„Interviu despre posedare, exorcisme si rugaciuni de eliberare cu preotul greco-catolic Anton Cioba”,

„Interviul a aparut pe site-ul http://greco-catolica.org/ în data de 31 mai 2013
Sâmbata, 1 iunie, începând cu orele 19:00, va avea loc la Manastirea Greco-Catolica "Adormirea Maicii Domnului" din Oradea lansarea cartii "Preasfânta Fecioara Maria împotriva diavolului în ritualul de exorcizare" scrisa de Don Francesco Bamonte, preot exorcist al Romei si presedinte al Asociatiei Internationale a Exorcistilor.
Cartea va fi prezentata de Don Renzo Lavatori, academician prof. dr. docent, teolog si demonolog, alaturi de parintele greco-catolic Anton Cioba.
Parintele Anton Cioba a facut un curs special la Roma, la Universitatea Regina Apostolorum, despre exorcisme si rugaciuni de eliberare, unde a avut ocazia sa auda si vada anumite lucruri rezervate si sa întâlneasca persoane reprezentative din domeniul demonologiei. Parintele a asistat si la exorcisme, unele performate chiar de Don Francesco Bamonte, autorul cartii care va fi lansata sâmbata la Oradea. Parintele l-a cunoscut, de asemenea, pe Don Gabriele Amorth, vestitul exorcist al Romei care are deja traduse în româna doua carti.
Considerând evenimentul deosebit care va avea loc la Oradea, precum si întrebarile pe care publicul larg la are vis-à-vis de exorcisme si lucrarea diavolului în lume, preotul Chris Terhes i-a solicitat un interviu parintelui Anton Cioba la care acesta a avut bunavointa sa raspunda.
PCT: Va multumesc pentru ca ati raspuns pozitiv acestei solicitari de a clarifica câteva lucruri din domeniul demonologiei. În primul rând, cum ati definiti exorcismul?
PAC: Va multumesc si eu pentru oportunitatea pe care mi-o dati de a vorbi publicului larg despre acest subiect. Exorcismul este ritualul prin care exorcistul, adica un preot desemnat de catre episcop, alunga demonul sau demonii care poseda o persoana sau care au infestat un loc sau o cladire.
PCT: Ce diferenta exista între exorcism si rugaciune de eliberare?
PAC: Exorcismul este facut întotdeauna de catre exorcist, pe când rugaciunile de eliberare sunt la îndemâna oricui, preot sau laic.
Diferenta dintre cele doua tipuri de rugaciune este ca în cadrul exorcismelor, exorcistul intra în dialog cu diavolul si îi adreseaza întrebari la care diavolul este obligat sa raspunda.

În rugaciunile de eliberare, de partea cealalta, cel care le face îl roaga pe Dumnezeu sa elibereze de cel rau persoana care este deranjata de influenta malefica. Niciodata în cadrul unei rugaciuni de eliberare nu se va intra în dialog cu diavolul, sau nu i se va adresa o vorba directa chiar daca acesta se va manifesta.
PCT: Care este diferenta în practica exorcismului în Biserica Greco-Catolica fata de Biserica Romano-Catolica?
PAC: În Biserica Greco-Catolica avem Molitvele Sfântului Vasile cel Mare si ale Sfântului Ioan Gura de Aur, pe când în Biserica Româno-Catolica exista Ritualul de exorcizare si Noul Ritual de exorcizare. Aparent sunt doua tipuri de rugaciuni diferite, dar în esenta sunt acelasi lucru: exorcistul îl blesteama, îl jura pe diavol sa iasa din persoana poseda.
PCT: "Molitvele Sfântului Vasile" din Euhologhion sunt rugaciuni de exorcizare sau de eliberare?
PAC: Molitvele Sfântului Vasile cel Mare sunt adevarate exorcisme. Nu este permis sa fie celebrate de orice preot si cu atât mai putin de catre credinciosi laici.
PCT: Ce ar trebui sa cunoasca oamenii despre lucrarea diavolului în lume?
PAC: Sunt multe de spus în acest sens. Lumea de azi e curioasa de senzational si preocupata de superstitii, însa cu adevarat cunoaste foarte putine aspecte legate de diavol si de lucrarea sa în lume.
Înainte de toate, oamenii ar trebui sa stie si sa creada ca diavolul exista si are un plan bine stabilit de a-l conduce pe om la pierzare. Trebuie sa stie ca a nu crede în existenta diavolului nu înseamna ca sunt feriti de actiunea sa. Daca diavolul ar avea permisiune de la Dumnezeu, Biserica si lumea întreaga ar fi fost de mult distruse.
