„Sfântul Scaun a dat publicitatii joi, 18 iunie 2015, textul oficial al Enciclicei Papei Francisc intitulata „Laudato si’, despre grija pentru casa noastra comuna”. Este cea de a doua Scrisoare enciclica a Papei Francisc (dupa Lumen fidei – Lumina credintei, din 29 iunie 2013) si a 323-a din istoria Bisericii Catolice. Semnata la Roma, la 24 mai 2015, în Solemnitatea Rusaliilor, în al treilea an de pontificat al Papei Francisc, enciclica Laudato si’ este adresata nu doar catolicilor si oamenilor de bunavointa, ci „tuturor oamenilor care locuiesc pe aceasta planeta” (v. Laudato si’, nr. 3).
Documentul a fost prezentat oficial joi, 18 iunie a.c., la Vatican, în cadrul unei Conferinte de presa la care au luat cuvântul Cardinalul Peter Kodwo Appiah Turkson – presedintele Consiliului Pontifical „Dreptate si Pace”; Preasfintitul Ioannis Zizioulas – Mitropolit ortodox de Pergamon, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului; Prof. Hans Joachim Schellnhuber – fondator si director al Potsdam Institute for Climate Impact Research; Carolyn Woo – presedinte al Catholic Relief Services si fost decan al Mendoza College of Business, din cadrul Universitatii Notre Dame din Statele Unite ale Americii.
Titlul enciclicei, Laudato si’ este în italiana dialectala din sec. al XIII-lea, folosita în regiunea Umbria, si constituie o invocatie („Laudat sa fii, Domnul meu…”) din imnul de lauda „Cântarea creaturilor” scris de Sfântul Francisc din Assisi. Cântarea este considerata textul poetic cel mai vechi din literatura italiana. Titlul Laudato si’ al enciclicei va ramâne în italiana în toate versiunile lingvistice în care va fi tradusa enciclica. Desi de obicei titlurile enciclicelor sunt în limba latina, în istoria Bisericii au mai existat documente pontificale cu titluri în italiana, germana ori franceza.
Papa Francisc nu este primul Suveran Pontif care abordeaza „problematica ecologica”. Asa cum arata Papa însusi în introducerea enciclicei (nr. 3-6), Paul al VI-lea a vorbit în 1971 despre „consecinta dramatica a activitatii necontrolate a omului” si a atras atentia asupra unei posibile „catastrofe ecologice”, subliniind necesitatea schimbarii radicale a comportamentului oamenilor (în discursul la FAO, la 16 noiembrie 1970); Ioan Paul al II-lea a atras în repetate rânduri atentia ca omul priveste ambientul natural doar în termeni de folosinta si consum si a invitat la o convertire ecologica globala; Benedict al XVI-lea a denuntat ca ambientul natural este plin de rani produse de comportamentul iresponsabil al omului, cauzate „de acelasi rau, adica de ideea ca nu exista adevaruri indiscutabile care calauzesc viata noastra, si prin urmare libertatea omului nu are limite”.
Enciclica Laudato si’ este structurata în sase mari capitole: 1. Ce se întâmpla cu casa noastra comuna; 2. Evanghelia creatiei; 3. Radacina umana a crizei ecologice; 4. Ecologia integrala; 5. Linii de orientare si de actiune; 6. Educatie si spiritualitate ecologica. Textul se încheie cu doua rugaciuni, „una pe care o putem rosti toti cei care credem într-un Dumnezeu creator atotputernic, si cealalta pentru ca noi crestinii sa stim sa ne asumam angajamentele fata de creatie pe care ni le impune Evanghelia” (nr. 246).
În partea introductiva a textului, Papa Francisc ofera o scurta prezentare a Enciclicei:
„În primul rând, doresc sa fac o scurta trecere în revista a diferitelor aspecte ale crize ecologice actuale pentru a culege roadele cele mai bune ale cercetarii stiintifice disponibile astazi, pentru a ne lasa atinsi în profunzime de acestea si pentru a oferi o baza concreta a parcursului etic si spiritual care urmeaza. Pornind de la aceasta privire de ansamblu, voi relua câteva argumentari care provin din traditia iudeo-crestina, pentru a oferi o mai mare coerenta angajamentului nostru crestin în favoarea mediului. Apoi voi încerca sa ajung la radacinile situatiei actuale, asa încât sa notam nu doar simptomele acesteia, dar si cauzele sale cele mai profunde. Astfel vom putea propune o ecologie care, în diferitele sale dimensiuni, sa integreze locul specific pe care fiinta umana îl ocupa în aceasta lume si relatiile ei cu realitatea înconjuratoare. În lumina acestei reflectii as dori sa propun câteva directii ample de dialog si de actiune care sa implice atât fiecare persoana cât si politica internationala. În fine, întrucât sunt convins ca orice schimbare are nevoie de motivatii si de un parcurs educativ, voi propune câteva itinerare de maturizare umana inspirate din tezaurul experientei crestine” (nr. 15).
Suveranul Pontif doreste ca aceasta Enciclica „sa ne ajute sa recunoastem maretia, urgenta si frumusetea provocarii care ni se prezinta” (nr. 15), aceea de a ocroti casa noastra comuna, si adreseaza „o invitatie urgenta de a reînnoi dialogul asupra modului în care faurim viitorul planetei”. De asemenea, Papa îsi exprima recunostinta, îi încurajeaza si le multumeste „tuturor acelora care, în cele mai variate sectoare ale activitatii umane, trudesc pentru a garanta ocrotirea casei pe care o locuim împreuna” (nr. 13).
Termenul enciclica vine din greaca (e? ??????, en kýklos, "în cerc", adica "scrisoare circulara"), si indica scrisorile pe care Papa le adreseaza episcopilor si credinciosilor din întreaga lume sau dintr-o anumita natiune pe teme importante cu caracter doctrinar, moral, social, politic. Primul Papa care a utilizat termenul de enciclica pentru o scrisoare a fost Benedict al XIV-lea, în 1740.

Secretar general