„Din umilinta lui Atanasie a iesit mântuirea noastra!

Fara unirea în credinta cu Roma,

nu erau scoli mari din strainatate pentru ucenici români,

aspri în ale învataturii,

nu era mai ales, acea mare scoala pentru inima poporului nostru,

care a fost Roma însasi!”

Nicolae Iorga

Cea mai mica dintre toate catedralele Bisericii Catolice, biserica „Sfântul Vasile cel Mare” de pe strada Polona este sfintita de jerfa unori mari marturisitori pentru Hristos. Aproape fiecare pastor al acestei biserici înainte de instalarea comunismului a îndurat prigoana si a sfârsit în închisoare ori în lagar.
Ca o prevestire a jerfelor ce aveau sa urmeze în anii `40 – `50, PS Demetriu Radu, ce fusese primul paroh al comunitatii greco-catolicilor ardeleni din Bucuresti si cumparase în 1892 terenul pe care s-a construit bisericuta, a murit în 1920 în urma atentatului cu bomba din Senatul României, actiune faptuita de comunisti.
Lui Demetriu Radu, i-a urmat ca paroh „la Polona” tânarul preot greco-catolic Ioan Balan. El a fost primul preot slujitor în bisericuta ridicata în 1909, la a carei sfintire au luat parte PS Raymund Netzhammer, arhiepiscopul romano-catolic de Bucuresti, si Printul Vladimir Ghika. Ioan Balan avea sa devina ulterior episcop greco-catolic. A fost arestat în 1949, a supravietuit închisorii de exterminare de la Sighet, dar a murit în 1959 sub arest la manastirea ortodoxa de la Ciorogârla.
PS Vasile Aftenie, numit în 1940 primul episcop auxiliar greco-catolic pentru Bucuresti si Vechiul Regat, fusese între 1934-1938 primul protopop unit al Capitalei. Ca preot si apoi episcop a slujit în lacasul, ce avea sa fie ridicat la rangul de biserica vicariala, „Sfântul Vasile cel Mare” de pe strada Polona. PS Aftenie a fost scos din resedinta episcopala în august 1948: „Vin vremuri grele pentru biserica noastra … În curând voi fi arestat, dar nu îmi voi întina sufletul cu pacatul tradarii, chiar daca îmi vor oferi lumea toata.” I-a fost oferit scaunul de Mitropolit al Moldovei. A refuzat, a fost torturat, dar a ramas neclintit: „eu n-am nici neam, nici suflet si nici credinta de vânzare.” A murit în 1950 la închisoarea Vacaresti fiind primul episcop martir al Bisericii Române Unite.
Tit Liviu Chinezu, protopop al Bucurestilor în timpul episcopatului lui PS Vasile Aftenie, a fost si el arestat în 1948. Biserica Catolica a numit în clandestinitate alti sase episcopi care sa-i dubleze pe cei arestati. În noaptea de Pasti a anului 1949, Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop la manastirea Caldarusani, unde erau detinuti ierarhii Bisericii Greco-Catolice. A murit în 1955 în închisoarea de la Sighet.
Dupa arestarea episcopului Aftenie si a protopopului Bucurestilor Tit Liviu Chinezu, Nuntiatura Apostolica l-a numit în clandestinitate ca Vicar General al Bucurestilor pe parintele Zenovie Pâclisanu, marele istoric, diplomat, secretar al Adunarii Nationale de la Alba iulia si membru corespondent al Academiei Române. Si parintele Zenovie Pâclisanu avea sa fie arestat în 1949. A supravietuit temnitei de la Sighet, dar a murit în închisoarea Jilava în 1958.
Dupa arestarea tuturor pastorilor, credinciosii greco-catolici din Bucuresti au gasit îndrumare spirituala la Fericitul Vladimir Ghika, care a mai ramas o vreme în libertate. Printul Vladimir Ghika tinuse la biserica „Polona” conferinte pentru tineri greco-catolici si ortodocsi sub egida Asociatiei Studentilor Români Uniti. Parintele greco-catolic Matei Boila a descris recent acele vremuri si rolul Fericitului upa 1948: „pentru credinciosii greco-catolici din Bucuresti, Monseniorul Ghika a fost în anii `40 si începutul anilor `50 o adevarata institutie. El era pastorul providential care aduna în jurul lui turma atât de lovita de bolsevism.” A fost arestat în 1952 si a murit în 1954 la închisoarea Jilava.
Biserica a fost ridicata la 1909 de Raymund Netzhammer, Arhiepiscop latin de Bucuresti, pentru românii greco-catolici stabiliti în Vechiul Regat. Respectul si dragostea nemarginita pentru rasaritul crestin au fost hotarâtoare în alegerea arhitectului si a stilului arhitectonic, a iconostasului, a frescei interioare si a mobilierului bisericii. Arhiepiscopul a încredintat aceasta lucrare arhitectului Nicolae Ghika-Budesti, cel mai bun specialist în arhitectura moldoveneasca a epocii lui Stefan cel Mare si Petru Rares – stil ce caracterizeaza si biserica Sfântul Vasile.