângele pentru ca îl iubesc atât de mult. El si-a varsat propriul sânge pentru a ma mântui, a-mi darui propria Lui iubire. Asa cum spune Sf. Ioan: Cel pe care l-am vazut cu ochii mei în Preasfânta Euharistie, pe care l-am auzit cu urechile mele în Cuvântul lui Dumnezeu, Cel pe care l-am atins cu mâinile mele în fratii si surorile mele, pe El îl vestesc! Doresc sa vi-l dau! Fiti deci marturisitori curajosi si bucurosi ai frumusetii lui Isus. De aceea avem acum în multe tari scoli de evanghelizare. Si sper ca vom avea o scoala de evanghelizare si în România, pentru tinerii români. În Moldova si în toate tarile dimprejur, Ucraina, Ungaria, Slovacia…

Vreau sa va spun o poveste despre evanghelizare din scoala noastra, Jeunesse Lumiere (Tineret si lumina). Un tânar de 17 ani a venit si a spus: "Ca sa cred în Dumnezeul vostru vreau sa îl vad mai întâi". I-am spus: "Vino la biserica parohiala în seara aceasta si îl vei vedea pe Dumnezeu". Mai târziu, când am plecat de la scoala, i-am spus lui Isus: "Poate am fost putin prea curajos, dar acum trebuie sa faci ceva, pentru ca altfel tot ceea ce am spus nu va avea valoare pentru acel tânar. Asadar, Isuse, spre gloria Ta, trebuie sa faci ceva". Seara era o discutie despre sexualitate. La final am spus: "Acum îl veti vedea pe Isus dându-si viata prin Trupul Sau, dintr-o iubire extraordinara". La fel ca si cu o seara înainte, am iesit cu Preasfântul Sacrament si i-am binecuvântat pe fiecare dintre tinerii prezenti. Când am ajuns în fata acelui baiat, a cazut în genunchi, plângând, plângând, cu o fata stralucitoare. A fugit la Episcop (nu stia ce este un Episcop, dar a vazut pe cineva cu ceva rosu pe cap) si i-a spus: "L-am vazut pe Isus! Cred acum! Botezati-ma!" Desigur, Episcopul a fost foarte uimit, si i-a spus "Trebuie sa te pregatesti pentru aceasta". Tânarul a fost botezat peste sase luni. Dar a doua zi, pentru toata scoala, a dat marturie: "Ceea ce catolicii numesc Euharistie, va pot spune ca este Isus. Am vazut fata lui Isus!" Acest tânar a devenit imediat un mic Ioan Botezatorul. Dar copilul nu ar fi venit în acea seara daca tinerii nostri misionari nu ar fi pregatit caile Domnului si nu ar fi împartasit bucuria lor de a trai în Dumnezeu.
Acum doresc sa vorbesc despre marturie dusa pâna la martiriu. Traiti într-o tara sfintita de sângele atât de multor martiri. La Fatima, ultima viziune avuta de cei 3 pastorasi a fost crucea lui Isus si doi îngeri sub mâinile lui Isus, strângând sângele în carafe, si cu acestea, pline de sânge, au mers pe tot pamântul si acolo unde cadea sângele, desertul devenea gradina. Fertilitatea sângelui! Dar au spus: nu era sângele lui Isus, ci sângele martirilor, curgând prin ranile mâinilor lui Isus. Este extraordinar, acei copii nu îsi puteau imagina asa ceva. A venit de la Spiritul Sfânt. Prin urmare o tara sfintita, parfumata, de sângele martirilor devine o tara sfânta, unde vor fi multi sfinti. În ultima suta de ani, din 1915 – genocidul armean – pâna în 2015 – genocidul din Siria si Irak – în doar o suta de ani, au fost mai multi martiri decât în cele 19 secole dinainte. Martiraj non-stop, nu întotdeauna în aceleasi locuri: Armenia, Spania, Mexic, Rwanda, nazism, comunism… acum persecutia islamica. Aceasta însemna ca secolul care va veni va fi un secol plin de sfinti. Începem un secol extraordinar al sfinteniei tinerilor, al sfinteniei copiilor, al sfinteniei parintilor, al sfintilor preoti, Episcopi si persoane consacrate. Aceasta este o extraordinara bucurie pentru voi, deoarece tot sângele varsat nu poate ramâne steril. Nu trebuie sa "sterilizam" sângele varsat de martirii nostri. De ce au suferit atât de mult? Pentru ca tinerii, copiii, urmatoarea generatie sa nu îsi piarda credinta. Un preot din Cluj, care a murit în închisoare, la Sighet cred, a spus: "Cel mai dureros lucru pentru mine nu era toata suferinta mea, ci sa ma gândesc ca sunt oameni liberi si care sunt indiferenti fata de Dumnezeu, aceasta era cea mai mare durere pentru mine". Trebuie sa citim marturiile tuturor acestor martiri; voi, generatia tânara, nu va puteti imagina incredibilele torturi pe care le-au suferit, la Jilava, Pitesti, Sighet, unde iadul satanic a venit pe pamânt. Nu va puteti imagina, pentru ca altfel nu ati putea dormi cel putin zece nopti.