Oamenii trebuie, însa, de asemenea sa stie ca oricât de mare ar fi puterea ce o are diavolul în lume si asupra omului, fiecare dintre noi putem fi biruitori în lupta personala cu el.
Avem la dispozitie o serie de arme eficiente care ne asigura câstigul bataliei personale. Problema cea mare este ca noi nu suntem constienti de armele si puterea pe care o avem, iar unii chiar nu sunt interesati sa stie. Astfel, diavolul ajunge sa câstige multe batalii cu multe persoane fara prea mare efort. Asta e tot ce mai poate face pentru ca, oricum, lupta cea mare a fost câstigata de Cristos care l-a învins pe diavol.
PCT: Sfânta Scriptura ne relateaza diferite ipostaze de persoane care erau demonizate, însa se manifestau diferit. Într-un caz se spune ca persoana avea un duh mut”, în alt caz un duh de slabiciune”, iar în alta parte ni se spune ca un tânar era aruncat la pamânt de catre diavol. Câte forme/stagii de demonizare exista?
PAC: Influenta pe care o are diavolul asupra oamenilor este diferita si depinde de mai multe lucruri. Înainte de toate, conteaza felul diavolului care poseda persoana. Poate fi un diavol mut si atunci persoana nu scoate nicio vorba. Acestia, conform marturiilor exorcistilor, sunt deosebit de greu de alungat deoarece nu se reuseste un dialog eficient cu ei. Inclusiv în Scriptura se relateaza ca Apostolii n-au putut scoate un diavol mut si surd dintr-un copil, iar Isus le-a explicat ca acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decât numai cu rugaciune si cu post” (Mc. 9, 29).
De asemenea, pot fi diavoli aflati pe o scara ierarhica mai înalta care sunt mai greu de alungat. În aceste cazuri exorcizarea unei persoane poate dura mai mult, chiar ani de zile.
Doresc sa mentionez faptul ca daca se depisteaza o posesie care care s-a realizat de putin timp este mult mai usor ca posedatul sa fie eliberat deoarece diavolul nu si-a facut “radacini”, nu a reusit sa se ascunda destul de bine. Daca, în schimb, diavolul poseda persoana de mai multa vreme, adesea devine dificila eliberarea, care necesita mai multe serii de exorcisme si, desigur, mai mult timp.
PCT: Care este procedura de identificare a unei persoane ca fiind posedata si având nevoie de un exorcism?
PAC: Cazurile norocoase sunt acelea în care persoana posedata este credincioasa, deoarece la anumite simptome îsi poate da seama ca raul ce îl are este de natura supranaturala, religioasa, nu neaparat fizica.
Fie ca vine singura, fie ca este adusa de cineva, persoana ajunge într-un fel sau altul la preot. Acesta trebuie sa primeasca persoana în nevoi si, cu caritate pastorala, sa o asculte chiar daca nu îi face placere ceea ce aude.
Apoi, daca preotul considera ca este vorba de anumite probleme mai serioase, dupa ce a cercetat bine cazul si a facut chiar anumite rugaciuni de eliberare, nu exorcisme, trebuie sa sfatuiasca persoana în cauza sa mearga la un exorcist si chiar sa o puna în legatura cu un exorcist. Acesta din urma va constata daca persoana este posedata cu adevarat si are nevoie de exorcisme.
Un lucru esential în acest domeniu este discretia. Sunt probleme destul de delicate si trebuie asigurata totala discretie persoanelor în cauza.
PCT: Ce poate face un credincios de rând pentru a se proteja de activitatea demonica?
PAC: Sa traiasca crestineste. Daca crestinul traieste în mod autentic viata sa atunci este aproape garantata protectia sa de cel rau.
Exista anumite exceptii – si aici ma gândesc la dreptul Iov din Sfânta Scriptura -în care, independent de viata sa, un om poate fi deranjat de diavol în mod extraordinar (posesie diabolica, obsesie diabolica, etc.).
Aici, însa, nu intra ispita. Aceasta actiune ordinara, normala, a diavolului asupra omului a fost, este si va fi întotdeauna prezenta în viata oricarui om. Inclusiv Isus a fost ispitit. Trairea vietii crestine consta tocmai în a lupta si a tine piept acestor ispite.
