În timpul zborului spre Roma, Papa Leon al XIV-lea a reiterat că prima sa misiune este aceea de a vesti Evanghelia popoarelor. Apoi, a amintit de copiii victime ale războiului din Iran și din Liban, a condamnat pedeapsa cu moartea și a insistat asupra dreptului internațional. În ceea ce privește migranții, el s-a întrebat: „Ce face Nordul pentru Sudul lumii?” și a denunțat faptul că ființele umane sunt tratate mai rău decât animalele.
„Bună ziua tuturor, sper că sunteți bine și că sunteți pregătiți pentru o altă călătorie. Cu bateriile deja încărcate!”
Papa Leon al XIV-lea a încheiat lunga călătorie apostolică în Africa și, în timpul zborului de la Malabo, ultima etapă din Guineea Ecuatorială, spre Roma, a răspuns la întrebările a cinci dintre cei aproximativ 70 de jurnaliști care l-au însoțit în această deplasare internațională. Războiul, negocierile dintre SUA și Iran, problema migrației, pedeapsa cu moartea și binecuvântarea cuplurilor homosexuale s-au aflat printre temele abordate de Suveranul Pontif în timpul interviului, precedat de o reflecție a Papei Leon asupra experienței trăite recent în Africa.
„Când fac o călătorie, vorbesc în numele meu, însă astăzi, în calitate de Papă, Episcop al Romei, este mai ales o călătorie apostolică pastorală pentru a întâlni, a însoți și a cunoaște poporul lui Dumnezeu. De multe ori, interesul este mai degrabă politic: «Ce spune Papa despre acest subiect sau despre altul? De ce nu judecă guvernul dintr-o țară sau din alta?». Și sunt, desigur, multe lucruri de spus. Am vorbit despre dreptate și există teme în acest sens. Dar acesta nu este primul cuvânt: călătoria trebuie interpretată mai ales ca expresie a dorinței de a vesti Evanghelia, de a proclama mesajul lui Isus Cristos, ceea ce reprezintă un mod de a ne apropia de popor în fericirea sa, în profunzimea credinței sale, dar și în suferința sa. Acolo, desigur, de multe ori este necesar să faci comentarii sau să cauți modalități de a încuraja poporul să-și asume responsabilități în propria existență.
Este important să discutăm și cu șefii de stat, pentru a încuraja o schimbare de mentalitate sau o mai mare deschidere către binele poporului, o oportunitate de a analiza aspecte precum distribuirea bunurilor unei țări. În discuțiile pe care le-am avut, am atins aceste aspecte, dar mai ales, în cursul călătoriei, am văzut, am întâlnit poporul plin de entuziasm. Sunt foarte mulțumit de întreaga călătorie, dar a trăi, a însoți, a merge alături de poporul din Guineea Ecuatorială a fost cu adevărat o binecuvântare cu apă… Ei erau fericiți pentru ploile din zilele trecute, dar mai ales pentru acest semn de împărtășire, cu Biserica universală, a ceea ce celebrăm în credința noastră.
Ignazio Ingrao (Tg1): Sfinte Părinte, mulțumesc pentru această călătorie bogată în întâlniri, istorii și chipuri. La întâlnirea pentru pace de la Bamenda, în Camerun, ați descris o lume pe dos, în care o mână de tirani riscă să distrugă planeta. Pacea, ați spus, nu trebuie inventată, ci trebuie primită. Negocierile privind conflictul din Iran sunt în haos, cu efecte grave asupra economiei mondiale. Doriți o schimbare de regim în Iran, având în vedere că și societatea civilă, studenții au ieșit în stradă în ultimele luni și există îngrijorare în lume cu privire la cursa nucleară? Ce apel adresați Statelor Unite, Iranului și Israelului pentru a ieși din impas și a opri escaladarea? Ar trebui NATO și Europa să se implice mai mult?
Aș dori să încep prin a spune că trebuie să promovăm o nouă atitudine și o cultură a păcii. De multe ori, când analizăm anumite situații, răspunsul imediat este că trebuie să intervenim prin violență, prin război, prin atacuri. Ceea ce am văzut este că au murit mulți nevinovați. Tocmai am văzut scrisoarea unor familii ale copiilor care au murit în prima zi a atacului. Și ei vorbesc despre faptul că și-au pierdut deja fiii și fiicele, copiii care au murit în acel atac. Problema nu este dacă se schimbă regimul sau nu, problema este cum să promovăm valorile în care credem fără moartea atâtor nevinovați. Problema Iranului este evident foarte complexă. Chiar și în cadrul negocierilor care au loc, într-o zi Iranul spune da, iar Statele Unite spun nu și viceversa, și nu știm încotro ne îndreptăm. S-a creat această situație haotică, critică pentru economia mondială, dar, în plus, există o întreagă populație de oameni nevinovați în Iran care suferă din cauza acestui război. Deci, în ceea ce privește schimbarea regimului, da sau nu: nu este clar ce regim există în acest moment, după primele zile ale atacurilor Israelului și Statelor Unite asupra Iranului. Aș dori mai degrabă să încurajez continuarea dialogului pentru pace, ca părțile să încerce să depună toate eforturile pentru a promova pacea, a îndepărta amenințarea războiului și a respecta dreptul internațional.