Am auzit atât de multe despre acesti marturisitori, dintre care unii traiesc si astazi: pr. Tertulian Langa, pr. Matei Boila – cu care ma voi întâlni în dupa-amiaza aceasta -, dar si laici, precum Doina Cornea. Evident, primii care si-au varsat sângele au fost pastorii Bisericii. Aveti unii Episcopi beatificati deja si imediat veti vedea pe ecrane chipurile Episcopilor greco-catolici, care în curând vor fi beatificati. De unde si-au gasit puterea? Din Preasfânta Euharistie. Nu va puteti imagina ce au facut în închisoare ca sa poata macar o data sa celebreze Sfânta Liturghie, în miezul noptii sau în padure. Îmi amintesc de un preot albanez care a stat 37 de ani în închisoare pentru Isus. Si marea lui suferinta a fost desigur sa nu poata avea Preasfânta Euharistie. Putea sa gaseasca putina pâine, dar nu si vin. Si Dumnezeu este atât de umil încât are nevoie si de pâine si de vin. Într-o zi era foarte bolnav, astfel ca i-au dat medicamente, pentru ca doreau ca el sa munceasca, 18 ore pe zi. Si a vazut pe medicament: 1% vin. Ooo! 1% vin, deci Isus poate veni Si în miezul noptii, a luat cel mai frumos potir, mâna lui consacrata, a turnat medicamentul, si a spus: "Isuse, Tu poti sa faci diferenta". Si a putut spune: "Hic est calix sanguinis mei…" ("Acesta este potirul Sângelui Meu…"), si s-a împartasit, a fost îndumnezeit. A fost cea mai mare bucurie a lui în acei 37 de ani de închisoare pentru Isus, sa primeasca macar o data Preasfânta Euharistie. Iar noi avem acces atât de usor la Sfânta Liturghie si nu mergem. Teribil! As putea sa va spun astfel de relatari timp de doua ore, dar ajunge una.
Vreau sa va spun ca sunteti copiii martirilor vostri, eu au fost semintele si voi recolta. Nici unul dintre voi, tinerilor, nu ati fi probabil aici daca ei nu si-ar fi varsat sângele pentru voi. Asa ca trebuie sa fiti mândri si demni de sângele varsat de ei. Si de ce au fost greco-catolicii omorâti sau aruncati în închisoare? Pentru un singur lucru: pentru a nu fi separati de Petru, de Roma, de Papa. Acei Episcopi în loc sa ajunga în închisoare ar fi putut sa ocupe locuri importante în ierarhia ortodoxa, dar toti au refuzat. Ce marturie extraordinara despre frumusetea Bisericii Catolice! Cât de frumos! Ei au dorit de asemenea sa pastreze si adoratia euharistica, care este Inima lui Isus
Stiti ca în China, astazi, multi tineri crestini, ca voi, traiesc în Biserica clandestina, ca bunicii vostri, în România. Am fost la mai multe întâlniri de tineret din China, din Biserica clandestina. Ce curaj extraordinar! Extraordinar! Adesea sunt arestati de politie si trebuie sa stea în închisoare. Daca se întâmpla acest lucru, sunt bucurosi si mândri pentru ca sufera pentru Cristos. Ei traiesc asadar ceea ce au trait parintii vostri aici, sa se ascunda în padure, în toiul noptii, sa aiba întâlniri de tineret. Fericiti sunteti voi, cei care sunteti aici, pentru ca nu este securitatea în jurul vostru, sa va duca într-o ora în închisoare. Îi multumesti suficient lui Dumnezeu, România, pentru aceasta eliberare ideologica? Este un miracol faptul ca sunteti acum aici. Acum 30 de ani era complet de neimaginat! Sa ai o mie, doua mii de tineri prezenti aici, în curtea Episcopiei, era imposibil de conceput ca s-ar putea întâmpla. Si totusi iata-va aici. De când v-am vazut, nu mai cred în învierea lui Isus. De ce? Pentru ca vad învierea Bisericii Lui! Voi sunteti dovada ca Isus este în rai în gloria Sa. Si ca nici o persecutie nu poate sa tina Biserica în clandestinitate, deoarece nici o piatra nu poate tine trupul lui Isus în mormânt. Prin urmare Învierea lui Isus o pot vedea în voi, o vad în Biserica ce se recladeste, o vad în viitoarele Catedrale greco-catolice care se înalta. Sunt semne fizice ca Biserica este Biserica lui Cristos înviat. Un lucru minunat!

