„Zorii zilei de 23 iulie… dimineata de vis… cu rucsacii pregatiti si buna dispozitie la îndemâna, noi, copiii din Grupul „Dominic Savio” al Manastirii Franciscane „Maica Domnului” din Oradea, alaturi de parintii nostri spirituali, parintele Augustin Budau si sora Feliciana Unguru, dar si însotiti de câtiva animatori care si-au construit cu grija drum catre inimile noastre si s-au cuibarit acolo, am pornit spre un tarâm ce promitea multe zâmbete si râsete, multa distractie si joc, dar si rugaciune… un tarâm plin de legende si povesti… spre legendarul Maramures.
Pe sub ferestre de lumina deschise în bolta cerului albastru, cu respiratii taiate de frumusetea peisajelor pe care le lasam în urma, strabateam drumul, nerabdatori fiind sa ajungem în locul taberei noastre – la „Strâmtura”… loc unde, parca toate colinele si padurile s-au adunat împreuna cu credinta… un loc unde timp de o saptamâna, am simtit linistea si mângâierea naturii primitoare.
Un zgomot de motor ce s-a oprit avea sa ne anunte ca, în sfârsit, am ajuns… câta frumusete si liniste!… si niste gazde ce ne-au primit cu multa caldura la „Oratoriul din Strâmtura”, ajutându-ne sa construim gramada mare de amintiri la care cu totii am visat…
Cu fiecare zi ce se scurgea, bucuria de a fi împreuna se simtea tot mai mult… fie ca ne rugam, fie ca ne jucam, fie ca participam la o competitie sportiva sau mergeam în drumetie… Gradina Botanica din Jibou – acest mic paradis sau comoara verde din Salaj… Ieud – satul copilariei lui Hrusca, unde am avut parte de o înaltatoare Liturghie celebrata de Parintele Augustin… sau Cimitirul Vesel din Sapânta, acest cimitir unic si faimos pentru crucile sale viu colorate, pentru imaginile si versurile de multe ori umoristice afisate pe cruci, sunt doar câteva locuri de neuitat pe care le-am vizitat.
Am cunoscut însa si povesti de viata impresionante, vizitând „Memorialul Durerii” de la Sighetul Marmatiei. Pasind acolo, am simtit mai întâi o senzatie de uimire… apoi, durere… iubire si respect fata de toate acele personalitati politice care si-au gasit sfârsitul între acei pereti… pereti care, parca ne povesteau si ei, despre chinurile la care atunci, au fost martori.
Sunt locuri de care ne vom aminti mereu… locuri unde cu siguranta ne-a ramas o farâma din suflet si unde ne vom întoarce întotdeauna cu drag! Împreuna am adunat o cutie de amintiri si de clipe frumoase traite împreuna!… si cum am putea uita de sceneta noastra – „Pacala”, unde fiecare participant a imitat eroul preferat, convingând juriul de calitatile sale artistice… de focul de tabara care s-a înaltat din ce în ce mai mult deasupra capetelor noastre, atingând norii… sau de mâncarea exceptionala facuta de tanti Veta…
Toate acestea au facut ca tabara noastra sa fie o „tabara de vis”, pentru care acum, am vrea sa le multumim Parintelui Augustin Budau, Sorei Feliciana Unguru si, nu în ultimul rând, animatorilor, acestor adulti cu suflet mare, acestor adulti cu suflet de copil…! Va multumim si va iubim!
Tabara copiilor Grupului „Dominic Savio” de la Manastirea Franciscana „Adormirea Maicii Domnului”,
