„Daca în capitala tarii manifestantii nu mai contenesc cu proteste si miscari de strada unde gânduri cu încarcatura negativa se raspândesc la tot pasul, într-un alt colt al tarii, la granita de vest, sute de credinciosi greco si romano catolici, precum si ortodocsi, din toate colturile tarii (Zalau, Cluj, Baia Mare, Satu-Mare, Timisoara, Suceava, Reghin, Târgu Mures si, fireste, din Bihor, atât din localitatile limitrofe, cât si de la granitele judetului, din Salonta, Stei sau Marghita), au ales o cale tacuta, dar mult mai eficace de a cere îndurare divina: rugaciunea.
Initiativa a luat fiinta acum multi ani, promotorii acestor nopti de veghe fiind preotii Ioan Chisarau, parohul Bisericii Regina Pacis din Timisoara, si Emil Ghiurca, parohul greco-catolic din Stei. Mobilul principal a fost rugaciunea pentru tara, pentru unitatea bisericilor si a tuturor crestinilor, pentru pacea din familii si din tara noastra, pentru iertarea pacatelor si, nu în ultimul rând, s-au înaltat rugaciuni de recunostinta catre Dumnezeu si Sfânta Fecioara pentru multele haruri primite.
Astfel, la Oradea a avut loc cea de-a 67 noapte de veghe, organizata sub patronajul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolica de catre Parohia „Duminica tuturor Sfintilor” (Don Orione) din Oradea, care-l are ca paroh pe parintele Mihai Fecheta.
Programul a început la orele serii cu o vecernie în care tinerii teologi ai Seminarului Greco-Catolic din Oradea au cântat frumoasa vecernie rasariteana. A urmat Sfânta Liturghie Greco-Catolica, celebrata de catre vicarul general al Episcopiei Greco-Catolice, parintele Florian Gui, la care au concelebrat alti 12 preoti ai ambelor rituri catolice. În predica rostita, parintele ne-a îndemnat, ca la început de an, nu doar sa facem o retrospectiva a anului care a trecut, ci si a întregii noastre vieti, si sa începem prin a multumi. Si el a multumit, în primul rând, tuturor celor care au fost prezenti, pentru ca toti au lasat acasa familie, caldura si comoditatea caminului, iar unii au calatorit sute de kilometri pentru a fi prezenti la aceasta noapte de veghe. Cu totii trebuie sa învatam sa multumim, nu doar sa cerem, si sa nu ne fie rusine sa facem asta, pentru ca recunostinta înseamna iubire si este placuta lui Dumnezeu. Apoi ne-a mai amintit de recunostinta pentru martiriul episcopilor greco-catolici, care sunt un exemplu de credinta si loialitate, si, nu în ultimul rând, ne-a amintit celor prezenti de rugaciunea de ispasire pentru pacatele proprii si ale altora.
A urmat o meditatie profunda si frumoasa sustinuta de teologii din Timisoara asupra pildei evanghelice a „viei tatalui”, pe care o da spre lucru slujitorilor. Ne-am amintit astfel ca toti avem de înfaptuit o lucrare, am primit pentru asta si talantii necesari, numai sa reusim sa facem voia Tatalui, aducând roadele asteptate.
Apoi cu totii ne-am rugat Rozariul, iar la fiecare mister s-a rostit un gând meditativ dintre care le amintim pe cel spus la decada încoronarii cu spini: „sa ne lepadam de fala lumii si sa-l urmam în umilinta pe Cristos”, sau la misterul purtarii crucii: „sa cerem harul tariei, pentru ca fiecare dintre noi sa purtam crucea cu demnitate si dragoste”.