Este foarte important ca oamenii nevinovați să fie protejați, lucru care nu s-a întâmplat în mai multe locuri. Am la mine o fotografie cu un copil musulman care, în timpul vizitei mele în Liban, stătea acolo, așteptându-mă, cu o pancartă pe care scria „Bine ai venit, Papa Leon”; apoi, în ultima fază a războiului, a fost ucis. Există numeroase situații umane și cred că trebuie să fim capabili să gândim în acest mod. Ca Biserică – o spun din nou –, ca păstor, nu pot fi în favoarea războiului. Și aș dori să încurajez pe toți să depună eforturi pentru a căuta răspunsuri care provin dintr-o cultură a păcii și nu a urii și a diviziunii.
Eva Fernández (Radio Cope): Părăsim un continent în care mulți oameni își doresc și visează să călătorească în Europa. Următoarea dumneavoastră călătorie va fi în Spania, unde problema migrației ocupă un loc important, mai ales în Insulele Canare. Știți că, în Spania, tema migrației stârnește o dezbatere aprinsă, care polarizează; nici măcar în rândul catolicilor nu există o poziție clară. Ce le-am putea spune spaniolilor și, în special, catolicilor cu privire la imigrație? Apoi, dacă îmi permiteți: următoarea călătorie va fi în Spania, dar știm că aveți dorința, intenția de a călători în Peru și poate în Argentina și Uruguay, dar ați dori să o salutați și pe Fecioara din Guadalupe?
Tema imigrației este foarte complexă și afectează multe țări, nu doar Spania, nu doar Europa sau Statele Unite, ci este un fenomen mondial! Așadar, răspunsul meu începe cu o întrebare: ce face Nordul lumii pentru a ajuta Sudul lumii sau acele țări în care tinerii de astăzi nu găsesc un viitor și, prin urmare, trăiesc acest vis de a pleca spre Nord? Toți vor să plece spre Nord, dar de multe ori Nordul nu are răspunsuri cu privire la modul în care le-ar putea oferi șanse. Mulți suferă… Tema traficului de persoane („trafficking”) face parte, de asemenea, din migrație. Personal, cred că un stat are dreptul să stabilească reguli la frontierele sale. Nu spun că toți trebuie să intre fără o ordine, creând uneori, în locurile unde se duc, situații mai nedrepte decât cele pe care le-au părăsit. Totuși, spus acest lucru, mă întreb: ce facem în țările mai bogate pentru a schimba situația în țările mai sărace? De ce nu putem încerca, atât cu ajutoare de stat, cât și cu investiții ale marilor întreprinderi bogate, ale multinaționalelor, să schimbăm situația în țări precum cele pe care le-am vizitat în această călătorie? Africa este considerată de mulți oameni un loc unde se poate merge pentru a lua minerale, pentru a lua bogățiile sale, alimentând astfel bogăția altora, în alte țări.
Poate că, la nivel mondial, ar trebui să depunem eforturi majore pentru a promova mai multă dreptate, egalitate și dezvoltarea acestor țări din Africa, astfel încât oamenii să nu mai fie nevoiți să emigreze în alte țări, cum ar fi Spania etc. Iar celălalt aspect pe care aș dori să-l abordez este că, în orice caz, sunt ființe umane și trebuie să tratăm ființele umane în mod uman, nu să le tratăm, adesea, mai rău decât animalele.
Există o provocare foarte mare: o țară poate spune că nu poate primi mai mult de atât, însă, atunci când oamenii ajung acolo, ei sunt ființe umane și merită respectul cuvenit oricărei ființe umane pentru demnitatea sa.
Și următoarele călătorii?
Am o mare dorință de a vizita diverse țări din America Latină. Deocamdată nu este confirmat, vom vedea. Așteptăm.
Arthur Herlin (Paris Match): Sfinte Părinte, vă mulțumim din suflet pentru această călătorie extraordinară. A fost minunată. În timpul acestei călătorii, v-ați întâlnit cu unii dintre cei mai autoritari lideri ai lumii. Cum reușiți să evitați ca prezența dumneavoastră să confere autoritate morală acestor regimuri? Nu este vorba, ca să spunem așa, de o „spălare de imagine” datorită Papei?
