„
„Daca pentru stramosii nostri romani toate drumurile duceau la Roma,
pentru noi, românii ardeleni, toate drumurile duc la Bucuresti.
Acesta este Sionul Neamului Românesc.”
Adresarea episcopului greco-catolic Iuliu Hossu catre
Regele Ferdinand si Parlamentului României
cu ocazia venirii la Bucuresti
si înmânarii actului unirii Transilvaniei cu tara.
Înfiintarea noii eparhii greco-catolice la Bucuresti reia un proces istoric firesc ce a fost întrerupt brutal de dictatura comunista. La ordinele Moscovei, comunistii din România au scos în afara legii Biserica Greco-Catolica, lacasele de cult au fost confiscate, fiind arestati si pastorii credinciosilor uniti din Capitala – episcopul Vasile Aftenie, protopopul Tit Liviu Chinezu (consacrat episcop auxiliar pentru Bucuresti în clandestinitate), Zenovie Pâclisanu, academician si preot greco-catolic numit de catre Nuntiul Apotolic vicar general pentru Bucuresti dupa arestarea primilor doi.
1930. Concordatul
Dupa Marea Unire, în 1930, în baza Concordatului dintre Statul român si Sfântul Scaun, tot teritoriul Vechiului Regat a intrat în componenta Arhiepiscopiei greco-catolice de la Blaj.
În afara arcului carpatic, urmare a emigrarii, începând cu a doua jumatate a secolului XVIII se înfiintasera comunitati ale credinciosilor români uniti cu Roma. În 1816, în Tara Româneasca se aflau circa 12.000 de credinciosi greco-catolici veniti din Transilvania.
Dupa revolutia de la 1848, desfiintarea iobagiei si Unirea Principatelor, a existat un alt val important de emigrare din Transilvania. Multi români greco-catolici s-au stabilit la Bucuresti – devenit Capitala a României. Arhiepiscopia de la Blaj le-a trimis drept pastor un tânar preot cu studii la Roma – Demetriu Radu. El a predicat românilor uniti în catedrala Sfântul Iosif si a cumparat, în 1892, terenul din strada Polona, pe care a fost ridicata, în 1909, biserica „Sfântul Vasile cel Mare”. Dupa ce Demetriu Radu a fost numit episcop de Lugoj, a fost trimis la Bucuresti un alt pastor – Ioan Balan, protopop al Bucurestilor. Si acesta avea sa devina ulterior episcop, în fruntea Eparhiei de Lugoj. A fost urmat în pastorire la Bucuresti -între 1934-1938- de catre parintele protopop, pe atunci, Vasile Aftenie.
1940. Crearea Vicariatului la Bucuresti
În 1940 a fost înfiintat Vicariatul pentru Bucuresti si Vechiul Regatm cu episcop vicar auxiliar – PS Vasile Aftenie. Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” a primit astfel rangul de biserica vicariala. Episcop vicar a fost numit PS Vasile Aftenie, care fusese preot în Capitala pâna în 1938, iar protopop al Bucurestilor – parintele Tit Liviu Chinezu.
Afluxul de refugiati greco-catolici din Transilvania catre Bucuresti a crescut în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial mai ales dupa anexarea nord-vestului Ardealului. În biserica vicariala de pe str. Polona nr.50, Fericitul Vladimir Ghika – preot catolic ce avea permisiunea de a sluji în ambele rituri, latin si oriental – lua parte la rânduielile liturgice bizantine si rugaciuni, organizând celebrele conferinte pentru tinerii catolici si ortodocsi sub egida ASTRU – Asociatia Studentilor Români Uniti.
1948-1989. Prigoana.
În 1948, dupa o campanie furibunda presei comuniste si autoritatilor, la instigarea Moscovei regimul comunist a scos în afara legii Biserica Româna Unita cu Roma, a confiscat lacasele de cult si i-a arestat p toti cei sase episcopi, pe preotii, calugarii, calugaritele si credinciosii care continuau sa opuna rezistenta. Au fost arestati PS Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu, Zenovie Pâclisanu. O vreme, pâna în 1952 când a fost arestat si el, credinciosii uniti din Bucuresti au gasit discreta îndrumare spirituala la Fericitul Vladimir Ghika. Prigona comunista a întrerupt astfel dezvoltarea fireasca a comunitatii unite din Bucuresti, biserica trecând în clandestinitate, mutându-se în casele credinciosilor, în lagare si închisori.
2008. Reînfiintarea Vicariatului la Bucuresti
Dupa prabusirea regimului comunist în 1989 si vremurile tulburi care au urmat, în urma unor cereri repetate ale credinciosilor din Capitala, în 2008 Biserica Româna Unita cu Roma a decis reînfiintarea Vicariatului si numirea PS Mihai Fratila ca episcop auxiliar pentru Arhiepiscopul Major cu sediul la Bucuresti. PS Mihai i-a fost încredintata pastorirea întregului teritoriu al Vechiului Regat. Biserica „Sfântul Vasile cel Mare” de pe strada Polona a redevenit biserica vicariala.
2014. Înfiintarea Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucuresti
Preafericitul Parinte Cardinal Lucian Muresan a decis înfiintarea Eparhiei „Sfântul Vasile cel Mare” de Bucuresti (Eparchia Sanctus Basilius Magnus Bucarestiensis Romenorum). PS Mihai a devenit Episcop eparhial al noii eparhii, iar biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Bucuresti a primit rangul si statutul de Catedrala a noii eparhii.
Teritoriul canonic al noii eparhii greco-catolice cuprinde capitala României si judetele provinciei istorice a Tarii Românesti (Oltenia, Muntenia si Dobrogea).