Apoi directorul Liceului „Don Orione” a facut o scurta prezentare a congregatiei orionine si o marturie emotionanta a muncii domniei sale în anii petrecuti în aceasta scoala. O munca care a devenit o vocatie de educatie a tinerei generatii, dar si implicare în proiectele de caritate pe care le desfasoara membri congregatiei si voluntarii ei. Ne-a spus ca nu ajunge sa traim un crestinism în care vorbim sau cântam frumos, trebuie trait un crestinism practic, prin care sa traim efectiv iubirea lui Dumnezeu. Ce înseamna asta? A-l vedea efectiv pe Isus în fiecare batrân sau copil cu handicap, în bolnavul de pe patul de spital, în fiecare dintre aproapele nostru. Totodata ne-a spus si despre responsabilitatea lor ca dascali. Tocmai de aceea ei cer în fiecare dimineata binecuvântarea Cerului asupra elevilor, asupra muncii dascalilor, asupra parintilor, fiind constienti ca lucreaza cu suflete. Dl. Miheller a impresionat asistenta, nu atât de mult prin discursul sau, ci mai ales prin exprimarea adevaratului sens al trairii crestine.
La sosirea Preasfintitului Virgil Bercea, episcopul de Oradea, toata atentia s-a îndreptat asupra discursului sau. Preasfintia sa reuseste întotdeauna sa atinga sufletele celor prezenti; nu a fost altfel nici de data aceasta, deoarece în primul rând si-a exprimat bucuria si recunostinta pentru numirea în functia de cardinal a Preafericitului Lucian Muresan. A povestit pe scurt viata acestui înalt prelat, care a fost dat afara din seminarul teologic, si care a muncit pe un santier, dar, totusi, gratie lui Dumnezeu a fost hirotonit, iar acum Sfântul Parinte Papa Benedict l-a numit cardinal. Daca pe Alexandru Todea l-a numit cardinal ca semn de recunoastere a martiriului Bisericii Greco-Catolice, a suferintei, pe Preafericitul Lucian l-a numit ca semn al recunoasterii fiecarui credincios, care se roaga, care-si practica credinta. Ne-a mai vorbit si despre puterea si valoarea rugaciunii. Ne-a spus ca rugaciunea este o conversatie cu Domnul. Ca de la inima la inima. Iar staruinta si iubirea cu care ne rugam va aduce roade însutite si nebanuite.
A urmat vizionarea unui film având ca subiect aparitiile de la Fatima si explicarea secretelor si apelul Sfintei Fecioare catre omenire, apel care nu a fost ascultat, generând astfel înca un razboi mondial, urmat mai apoi de ciuma rosie a comunismului. Acel apel la rugaciune este valabil si astazi, iar toti cei care-l iubesc pe Dumnezeu si Maica Sfânta avem obligatia sa-l ascultam.
La miezul noptii s-a celebrat o liturghie romano-catolica, în care au cântat, cu însufletire, tinerii de la Oratoriul „Don Orione”. În predica, parintele Ioan Chisarau, a vorbit despre necesitatea unitatii pentru a înfaptui dorinta lui Isus: „O singura turma si un singur pastor”, spunând ca cei care se împotrivesc acestei lucrari, cu siguranta nu-i sunt placuti Domnului.
Dupa Liturghie, o adoratie de profunda recunostinta si iubire, sustinuta de parintele Emil Ghiurca, a umplut inimile celor prezenti de prezenta reala si divina a lui Isus. Adoratia, în stilul celor de la Medjugorje, a fost deosebita si datorita tinerilor instrumentisti si cântareti, membri ai Asociatiei Darul Vietii, veniti si ei de la Timisoara.
Au urmat celelalte mistere ale Rozariului, Paraclisul Maicii Domnului si alte devotiuni, noaptea de veghe încheindu-se cu o alta Sfânta Litughie, care s-a terminat în zorii zilei.
Toti cei prezenti au plecat acasa cu inimile mai pline de iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui, fiind fericiti ca pot face parte dintr-o comunitate care se roaga pentru tara sa, pentru iertarea pacatelor, pentru raspândirea Cuvântului divin, pentru punerea în practica a adevaratelor si vesnicelor valori crestine.