Pentru ca voi sunteti Biserica înviata, traiti noi Rusalii. Spiritul iubirii si al vietii coboara asupra voastra. Nu putem sa uitam de persecutiile de astazi din atâtea tari islamice si anticriste. În 35 de astfel de tari Biserica este persecutata. Am aici crucea pacii copta, din Egipt. Pe tricou am litera N în arabica, semnul pentru nazarineni, pentru ca crestinii sunt numiti de musulmani nazarineni. Acesta este semnul cu care sunt marcate casele crestinilor, în Mosul si alte parti, pentru a spune: "În noaptea urmatoare, vom veni sa va omorâm, daca nu va convertiti la islamism". Aveti deci mii de frati si surori care au fost ucisi în aceste tari mai degraba decât sa îl tradeze pe Isus. Sunt sute de mii de crestini care au trebuit sa fuga, pierzând totul, casele, gradinile, tara, totul, probabil pentru totdeauna, mai degraba decât sa îl piarda pe Isus. Vreau sa spun pentru toti: Santi presto! Fie sa devina sfinti rapid, sa fie canonizati cât mai repede. Patriarhul ortodox copt din Egipt i-a canonizat pe cei 21 de martiri la o saptamâna dupa martiriul lor în Liban. Îi vom vedea în câteva minute.
Prin urmare, visez – ca Papa Ioan Paul al II-lea – sa aiba loc o canonizare comuna pentru martirii ortodocsi si catolici. Pentru ca toate Bisericile crestine au martiri. De fapt, în China, în tarile musulmane, protestantii evanghelici au foarte, foarte multi martiri! Si baptistii, si ortodocsii, si catolicii… Ei si-au amestecat cu totii sângele cu sângele scump al lui Isus. Este sânge crestin. Nu este sânge catolic, ortodox, protestant. Aceasta înseamna ca unitatea Bisericii este deja traita în tarile persecutate. Ei se roaga împreuna, îl iubesc pe Isus împreuna, împartasesc aceeasi iubire pentru Isus. Iar ortodocsii si catolicii primesc aceeasi Preasfânta Euharistie; chiar daca Bisericile lor sunt separate, este totusi o mare consolare sa stim ca fratii si surorile din Biserica Ortodoxa, la fiecare Sfânta Liturghie, primesc acelasi Trup al aceluiasi Isus, chiar daca înca nu împreuna. Dar este acelasi Isus, pentru ca în Preasfânta Euharistie Isus face legatura, prin secolele, prin timp, primim exact acelasi Trup al aceluiasi Isus ca martirii nostri acum 50 de ani, sau cum a primit Sf. Tereza de Lisieux sau alti sfinti, de-a lungul istoriei – nu un alt Isus. Si spatial vorbind, Isus pe care noi îl primim în Sfânta Liturghie este exact acelasi Isus care este primit în întreaga lume.
98% din Biserica nu este pe pamânt, ci în rai. Iar în rai nu exista o slava ortodoxa, slava catolica sau protestanta, ci aceeasi glorie unica: ei vad împreuna aceeasi fata a lui Dumnezeu. Se bucura de aceeasi fericire vesnica. Pentru a ma adresa comunitatii noastre de astazi: cred ca este minunat ca romano-catolicii si greco-catolicii pot trai împreuna o astfel de întâlnire, cu atâta iubire reciproca. Împreuna este toata bogatia Bisericii si avem multe sa primim unii de la altii. Avem atât de multe sa primim din cele doua traditii, diferite, dar ambele catolice. Iar greco-catolicii reprezinta într-un fel plinatatea Bisericii: avem bogatia rasariteana (Liturgia, teologia rasariteana), dar si bucuria de a-l avea pe Papa si Adoratia Euharistica. Astfel, ceea ce traiesc catolicii în România este profetic pentru întreaga Biserica. Sunteti toti profeti. Si nu sunteti viitorul Bisericii (caci spunem adesea ca tinerii sunt viitorul Bisericii), ci sunteti prezentul Bisericii, sunteti Biserica de acum, nu de mâine. Vazându-va pe voi, ma gândesc la viitorii preoti, viitorii Episcopi dintre voi, la viitoarele persoane consacrate, la viitorii laici curajosi, dar voi sunteti deja aici.
