„Comunitatea din Vicenza a fost cea de a sasea în care Preasfintitul Alexandru Mesian – episcopul eparhiei greco-catolice de Lugoj, aflat în „tour” prin parohiile românesti din nordul Italiei -, în 12 aprilie a.c, a prezentat volumul „Lanturi si teroare” al IPS Ioan Ploscaru, tradus în premiera în limba italiana.
Seara a debutat prin prezentarea invitatilor de catre moderatorul întâlnirii Pr. Raimondo Salanschi. La eveniment au participat, pe lânga Preasfintitului Alexandru: Excelenta Sa Mons. Beniamino Pizziol, episcopul diecezei de Vicenza, care, pe urmele predecesorului sau Mons. Cesare Nosiglia, gazduieste cu multa disponibilitate comunitatea româneasca din dieceza, Mons. Lodovico Furian, vicarul general al diecezei de Vicenza, prof. Giuseppe Munarini, care, împreuna cu doamna Mariana Ghergu a tradus cartea, îmbogatind-o cu note referitoare la personaje, locuri, evenimente istorice pentru cititorul de limba italiana, pr. Barbolovici Vasile, protopop de Triveneto, pr. Lino Genero, administratorul parohial al comunitatii „Araceli”, preoti, surori si numerosi laici.
Dupa multumirile de rigoare adresate celor prezenti, Pr. Raimondo Salanschi a facut un „excursus” istoric legat de originea credintei românilor. Printre altele, a subliniat faptul ca acestia, în primul mileniu, desi convertiti în mod organic la crestinismul de „forma” latina, au suferit, în organizarea cultului si a bisericii, o profunda influenta bizantino-slava, astfel încât în timpul Schismei din 1054 românii se aflau sub influenta bisericii Orientale, însusind ritul bizantin si cu el slavona ca limba liturgica, dar si ca limba ecleziastica oficiala. Acest lucru nu înseamna ca Bizantul a supus cu usurinta biserica românilor. În decursul timpurilor, Sfântul Scaun a facut mari eforturi pentru a atrage sub influenta ei populatia româna. Presiunile Romei au fost sustinute de catre regatele catolice vecine cu Principatele Române, si anume de Ungaria si Polonia. Cu scopul restabilirii unitatii, din pacate fara rezultate concrete, în zona au activat calugarii cistercieni, benedictini si franciscani.
Nici Conciliul din Ferrara-Firenze nu a reusit sa-i uneasca pe români cu Biserica Catolica. Chiar daca multi lideri ai bisericii au acceptat unirea, împrejurarile istorice au împiedicat punerea în aplicare a deciziilor luate la Firenze. La sfârsitul secolului al XVII-lea, însa, când toata Transilvania a intrat sub dominatia Casei habsburgice, lucrurile au suferit o schimbare, pentru ca în urma experientei ucrainene (unirea rutenilor de la Užhorod, în 1646), habsburgii au luat unele masuri pentru întarirea catolicismului, slabit de Reforma protestanta. Habsburgii, în acord cu Sfântul Scaun, au proiectat un „plan de unire”, bazat pe cele patru puncte florentine. Unirea s-a realizat între anii 1697-1701, iar noua biserica a fost intitulata Biserica Româna Unita cu Roma, Greco-Catolica.
Gratie Bisericii Greco-Catolice poporul român s-a reîntors, dupa aproape un mileniu, la legaturile cu Roma, la radacinile latinitatii românilor. La scurt timp dupa Unire, primii tineri români din Transilvania au fost trimisi la studii superioare, la scolile mari din Occident, la Viena si la Roma. Însa, orientarea sa pro-occidentala si comuniunea cu Sfântul Scaun, au împins regimul comunist, în anul 1948, imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, la suprimarea ei. Astfel, între 1948 si 1989, Biserica Româna Unita cu Roma, a fost obligata sa coboare în catacombe iar episcopii, preotii si credinciosii ei au fost închisi si ucisi, dupa cum au fost confiscate lacasurile de cult si bunurile bisericii. Din cei 12 episcopi, nici unul nu l-a tradat pe Domnul si credinta catolica. Toti au suferit ani grei de închisoare. Sapte din cei doisprezece episcopi a murit în închisoare, mai mult de 350 de preoti si multi laici au murit în aceleasi conditii, iar mormintele lor nu sunt cunoscute.
Analiza parintelui Raimondo Salanschi a dorit sa fie o introducere pentru prezentarea propriu zisa a cartii „Lanturi si teroare” facuta, apoi, de PS Alexandru Mesian. A urmat discursul profesorului Giuseppe Munarini din Padova care, asa cum spusesem înainte, a fost co-traducatorul acestui volum. Dânsul a expus fazele de lucru prin care a trecut volumul, facând si un rezumat istoric referitor la perioada la care se refera cartea.
Vorbind despre cartea „Lanturi si teroare”, Preasfintitul Alexandru a subliniat faptul ca aceasta este „culegere de evenimente petrecute în cei 41 de ani în care Biserica Româna Unita a fost complet suprimata”. Dânsul a împartit aceasta perioada în doua parti si anume: din 1948 pâna în 1964 si din 1964 pâna în 1989. Prima perioada a fost cea mai grea pentru Biserica greco-catolica. Este epoca în care ea a fost pusa în afara legii, acuzata de colaborationism cu papatul, spionaj si tradarea Patriei. În acest timp, ierarhii, preotii, calugarii si credinciosii greco-catolici au fost aspru persecutati, multi dintre ei murind în chinuri de martiri în închisorile si coloniile de munca fortata din gulagul comunist sau în domicilii fortate. Cea de a doua perioada este caracterizata prin eliberarea detinutilor politici din închisoare în 1964 prin intermediul amnistiei generale dar si continuarea urmaririi pâna la caderea comunismului în 1989, când Biserica Greco-Catolica a reintrat în legalitate.
Aceste pagini, compuse în prima jumatate a anilor cincizeci si în primii ani dupa 1990, sunt caracterizate de onestitatea unui om care a decis cu seninatate sa nu ajunga la niciun pact cu propria constiinta. Cartea reprezinta jurnalul unei suferinte personale, marturia unei Biserici constrânse sa intre în clandestinitate si care, din pacate, din cauza specificitatii ei, continua si în prezent sa fie persecutata atât în România cât si în multe tari din Occident.
Interventia Preasfintitului Mesian s-a terminat printr-o extraordinara marturie personala din anii comunismului.
La finalul prezentarilor au urmat o serie de întrebari din partea publicului din care am avut ocazia sa constatam interesul comunitatii italiene asupra Bisericii din România.
Sursa: http://www.bru-italia.eu