„Moment de pioasa aducere aminte la împlinirea a 70 de ani de la trecerea la Tatal Ceresc a preotului Ion M. Gârleanu OFMConv.
La initiativa preotilor si a tertiarilor franciscani de la Manastirea Maica Domnului din Oradea, în ziua de 15 martie 2014 a avut loc la Seminarul teologic greco-catolic din Oradea Simpozionul omagial dedicat personalitatii celui care a fost frate franciscan, preot si paroh, poet si scriitor, traducator din limba franceza, ctitor de biserici, spiritual al Seminarului greco-catolic, membru ordinar si spiritual al Societatii de lectura „Ioan Gura de Aur”, prietenul copiilor si al saracilor, iubitor si promotor al devotiunii la Inima lui Isus si a Mariei – preot Ion M. Gârleanu. Viata lui pamânteasca, relativ scurta, a fost o oglindire a zelului si a abnegatiei sale pastorale, dar si a înclinatiei sale spre nesfârsitul univers al culturii în general si al literaturii în special.
Simpozionul, i-a avut ca invitati pe P.S. Virgil Bercea – episcop de Oradea, pr. Iosif Bisoc OFMConv. Roman, pr. Alexandru Chivari – paroh Calea Mare si Gruilung, dl. Ioan Moldovan – critic literar si director la Revista Familia din Oradea, dl. Vasile Dumitras – franciscan tertiar din Oradea. Moderatorul simpozionului a fost pr. Mihai Vatamanelu OFMConv. – paroh la Biserica Manastirii Franciscane Maica Domnului din Oradea.
În cuvântul sau, pr. Iosif Bisoc a evocat personalitatea preotului Ion M. Gârleanu, care la 20 de ani îmbratisa spiritualitatea franciscana intrând în Seminarul franciscan de la Halaucesti, urmând ca pe 15 august 1922 sa fie hirotonit preot la Assisi, în Italia. Dupa câtiva ani, din initiativa PS Mons. Traian Frentiu, începe în Transilvania activitatea misionara a fratilor franciscani, prezenta acestora în ritul greco-catolic având o frumoasa si rapida evolutie. Urmându-si chemarea si misiunea franciscana, pr. Ion Gârleanu ajunge în anul 1929 în Eparhia de Oradea, unde a ridicat biserica din Gruilung consacrata de episcopul Valeriu Traian Frentiu la 19 octombrie 1930. Din activitatea pastorala parohiala, dupa Dragesti, Gruilung, Dicanesti si Calea Mare, parintelui Gârleanu i s-a incredintat oficiul de paroh II al Catedralei din Oradea si apoi paroh la Beius. Parintele Gârleanu se dedica cu deosebit elan atât activitatii de paroh al bisericii catedrale din Oradea Mare (1931-1937), cât si activitatii de duhovnic al studentilor si elevilor. Cei care l-au cunoscut pe parintele Ion M. Gârleanu l-au numit "fericitul Ieremia Valahul al nostru", deoarece, în timpurile grele ale Celui de-al II-lea Razboi Mondial, îl vedeau mergând din casa în casa pentru a aduna câte ceva de la cei care aveau mai mult si a-i ajuta pe cei lipsiti. Era deosebit de respectat si admirat atât de catre intelectuali, cât si de catre cei nevoiasi. Copiii, tinerii si studentii erau predilectii convorbirilor, catehezelor si întâlnirilor sale spirituale. Activitatea de director spiritual desfasurata în cadrul Academiei Teologice Greco-Catolice din Oradea (1931-1937) si al Scolilor episcopale din Beius (1940-1943) a fost benefica pentru toti. Ecoul activitatii sale duhovnicesti nu s-a stins nici astazi în constiintele celor din Biserica Greco-Catolica din Eparhia de Oradea în care a activat.
Domnul Ion Moldovan, critic literar si director la Revista Familia din Oradea, a prezentat în alocutiunea sa activitatea literara a preotului poet si scriitor Ion M. Gârleanu, subliniind valoarea deosebita pe care o au si astazi operele sale literare în cadrul literaturii religioase române. Expunerea domniei sale speram s-o regasim cât de curând în paginile revistei de cultura Familia. Din activitatea scriitorului Ion Gârleanu sunt cunoscute volumele de poezii Lacrimi (1926), Viorele (1926), Boabe de tamâie (1928), Trandafiri (1929) precum si cartile: Flori de pe drum (1934), Supranaturalul de la Lourdes (1936), Facatorul de minuni, Sfântul Anton de Padova (1936), Spre Regele Iubirii (1939), Întronarea Preasfintei Inimi a lui Isus (1939), Cum trebuie sa iubim pe Dumnezeu (1940), Sfântul Francisc de Assisi (1941), Veniti la mine toti (1941).
Parintele Alexandru Chivari, în prezent paroh la Gruilung si Calea Mare si tertiar franciscan, a vorbit cu inima si sufletul despre ecoul, si astazi viu, al prezentei parintelui Ion M. Gârleanu în parohiile din Gruilung, Calea Mare si Dragesti, ecou ce traverseaza timpul prin marturiile celor carora le-a fost pastor. Pr. Chivari a evocat de asemenea contributia pr. Gârleanu la înfiintarea Manastirii Franciscane Sf. Anton de Padova de la Dragesti.