PCT: În România exista conceptia ca "cineva îti poate face rau", ca atare multa luma recurge la fel si fel de practici mai mult sau mai putin oculte pentru a face dezlegari de farmece, vraji, etc. Cum comentati aceste practici?
PAC: Din pacate lumea cade usor în capcanele diavolului. A face rau cuiva vine de la diavol. O astfel de actiune este împotriva iubirii, deci împotriva lui Dumnezeu.
Lumea trebuie sa fie atenta si sa faca binele, sa raspunda raului cu bine aceasta este singura modalitate care poate da roade.
Auzim în societate despre multe persoane care fac sau recurg la persoane care fac farmece, vraji, descântece, dezlegari de vraji si asa mai departe. Pe lânga faptul ca aceste actiuni sunt pacate grave condamnate de Sfânta Scriptura si Biserica, aceste practici oculte atrag întotdeauna asupra persoanelor care le fac si a celor care cer sa se faca atentia sporita a celui rau. Prin aceste practici se face un fel de “pact cu diavolul” care nu va întârzia în a-si lua plata.
De mentionat ca toate persoanele care savârsesc astfel de practici lucreaza cu fortele celui rau, lucreaza cu diavolul însusi, indiferent de ce s-ar spune.
De partea cealalta, pentru un exorcist singura legatura cu diavolul este constituita de rugaciunea care se face împotriva lui.
PCT: Ati asistat la exorcisme sau rugaciuni de eliberare?
PAC: Am asistat atât la exorcisme cât si la rugaciuni de eliberare. Pe acestea din urma le-am savârsit si eu de mai multe ori pentru persoane care aveau nevoie de anumite binecuvântari sau rugaciuni speciale.
PCT: Cum se manifesta persoana în momentul în care este eliberata? Mereu îsi pierde controlul, urla, striga, se bate de pamânt cum vedem în filme?
PAC: Filmele sunt filme, iar de multe ori oamenii cauta senzationalul.
În momentul în care diavolul se manifesta, persoana posedata intra în transa, pierde controlul tuturor membrelor, a vorbirii, a simturilor. Diavolul este cel care se foloseste de corpul posedatului.
Este adevarat ca exista si anumite manifestari mai spectaculoase, precum levitarea sau vorbirea în limbi necunoscute posedatului, limbi vechi, dar sunt destul de rare.
De regula, când diavolul preia controlul trupului posedat, exista anumite semne legate de pozitionarea ochilor, de privire, de cuvintele rostite, de timbrul vocal care dovedesc acest lucru.
În momentul eliberarii persoanele simt o pace extraordinara, pot sa se roage, nu mai au acele piedici ce le aveau înainte.
Exorcistul este cel care cunoaste daca o persoana este într-adevar eliberata sau diavolul îi joaca feste, încercând sa induca în eroare pe cei prezenti, mai ales pe exorcist.
PCT: Scriptura ne relateaza un episod în care Isus întreaba demonii dintr-un om posesat “care-ti este numele”, iar acesta raspunde “legiune”. Ati mentionat si dumneavoastra ca pusul de întrebari face parte din ritualul de exorcizare. Ce este întreabat diavolul? Care este scopul acestor întrebari?
PAC: Cu cât exorcistul stie mai multe despre diavolul sau diavolii care poseda persoana în cauza, cu atât este mai usor pentru acesta sa stie cum sa actioneze pentru a elibera persoana.
Anumiti diavoli reactioneaza la anumite rugaciuni, altii la anumite pasaje din Evanghelie si asa mai departe. În momentul în care exorcistul afla numele diavolului sau diavolilor si rosteste aceste rugaciuni, diavolul este descoperit si riposteaza. Acesta se manifesta adesea în mod violent.
În cadrul exorcismului, dupa ce diavolul este descoperit, exorcistul îi pune mai multe întrebari întotdeauna referitoare la posesia în cauza: când a intrat în persoana respectiva, în ce împrejurari, cine mai este implicat sau responsabil, etc.
În felul acesta exorcistul afla detalii utile pentru eliberarea persoanei, cum ar fi anumite pacte sau legaturi, facaturi, vraji facute care trebuie dezlegate de catre preot. Daca sunt facaturi spre exemplu, acestea trebuie gasite, binecuvântate cu apa sfintita si arse iar cenusa aruncata în apa curgatoare.
Niciodata nu se pun întrebari doar pentru satisfacerea curiozitatii. Este riscant. Exorcistul trebuie sa întrebe doar lucruri care pot ajuta la eliberarea persoanei în cauza de posesia diavolului.