Vom avea o mica pauza pentru a vedea pe ecrane câtiva dintre tinerii sfinti de astazi, care nu sunt înca beatificati (unii sunt în curs de beatificare), pentru a va arata ca putem sa fim sfinti fara a fi înca adulti. Sunt atâtia copii si tineri sfinti care pot fi beatificati. Si o sa vedem si imagini cu câtiva dintre martirii nostri iubiti.
Vom începe. Aceasta este o fata din Franta, Anne-Lorraine, omorâta în metroul din Paris, pentru ca nu s-a lasat violata de un barbat. Si-a aparat curatia. Acum o alta tânara: Miriam din Liban. Este foarte iubita de tinerii musulmani, deoarece si ea avut curajul sa îsi apere fecioria si a fost ucisa. Avem aici un tânar sportiv din Rio de Janeiro, Guido, era un tânar medic, ce vroia sa devina preot, sa îi slujeasca pe saraci. Facea surfing, obisnuia sa se roage pe plaja cu prietenii, sa citeasca Evanghelia pe plaja, iar într-una din zile a fost luat de mare si s-a dus la Domnul. Acum o vedeti pe Sophie, o tânara franceza, ucisa într-un accident de autobuz în Guyana Franceza, în urma cu doi ani, pe când mergea la Întâlnirea Mondiala a Tineretului de la Rio de Janeiro (2013). A fost o tânara minunata, plina de lumina, stralucitoare.

Urmatoarea este Angelique, de la scoala noastra de evanghelizare, din Rwanda. Dupa terminarea scolii s-a îmbolnavit de cancer si a murit. La înmormântare toate surorile si prietenele ei, îmbracate în alb, au dansat un dans special de nunta. Iar tatal ei a spus: "Astazi este nunta fiicei mele cu Isus. Este o nunta." Acum Chiara Luce, pe care deja o stiti, nu voi spune mai multe. Acum ajungem la Rachel si Cassie din SUA, ambele ucise în scoala. Ucigasii le-au întrebat: "Rachel, Cassie, credeti în Dumnezeu?" Ele au raspuns: "Da, sigur ca credem". "Atunci mergeti sa îl întâlniti, sa va întâlniti cu Isus" (si le-au împuscat). Aceasta deoarece organizau cercuri biblice în scoala si vorbeau despre Isus. Cassie a fost initial într-o secta satanica, dar într-o zi la scoala o alta fata a întrebat-o: "De ce esti mereu trista? Vreau sa împartasesc cu tine bucuria mea. Vino cu mine la sfârsitul saptamânii." Si a fost convertita complet de frumusetea cântecelor de adoratie, ca acelea de aseara. Fostii ei prieteni, aceia rai, au venit sa o omoare. Alti treisprezece colegi au mai murit atunci.
Am ajuns acum la Gianna Beretta Molla, ati auzit cu totii de ea: si-a dat viata pentru a putea da nastere ultimului ei copil. Si acum doi ani în Roma, Chiara Corbella. Si-a cunoscut sotul la Medjugorje (amândoi cântau), iar primul copil a fost cu handicapuri severe. Au refuzat avortul si si-au ajutat micul copil sa ajunga în cer. Al doilea copil a fost tot cu handicapuri severe. Din nou au refuzat avortul. Au avut bucuria sa traiasca alaturi de acest copil timp de câteva luni. Al treilea copil a fost un baietel minunat, dar între timp ea s-a îmbolnavit de cancer. A trebuit sa aleaga între ea si copil. Si ea si sotul au decis imediat: eu vreau sa ajung în rai, dar copilul meu trebuie sa traiasca. Ea a mers în cer la o saptamâna dupa nasterea copilului. Mergem mai departe. Toti polonezii au auzit de Jerzy Popieluszko, un extraordinar preot martir.