Un moment emotionant în cadrul simpozionului l-a constituit marturia domnului doctor Dorin Domuta, care în copilarie l-a cunoscut personal pe pr. Ion Gârleanu, în perioada de pregatire pentru prima Sfânta Împartasanie. O marturie personala a fost prezentata si de domnul Vasile Dumitras, tertiar franciscan.
Interventiile celor invitati la simpozion au fost intercalate cu scurte momente poetice, în care tineri franciscani au recitat câteva poezii din creatia parintelui Ion Gârleanu: „Florile de meri”, „Rugaciune”, o poezie dedicata Înalt Prea Sfintitului Valeriu Traian Frentiu episcop român-unit al Oradiei Mari, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de episcopat.
Parintele Mihai Vatamanelu, pe langa calitatea sa de moderator al simpozionului, a adus o marturie în plus despre preotul Ion M. Gârleanu, dând citire unui document din anul 1946, recent descoperit, apartinând lui Ion Bradu, învatator al vremii în Lazareni Bihor, care a scos în evidenta aplecarea pr. Ion Gârleanu spre cei saraci, bolnavi, spre cei aflati în suferinta: „Poate foarte putini cunosc faptul, ca la altarul sf. biserici din satul Gruilung a servit mai multi ani în sir preotul poet Ion Gârleanu. În viata satului Gruilung si a împrejurimilor a dezvoltat o activitate misionara demna de pomenire. Slujbele sale religioase, predicile pline de miez si învatatura crestina au mângâiat inimile amarâte si dornice de mântuire ale multor oameni de bine. În timpul liber, ori de câte ori preocuparile sale preotesti i-au îngaduit a cercetat casele oamenilor din sat ducându-le o inima calda, o mângâiere, un dar ceresc. La patul bolnavilor a facut rugaciuni de vindecare, pe cei în lipsuri i-a ajutat cu bani si obiecte din danii si colecte savârsite de dânsul în acest scop. Biserica din Gruilung si biserica greco catolica din Calea Mare e opera stradaniilor sale, marturii graitoare a zelului sau apostolicesc. În activitatea lui literara a cautat sa fie pe linia celor multi si oropsiti de soarta. S-a facut ecoul puternic al durerilor, amaraciunilor si sperantelor de mai bine pentru marea gloata. Volumele sale de versuri: Boabe de tamâie, Viorele, Mama si Flori de pe drum, sunt destul de edificatoare în aceasta privinta. Prin credinta, prin puterea nemarginita a cerului, poetul Ion Gârleanu a vazut drumul cel adevarat spre idealul suprem al omenirii, ca un soldat devotat al crestinismului.”
La final tot pr. Mihai a prezentat si un cuvânt de omagiu adus de catre un autor anonim în paginile „Micului Misionar” la trecerea la Tatal, dedicat Bunului Parinte Ion Gârleanu, din care amintim: „Nu prea înalt, vesnic neobosit, ochi patrunzatori si senini ca seninul cerului, gând mare, inima aprinsa, totdeauna vesel…. Asa l-am cunoscut. …a muncit fara preget ca sa-si adune’n suflet tot focul dragostei dumnezeiesti si lumina ce vine din cer. A mâncat cu nesat din Pâinea vietii, a sorbit zilnic Potirul Mântuirii, si s-a avântat cu totul spre lumea adevarului si a frumosului si fara încetare a privit spre Fecioara fara Pata… Drumurile batute de el ne cheama si amintirea lui ne întareste… Bunule Parinte, te urmam…”
La finalul simpozionului P.S. Virgil Bercea – episcop de Oradea a adus un omagiu celui care a fost pr. Ion M. Gârleanu, folosindu-se de o metafora extrem de sugestiva folosita la adresa acestuia: „Sa nu construim un castel în jurul unui fir de nisip”. Dar – a adaugat Prea Sfintia Sa – asemeni Maicii Tereza de Calcutta, care spunea „Ceea ce facem noi e ca o picatura într-un ocean, dar fara acea picatura, oceanului i-ar lipsi ceva”, tot la fel si „plajei'', care este Biserica, i-ar lipsi „firul de nisip” – care a fost parintele Ion M. Gârleanu.
Dupa binecuvântarea finala, cei prezenti au putut vizita o mica expozitie de carti si scrieri ale parintelui si despre parintele Gârleanu pregatita de d-na Othilia Groza OFS. Cei prezenti au intonat „Crestin sunt din leagan” pe versurile pr. Ion Gârleanu, muzica Francisc Hubic, fiind apoi invitati de tertiarii franciscani la o agapa fraterna.
Imagine în timp a Seraficului Parinte Francisc, purtând pecetea umilintei ca o insigna pe inima, preotului Ion M. Gârleanu îi datoram vesnica recunostinta, acum la împlinirea a 70 de ani de la trecerea la Tatal Ceresc. În veci pomenirea lui!

„Isuse cu inima dulce,
Fântâna de bine ceresc,
Virtutile toate si viata
Din coasta-ti ranita pornesc.
Smerit ucenic si apostol
Doresc cu-nfocare sa-ti fiu;
Isuse, revarsa virtutea
Si-n pieptul meu subred, pustiu.”
(Ion M. Gârleanu – „Isuse cu inima sfânta”)