„Ieri dupa-masa, Gradinile Vaticane au gazduit Invocarea pentru pace, o initiativa a Papei Francisc propusa presedintilor Shimon Peres si Mahmoud Abbas, în cadrul recentului sau pelerinaj în Tara Sfânta, o initiativa de rugaciune pentru popoarele israelit si palestinian. Peres si Abbas au fost asteptati de Sfântul Parinte la intrarea în Domus Sanctae Marthae. Mai apoi a sosit si Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, toti patru mergând apoi cu masina în Gradinile Vaticanului, unde erau asteptati de delegatiile asociate. Întâlnirea a început cu urmatoarele cuvinte: “Fie ca Domnul sa ne dea pacea! Suntem strânsi aici, israeliti si palestinieni, evrei, crestini si musulmani, pentru a oferi rugaciunea noastra pentru pace pentru Tara Sfânta si pentru toti locuitorii ei.”
Rugaciunea a avut trei faze, în ordinea cronologica a celor trei religii: mai întâi comunitatea iudaica, apoi crestinii si la final musulmanii. S-a facut o rugaciune adresata lui Dumnezeu pentru darul creatiei si pentru ca ne-a facut membri ai aceleiasi familii umane; o cerere catre Dumnezeu de iertare pentru ca nu am actionat ca frati si surori si pentru pacatele noastre împotriva lui Dumnezeu si a semenilor; în fine, o invocatie catre Dumnezeu pentru darul pacii în Tara Sfânta. Au existat interludii muzicale, si o meditatie muzicala mai lunga la final. Înainte de a da mâna între ei si a planta un copac ca simbol al dorintei de pace între palestinieni si israeliti, Sfântul Parinte si cei doi presedinti au tinut scurte discursuri.
“Cu mare bucurie va salut si doresc sa va ofer voua si distinselor delegatii care va însotesc aceeasi primire calduroasa pe care mi-ati rezervat-o în pelerinajul meu abia facut în Tara Sfânta”, a spus Papa Francisc. “Va multumesc din adâncul inimii pentru ca ati acceptat invitatia mea de a veni aici pentru a invoca împreuna de la Dumnezeu darul pacii. Sper ca aceasta întâlnire sa fie un drum în cautarea a ceea ce uneste, pentru a depasi ceea ce desparte. Si multumesc Sanctitatii Voastre, venerat frate Bartolomeu, pentru ca sunteti aici cu mine ca sa îi primim pe acesti oaspeti ilustri. Participarea Dvs este un mare dar, un sprijin pretios si marturie a drumului pe care în calitate de crestini îl parcurgem spre unitatea deplina.”
Pontiful a explicat: “lumea este o mostenire pe care am primit-o de la stramosii nostri, dar este si un împrumut al fiilor nostri: fii care sunt obositi si epuizati de conflicte si doritori sa ajunga la zorii pacii; fii care ne cer sa darâmam zidurile dusmaniei si sa parcurgem calea dialogului si a pacii pentru ca iubirea si prietenia sa triumfe. Multi, prea multi dintre acesti fii au cazut victime nevinovate ale razboiului si violentei, plante smulse când erau în deplina vigoare. Este datoria noastra sa facem în asa fel încât sacrificiul lor sa nu fie zadarnic. Amintirea lor sa reverse în noi curajul pacii, forta de a persevera în dialog cu orice pret, rabdarea de a tese zi de zi tesatura tot mai robusta a unei convietuiri respectuoase si pasnice, pentru gloria lui Dumnezeu si binele tuturor.”
“Pentru a face pacea este nevoie de curaj, mult mai mult decât pentru a face razboiul. Este nevoie de curaj pentru a spune da întâlnirii si nu ciocnirii; da dialogului si nu violentei; da negocierii si nu ostilitatilor; da respectarii acordurilor si nu provocarilor; da sinceritatii si nu duplicitatii. Pentru toate acestea este nevoie de curaj, mare forta sufleteasca. Istoria ne învata ca fortele noastre nu sunt suficiente. De mai multe ori am fost aproape de pace, însa cel rau, cu diferite mijloace, a reusit sa o împiedice. Pentru aceasta suntem aici, pentru ca stim si credem ca avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Sa nu renuntam la responsabilitatile noastre, ci sa îl invocam pe Dumnezeu ca act de responsabilitate suprema, în fata constiintelor noastre si în fata popoarelor noastre. Am simtit o chemare si trebuie sa raspundem: chemarea la a frânge spirala urii si a violentei, la a o frânge cu un singur cuvânt: frate. Dar pentru a spune acest cuvânt trebuie sa ridicam toti privirea spre cer si sa ne recunoastem fii ai unui singur Tata.”
Sursa: http://www.catholica.ro/