„Sensul icoanei este acela de a deschide o fereastra spre Dumnezeu, si de a fi un loc de întâlnire, s-a evidentiat în cadrul conferintei desfasurate pe 19 iunie 2015 la Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma, cu tema: „Sensul si istoria icoanei. O arta, o carte, un apel”. La conferinta si-au adus contributia diferiti profesori ai institutelor pontificale din Roma, printre care Germano Mariani, Roberto Bertachini, Giovanna Muzj, psihiatrul Michele Bianchi si scriitoarea Delfina Ducci, moderatoare a întâlnirii. Conferinta a fost de asemenea prilej al unei vizite ghidate a iconostasului bisericii Colegiului, care a marcat contributia artistului rus Grigore Maltzeff.
Întâlnirea de studiu a fost deschisa de episcopul greco-catolic de Oradea, PS Virgil Bercea aflat în Cetatea Eterna, careia i-a a adus culoarea icoanelor greco-catolice «de acasa», unde spre exemplu, cel mai mare iconostas din România se afla prezent în Catedrala greco-catolica „Sf. Treime” din Blaj, datând din anul 1750:
• „Sensul profund al icoanei, a spus PS Bercea în legatura cu tema întâlnirii, este acela de a-l deschide în întregime pe om catre Dumnezeu: inima, suflet si minte, icoana devenind astfel o fereastra catre absolut”. Invitând publicul italian sa viziteze „Gradina Maicii Domnului” înflorita de frumoasele icoane bizantine, episcopul a mentionat contributia adusa în tara noastra de diferiti artisti iconografi catolici, „unii chiar inovativi”, a spus el. Printre acestia, numele artistului greco-catolic Octavian Smigelschi, care a realizat pictura Catedrala mitropolitana ortodoxa din Sibiu, cu mai bine de un secol în urma.
Pr. Gabriel Buboi, gazda a întâlnirii si rector al Colegiului Pio Romeno, a vorbit despre importanta icoanelor si dimensiunea experimentala a acestora: [icoanele sunt] „loc al ospitalitatii luminii divine”, „miracole” si „locuri de întâlnire”. Expresia folosita deseori de papa Francisc, «locul de întâlnire» este „o scara cereasca”, spune parintele rector, subliniind ca lumina, unul dintre elementele esentiale care alcatuiesc icoana, este si reprezentarea luminii dumnezeiesti transpusa pe pamânt:
•„Întreaga icoana este plina lumina, care nu face umbre pentru ca este lumina lui Dumnezeu care se reflecta în icoana”.
În cadrul aceleiasi contributii, nu a lipsit aportul adus de istoricul român al religiilor Mircea Eliade pentru care „religia crestina este legata de o revelatie istorica: doar o manifestatie a lui Dumnezeu în timp poate oferi crestinului validitatea imaginilor si a simbolurilor” (Cfr. M. Eliade, Imagini si simboluri, Humanitas).
S-a facut referinta si la cardinalul Tomáš Špidlík, care marturisea experienta filosofului rus Ivan Kireyevsky asupra esentei icoanei si felul în care acesta a înteles întâlnirea dintre Dumnezeu si om, pe «bucata de lemn sarutat cu devotiune»:
• „Ma aflam într-o zi la Sanctuar(…) unde multe femei si la pacienti în vârsta cadeau în genunchi, faceau semnul Crucii si se închinau. M-am uitat cu încredere la sfinti si la Maica lui Dumnezeu si încetul cu încetul, mi s-a dezvaluit misterul puterii sale miraculoase. Acolo nu era de fapt doar bucata de lemn – scria filosoful rus. De-a lungul secolelor icoana absorbea spiritul revarsat din inimile ranite si rugaciunile oamenilor tristi si nefericiti. S-a îmbibat cu o putere care acum iese din ea. A devenit un organ viu, o întâlnire între Creator si oameni(…) Am cazut în genunchi si m-am rugat cu evlavie”.
Asadar, a concluzionat parintele Buboi, icoana este un loc de întâlnire tocmai pentru ca pe icoana se împletesc doua dimensiuni: „impulsul omului fata de Dumnezeu, dar, în acelasi timp, coborârea Sa catre noi. Potrivit aceluiasi Tomáš Špidlík, icoana este una din formele de întâlnire dintre Dumnezeu si om, a harului cu natura, a eternitatii cu timpul”.
Printre celelalte interventii o contributie speciala pentru Colegiul Pio Romeno a avut-o profesorul Germano Marani, profesor al multor seminaristi români la Institutul Pontifical Oriental si la Universitatea Pontificala Gregoriana. Un maestru în istoria artei ruse, prof. Marani a ilustrat relatiile strânse dintre Italia si Rusia pe parcursul secolelor, unde un loc central a fost si este Roma, descrisa ca „expresie a lumii crestine” si „motiv de inspiratie pentru foarte multi artisti rusi”: Gogol, Brjullov, Ivanov si Leonid Rimma Brajlovskie, Gongarova, Gorki, Pasternak. Printre acestia se numara si artistul Grigorie Maltzeff, care a pictat iconostasul bisericii Colegiului Pio Romeno precum si biserica bizantina a Sfântului Antonie all’Esquilino a Colegiului Russicum din Roma.
• „Creatia sa – spune prof. Marani – explodeaza într-o manifestare iconografica de mare pret si impact vizual: iconostas, icoane, tapiserii (…) pictorul rus, fortat sa emigreze, a lasat un spirit artistic care ajuta si astazi poporul lui Dumnezeu sa-L slaveasca pe Cristos Mântuitorul”.
Grigorie Maltzeff a lasat «ferestre catre Dumnezeu» în Colegiul Pontifical Pio romeno, prin doua opere dedicate Bunei Vestire, hram al bisericii, care au fost analizate la finalul experientei de studiu artistic si spiritual.
Printre concluziile îndestulatei conferintei, redam fragmente:
• „Nu este usor de înteles imaginea celui care nu este vizibil, deoarece contine multe contradictii” (preotul Marani), însa este „o contradictie depasita de intentionalitatea omului, creat ca imagine a lui Dumnezeu, de a tinde catre cel pe care îl vede numai cu sufletul, în plinatatea spiritului, prin intermediul rugaciunii” (profesorul Bertacchini).
Sursa:http://ro.radiovaticana.va