Ajungem la martirii greco-catolici din România: mai întâi Vladimir Ghika, pe care îl stiti cu totii, nu voi vorbi mult despre el. Dar eu sunt copilul lui spiritual. Apoi iubitii Episcopii greco-catolici: Vasile Aftenie de la Bucuresti; Valeriu Traian Frentiu de la Oradea; Ioan Suciu de Alba Iulia; Tit Liviu Chinezu de Fagaras; Ioan Balan de la Lugoj; Alexandru Rusu de la Maramures; si Cardinalul Iuliu Hossu (de Cluj-Gherla). Deoarece nu a dorit sa paraseasca România, la Roma, Papa l-a facut Cardinal "in pectore", "în inima sa", în secret. Apoi îl avem pe Cardinalul Alexandru Todea. Vreau sa citez un cuvânt minunat al lui – am un mare respect pentru el. La securitate spunea: "Ce puteti face împotriva mea? Nu am nimic de pierdut. Mi-ati luat deja totul. Sunt uimit ca sunt înca în viata." Apoi îl avem pe George Gutiu (de Cluj-Gherla); Ioan Ploscaru din Lugoj. Si am uitat sa spun ca Ioan Suciu era numit "Apostolul tinerilor". Vreau sa citez ceva minunat din Ioan Ploscaru. El a spus: "Când ajung în celula din închisoare sarut închizatoarea si gratiile si spun: Isuse, Tu esti aici, în acest loc; a fi ucis pentru Tine este un lucru bun". Si atâtea alte cuvinte minunate. PS Gutiu din Cluj spunea: "Închisoarea este un dar de la Dumnezeu, pentru ca viata lui Isus a fost o viata de suferinta. Când suferim, suntem lânga El."

Un alt cuvânt minunat al unui marturisitor al credintei este al pr. Horea Cosmovici, fiu spiritual al Mons. Ghika. Acesta spunea: "Singura baza a adevarului este Papa." Acum îl vedem pe fr. Roger din Taize, un foarte bun prieten al meu, care a iubit atât de mult România. Urmeaza martiri din tarile islamice: Mons. (Faraj R.) Raho, parintele Ragheed (Gani) din Irak, apoi din Pakistan Shahbaz Bhatti, care era ministru de justitie pentru minoritatile religioase. Acesta spunea: "Nu vreau bani sau onoare. Vreau doar un mic loc lânga Isus. Si daca vreodata ma vor omorî, va fi o mare onoare pentru mine." Si a fost ucis pentru ca s-a dus sa o vada pe acea minunata mama, Asia Bibi, care era închisoare pentru ca a baut apa dintr-o fântâna rezervata musulmanilor. Apoi este Akash Bashir, un tânar pakistanez care a dorit sa îi protejeze pe oameni în biserica. Erau 200 de oameni în biserica si a vazut asupra lui un sinucigas cu bombe venind. A alergat sa îl opreasca si atentatorul a explodat. Dar astfel au fost salvati 200 de oameni. Ce curaj! Voi vorbi apoi despre martirii copti din Libia. În video pot fi auziti rostind numele lui Isus. Erau ucisi în timp ce rosteau: Isus, Isus, Isus… Si în sat, când s-au adunat toate familiile, a fost ca sa îi multumeasca Domnului pentru ca le-a dat fratilor, fiilor sau tatilor lor darul martiriului.
Îl avem pe ultimul împarat habsburgic asupra Transilvaniei, Carol al IV-lea al Ungariei, la nunta lui cu Zitta. Carol a fost deja beatificat (în 2004). A murit în saracie. Si Zitta va fi în curând beatificata. Cei doi iubeau Clujul. Acum regele Baudouin al Belgiei, care cu mare curaj a refuzat sa semneze legea avortului. Si încheiem cu cineva pe care îl cunoasteti (în proiectie a aparut Papa Ioan Paul al II-lea, iar tinerii au aplaudat).
Pentru a încheia va voi pune trei întrebari. Prima: sunteti gata sa dati marturie curajoasa despre fericirea voastra? Da sau nu? (strigate: Da!) Vreti sa faceti pretutindeni cunoscuta iubirea lui Isus si Biserica Lui? Da sau nu? (strigate: Da!) Va simtiti pregatiti sa protejati viata si sa aparati frumusetea iubirii? Da sau nu? (strigate: Da!) Mai vreau sa spun cât sunt de uimit de generozitatea tuturor voluntarilor vostri, de la ASTRU si ceilalti, de frumusetea cântarilor corului Angeli, de organizarea extraordinara. Deci sa aplaudam…
Sursa:http://www.eparhiaclujgherla.ro