PCT: Cum ajunge o persoana sa fie posedata?
PAC: Exista o gama larga de posibilitati si cauze. Depinde adesea de actiunile sale, ale celor apropiati si de ce nu, de actiunile celor care îi vor raul.
Posesia diabolica se întâlneste foarte rar, însa actiuni extraordinare ale diavolului se gasesc la tot pasul. Participarea la anumite ritualuri satanice, savârsirea de pacte cu diavolul, sau daca cineva a facut anumite vraji pentru o persoana, pot constitui puncte de plecare pentru o adevarata posesie diabolica.
Daca o persoana ajunge într-adevar sa fie posedata, aceasta va suferi si din punct de vedere fizic si psihic.
Este important suportul moral pe care preotul trebuie sa-l dea în astfel de momente persoanei în cauza si sa o ajute sa ajunga cât mai repede la un exorcist.
PCT: Din moment ce este posedata, este aceasta persoana responsabila de actiunile sale? Care e legatura dintre vointa si act?
PAC: O persoana posedata duce în general o viata normala, însa în anumite momente cel care o poseda îi creaza anumite disconforturi, tulburari, mai ales în momentele în care se manifesta.
În acele momente, când persoana intra în transa si devine posedata efectiv, nu putem vorbi de o responsabilitate a actiunilor sale. De fapt, actiunile din acele momente nu sunt facute de persoana în cauza ci de catre diavol.
Vorbim de înjuraturi, blasfemii si, în cazurile cele mai grave, chiar de atentate violente. Îmi amintesc de un moment din cadrul unui exorcism când, la sfârsitul ritualului, dupa ce persoana si-a revenit din transa, aceasta a întrebat daca astazi a spus multe prostii si înjuraturi. Avea un sentiment de vinovatie, dar înjuraturile si blasfemiile rostite în cadrul exorcismului au venit de la diavol si nu de la persoana în cauza.
Asadar, când persoana este în transa nu este responsabila de actele sale, pentru ca nu au fost savârsite cu vointa ei. În schimb, tot ceea ce face în restul timpului intra în responsabilitatea sa.
PCT: Cum se stie daca persoana a fost eliberata?
PAC: Cel care poate atesta acest lucru este exorcistul. Sigur ca el cunoaste tot parcursul vietii persoanei posedate si poate sa-si dea seama când persoana respectiva devine libera si eliberata.
Exista anumite semne care confirma eliberarea si acestea pot fi concrete numai în simtirile celui care a fost posedat.
PCT: Ce recomandati preotilor care sunt abordati de persoane ce suspecteaza ca sunt posedate sau au în familie pe cineva posedat?
PAC: Sa-si asume comportamentul Bunului Pastor care are grija de toate oile sale. Sa le asculte, sa le îndrume si sa devina partasi la suferintele pe care acestea le au.
Pentru a putea face o îndrumare potrivita, însa, este esential pentru preot sa detina anumite cunostinte din domeniul demonologiei si sa nu-i fie frica de necuratul.
Preotul este primul în câmpul de batalie cu fortele celui rau. Lui i s-a dat putere de catre Isus de a-l alunga si tine departe pe diavol.
Discernamântul adecvat în astfel de situatii vine din studiu personal, rugaciune si experienta. În urma acestui discernament, preotul va sti sa îndrume persoana în cauza la exorcist, la psiholog, sau sa faca pentru aceasta rugaciuni de binecuvântare si eliberare.
Daca un preot nu e sigur ce sa faca din lipsa de experienta, cel mai bine este sa întrebe pe cineva cu experienta în domeniu care îl poate ajuta sa discearna de la caz la caz.
PCT: Ce gânduri de încheiere aveti pentru cei care vor citi acest interviu?
PAC: Nu va temeti! Cristos l-a învins pe diavol. Sfânta Fecioara i-a zbrobit capul sarpelui. Noi, desi ne aflam într-o lupta spirituala continua, prin Cristos si cu ajutorul neîncetat al Sfintei Fecioare Maria, putem învinge întotdeauna.

Interviu realizat de Pr. Chris Terhes,

Presedintele Romanian Greek-Catholic Association

Sursa: http://greco-catolica.org/a526-interviu-despre-posedare-exorcisme-si-rugaciuni-de-eliberare-cu-preotul-greco-catolic-anton-cioba.aspx