„Parintii sau tutorii legali ai copiilor din România trebuie sa depuna pâna la 6 martie cererea de înscriere a copiilor la ora de religie. Aceasta situatie survine în urma deciziei Curtii Constitutionale de la 12 noiembrie 2014, prin care a fost declarat neconstitutionale doua articole din Legea Învatamântului si a Educatiei nationale, potrivit carora „elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”. Judecatorii Curtii Constitutionale din România au apreciat ca cei care trebuie decida sunt parintii.
Orele de religie în România. Potrivit Agerpres, Liana Stanciu, reprezentanta asociatiei «Parinti pentru ora de religie», sustine „mentinerea rolului si importantei acestei discipline în învatamântul din România. Educatia fara religie, a continuat mama, înseamna scoala fara suflet, neam fara Dumnezeu si fara identitate”.
Parintele Emil Moraru, prodecan al Facultatii de Teologie Romano-Catolica din Bucuresti a precizat pentru aceeasi sursa ca „tinerilor trebuie sa le fie garantata posibilitatea de a-si dezvolta armonios propriile abilitati fizice, morale, intelectuale si spirituale”.
Cercetare asupra influentei religiei în deciziile parlamentare
„Este spatiu pentru religie?”, a fost o întrebare pusa în aceste zile si la Bruxelles, în ultima reuniune a inter-grupului parlamentar pentru «Libertatea religioasa si a convingerilor si toleranta religioasa». În cadrul acesteia au fost prezentate rezultatele unei cercetari asupra raportului care exista între euro-deputati si sfera religioasa.
Studiul a fost condus în perioada 2009-2014, de catre Institutul de Studii Europene de la Bruxelles si a cuprins un esantion de 167 de parlamentari din 736 (22,7%) care au facut parte Parlament în perioada de referinta. Scopul proiectului a fost acela de a cerceta credintele membrilor Parlamentului European, pentru a întelege care sunt consecintele crezului fiecarui parlamentar asupra actiunilor sale si a felului în care confrunta probleme cu tematica religioasa.
Întrebati care este influenta religiei asupra functionarii Parlamentului European, 63,22% dintre intervievati au raspuns ca aceasta joaca un rol important , iar cea mai mare parte dintre cei care au raspuns aceasta au fost parlamentarii care s-au declarat ne-religiosi sau atei.
François Foret, director al departamentului de cercetare politica a Institutului de la Bruxelles a explicat în cadrul reuniunii ca „aceasta sugereaza faptul ca religia este mai vizibila pentru cei care sunt straini argumentului sau ostili, în timp ce parlamentarii care se declara credinciosi cred ca rolul Parlamentului European este inferior importantei pe care o are viata individuale”.
Acelasi cercetator a specificat ca protestantii (În special deputatii germani si englezi) „resimt o influenta catolica în procesul decizional european, în timp ce ortodocsii (mai ales românii) cred ca religia este prea echivoca si regreta ca nu se ia în considerare îndeajuns”.
Cu toate acestea, majoritatea parlamentarilor (66,7%) spune ca foarte rar (47,1%) sau niciodata (19,6%) iau în considerare religia, în timp ce doar o treime din deputati face aceasta deseori sau întotdeauna. Una dintre explicatiile posibile ale acestui paradox, a mai spus cercetatorul Foret, ar fi ca religia vine tratata ca un «factor social», independent de preferintele sau implicarea personala.
Cultura si traditie crestina
O alta neconcordanta ale studiului a fost cea legata de cultura europeana si legatura pe care aceasta o are cu traditia crestina: lipsa unei mentiuni ale radacinilor crestine ale Europei în Tratatul de la Lisabona, este ceva satisfacator pentru „50,3%” dintre deputati. Cu toate acestea, 77% dintre parlamentarii intervievati recunosc faptul ca factorul religios si cultural cântareste diferit în functie de domeniul politic implicat: în fruntea listei se afla sectoarele legate de drepturile fundamentale, politicile sociale, cultura si educatia, iar pe ultimul loc relatiile internationale.
În toate contextele, semnaleaza directorul cercetarii, „religia poate suscita interes si polaritate pentru actorii politici si mass-media chiar fara sa poata influenta deciziile politice”. 21% dintre parlamentari au declarat ca sunt în mod regulat în contact cu actorii religiosi, mai mult de 1 data pe luna.
Într-o lume „eterogena, pluralista si atomizata” a ONG-urilor, organizatia citata cel mai des de Parlament Comisia Episcopatelor din Comunitatea Europeana (22,2%) si Conferinta Bisericilor Europene (8,1%). Se pierde în panorama europeana lumea protestanta, cu o „flotila de întreprinderi mici”, în timp ce ortodocsii sau musulmanii sunt „aproape invizibili, în pofida procentului ridicat pe care îl au din punct de vedere demografic”.
Ultima parte a cercetarii, a facut referinta la convingerile, practicile si atitudinea fata de religie a parlamentarilor europeni: 72% dintre cei care au raspuns a declarat ca apartine unei confesiuni, dar numai 62% dintre acestia a spus ca se poate declara „o persoana religioasa”, în timp ce 55% crede în Dumnezeu sau în vreo forma Superioara sau «forta vitala».
Asadar, potrivit statisticilor europene, parlamentarii sunt un grup de persoane care are au apartenenta, dar nu cred sau, mai mult de atât, cred, dar nu practica.
Legea învatamântului nr. 84/1995, art.9 alin.(2) teza întâi: „La solicitarea scrisa a parintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”
Legea Educatiei nationale nr. 1/2011, art. 18 alin. 2 teza întâi: „La solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”.
Sursa:http://ro.radiovaticana.va