Desigur, prezența unui Papă alături de orice șef de stat poate fi interpretată în moduri diferite. Poate fi interpretată – și de unii a fost interpretată – ca și cum Papa sau Biserica ar spune că este în regulă să trăiești în acel mod. Alții pot spune lucruri diferite. Aș dori să revin la ceea ce am spus în observațiile mele inițiale cu privire la importanța înțelegerii scopului principal al călătoriilor pe care le fac, pe care Papa le întreprinde: vizitarea oamenilor. Și cu privire la marea valoare pe care Sfântul Scaun continuă să o acorde, uneori cu mari sacrificii, menținerii relațiilor diplomatice cu țările din întreaga lume. Și uneori avem relații diplomatice cu țări care au lideri autoritari. Avem ocazia să vorbim cu ei la nivel diplomatic, la nivel formal. Nu facem întotdeauna mari declarații de critică, de judecată sau de condamnare. Dar se depune o muncă imensă în culise pentru a promova dreptatea, pentru a susține cauzele umanitare, pentru a identifica, uneori, situații în care există prizonieri politici și pentru a găsi o cale de a-i elibera. Situații de foamete, de boală etc. Așadar, Sfântul Scaun, păstrându-și neutralitatea și căutând modalități de a continua o relație diplomatică pozitivă cu multe țări diferite, încearcă, de fapt, să aplice Evanghelia în situații concrete, pentru ca viața oamenilor să se îmbunătățească. Oamenii vor interpreta restul cum vor dori, dar cred că este important pentru noi să căutăm cea mai bună modalitate posibilă de a ajuta poporul oricărei țări.
Verena Shälter (ARD Rundfunk): Sfinte Părinte, felicitări pentru prima dumneavoastră călătorie papală în sudul lumii. Am văzut mult entuziasm și, aș spune, chiar euforie. Îmi imaginez că a fost foarte emoționant și pentru dumneavoastră. Aș dori să știu cum evaluați decizia cardinalului Reinhard Marx, arhiepiscop de München și Freising, de a acorda permisiunea de a binecuvânta cuplurile de același sex în dioceza sa. Și, având în vedere perspectivele culturale și teologice diferite, mai ales în Africa, cum intenționați să păstrați unitatea Bisericii universale în această chestiune?
În primul rând, cred că este foarte important să înțelegem că unitatea sau diviziunea Bisericii nu ar trebui să se concentreze asupra chestiunilor sexuale. Avem tendința să credem că, atunci când Biserica vorbește despre morală, singura temă morală este cea sexuală. De fapt, cred că există chestiuni mult mai ample și mai importante, precum dreptatea, egalitatea, libertatea bărbaților și a femeilor, libertatea religioasă, care ar trebui să aibă prioritate față de această chestiune particulară. Sfântul Scaun a discutat deja cu episcopii germani. Sfântul Scaun a clarificat că nu suntem de acord cu binecuvântarea formală a cuplurilor – în acest caz, cupluri homosexuale, așa cum ați întrebat dumneavoastră – sau a cuplurilor aflate în situații neregulate, dincolo de ceea ce a permis în mod specific Papa Francisc, spunând că toate persoanele primesc binecuvântarea. Când un preot dă binecuvântarea la sfârșitul Liturghiei, când Papa dă binecuvântarea la sfârșitul unei mari celebrări precum cea pe care am avut-o astăzi, există binecuvântări pentru toți oamenii. Celebra expresie a Papei Francisc „toți, toți, toți” exprimă convingerea Bisericii că toți sunt primiți, toți sunt invitați, toți sunt invitați să-L urmeze pe Isus și toți sunt invitați să caute convertirea în propria lor viață. A merge mai departe de asta astăzi, cred că poate provoca mai multă dezbinare decât unitate și că ar trebui să încercăm să ne construim unitatea pe Isus Cristos și pe ceea ce Isus Cristos ne învață. Acesta este răspunsul meu la întrebare.
Anneliese Taggart (Newsmax TV): Sfinte Părinte, în cadrul acestei călătorii ați vorbit despre faptul că oamenii sunt înfometați și însetați de dreptate. Chiar în această dimineață s-a raportat că Iranul a executat încă un membru al opoziției, iar acest lucru se întâmplă în timp ce regimul a spânzurat public multe alte persoane și a asasinat mii dintre propriii cetățeni. Condamnați aceste acțiuni? Aveți un mesaj pentru regimul iranian?
Condamn toate acțiunile nedrepte. Condamn uciderea oamenilor. Condamn pedeapsa cu moartea. Cred că viața umană trebuie respectată și că viața tuturor oamenilor – de la concepție până la moartea naturală – trebuie respectată și protejată. Așadar, atunci când un regim, când o țară ia decizii care le iau în mod nedrept viața altor oameni, este evident că acest lucru trebuie condamnat. (traducere de lucru)
