„
O Biblie a tuturor românilor – Biblia de la Blaj (1795-2015)
Rod al Scolii Ardelene, scoala nascuta în sânul Bisericii Greco-Catolice românesti din Transilvania, Biblia de la Blaj serbeaza anul acesta 220 de ani de la tiparire.
Coborând în timp si cautând motivatiile care au stat la baza scrierii ei, se observa cu usurinta ca veacul al XVIII-lea a fost pentru români un secol providential. Acest secol al luminilor este strâns legat de tiparirea Bibliei de la Blaj pentru simplul motiv ca românii din Transilvania duceau lipsa de o Biblie care sa fie a lor, tradusa de unul de-al lor si pe întelesul lor. Atât editiile latine, maghiare sau germane din scolile frecventate de intelectualitatea româneasca, cât si editiile slavone sau românesti – putine la numar si folosite de preotii de la sate – nu satisfaceau setea de cunoastere si mai ales nevoia de evanghelizare a românilor. Greco-catolici si ortodocsi, simpli credinciosi si preoti, iobagi si tarani liberi, intelectuali si functionari, cu totii aveau nevoie de aceasta carte. Chiar daca în mod direct ea era folosita de cler, din paginile ei credinciosii de rând învatau abc-ul credintei.
Din ofensiva culturala a Scolii Ardelene – al carei program s-a raliat filosofiei iluministe propagate oficial de Curtea imperiala, care cerea luminarea prin învatatura a tuturor fiilor „patriei”- lipsea cel mai important element care statea la baza alcatuirii identitar-spirituale a poporului român din Transilvania si anume Biblia. Acest fapt nu putea suferi nicio amânare, mai ales ca trebuiau compensate si completate lipsurile din veacurile trecute, caci românii fusesera împinsi la periferia vietii politice, sociale si implicit a celei spirituale. Lepadarea vesmântului slavon al limbii cartilor bisericesti prin porunca Episcopului Atanasie Anghel, Unirea cu Roma a Bisericii românesti din Transilvania (1700), înfiintarea scolilor Blajului (1754) si lupta pentru drepturi politice a lui Inocentiu Micu-Klein, toate acestea s-au constituit ca niste factori care au pregatit aparitia Bibliei de la Blaj. Poporul care ascultase Cuvântul lui Dumnezeu din Biblii straine avea acum nevoie de o hrana spirituala în limba sa. Cea mai importanta fila din crestinismul acestui popor trebuia refacuta si scrisa.
De aceasta lucrare monumentala se leaga în mod direct numele lui Samuil Micu, cel care a tradus-o între anii 1783-1785, si în mod indirect cel al lui Ioan Bobb, Episcopul greco-catolic de la Blaj, patronul lucrarii care a tiparit-o în anul 1795. Însa pentru a da valoare Bibliei, nu putem trece cu vederea istoria creatiei ei cu tot ce s-a întâmplat acum 220 de ani: necesitatea unei noi traduceri si lipsa unei Biblii românesti, Seminarul Sf. Barbara din Viena ca salas al traducatorului, cercetarea si munca de traducere a teologului, editiile vechi românesti si straine ale Bibliei consultate, demersurile initiate pentru tiparire si esecul primei încercari, cautarea unui sprijin în Seminarul greco-catolic din Lvov, reîntoarcerea în Transilvania si sperantele deschise prin Episcopul ortodox de Sibiu, cumpararea manuscrisului de catre Sinodul de la Blaj, tiparirea si distribuirea Bibliei în parohiile greco-catolice si ortodoxe românesti.
Cu toate obstacolele avute, cartea de capatâi a crestinatatii – tradusa de Samuil Micu – si-a atins scopul, anume acela de a fi instrument al promovarii Cuvântului lui Dumnezeu printre români, un instrument care prin pana lui Samuil Micu a rodit apoi alte editii ale Bibliilor românesti.
În aceasta editie, Cuvântul lui Dumnezeu devine Spirit datator de viata pe întelesul tuturor românilor, slovele ei fiind astfel purtatoarele mesajului divin al mântuirii. La aparitia ei, Biblia de la Blaj avea sa fie distribuita prin porunca Episcopului Ioan Bobb „Bisericii si la tot neamul românesc”.
