„

„Si a nascut pe Fiul sau, Cel Unul-Nascut si L-a înfasat si L-a culcat în iesle,

caci nu mai era loc de gazduire pentru ei.” (Lc. 2,7)

Iubiti credinciosi,
„Iata, va binevestesc o bucurie mare: astazi s-a nascut pentru noi un Mântuitor, care este Hristos Domnul!” (Lc. 2,11). Astazi s-a nascut speranta pentru aceasta lume, pentru întreaga crestinatate, pentru Biserica noastra, pentru fiecare în parte. Un copil, un copil care se naste, este o viata noua, un destin care deschide o perspectiva, o nadejde pentru viitor. În aceasta lume care pare ca se cufunda în tenebre, care a pierdut orice speranta, Hristos este raza de lumina, este vestea cea buna – Cuvântul Tatalui – este steaua diminetii.
În aceasta lume în care traim, fiecare este preocupat doar de bunastarea proprie, de a avea cât mai multi bani si cât mai multe bunuri, uitând si ignorând nevoile celor din jur. Astazi este sarbatoarea Craciunului, si sunt bune toate: bradul si luminile stralucitoare, cozonacii si mesele pline, îndestularea si cadourile. Tocmai astazi nu trebuie sa uitam de acest Copil care s-a nascut pentru noi si nici de cei care sunt mai oropsiti decât noi. Isus face parte din saracii lumii, este unul dintre cei ignorati de-a lungul timpurilor, dar care totusi a facut istorie, pentru ca el este Domnul, el este iubirea si speranta care dainuie în veci.

Dragii mei,
„Iesit-a porunca … sa se înscrie toata lumea. Deci, toti mergeau … fiecare în cetatea sa de obârsie. Atunci s-a suit si Iosif … ca sa se înscrie împreuna cu Maria” (Lc. 2,1-5). Dar, pentru ei nu mai era loc de gazduire: lumea era prea multa, hanurile si casele de oaspeti erau pline. „Toti mergeau”, iar altii au ajuns mai devreme, s-au bagat în fata, au prins un loc – Maria cu Iosif nu au mai gasit decât o poiata, una parasita. Si astazi toata lumea merge, cauta, se înghesuie, fiecare doreste sa ajunga primul pentru a nu pierde ceea ce viata îi ofera. Dar ce ne ofera viata? Un loc mai bun si mai cald: sa ne înscriem primii, sa mergem pentru a fi cei dintâi. Sa facem un pas înainte cu orice pret, sa îi depasim pe cei din fata noastra, sa nu mai stam la semafor, sa ocupam mereu primul loc. Sa acaparam un salariu cît mai bun si o pensie cît mai îndestulatoare. Sa fim bataiosi, sa nu ne lasam în nici o împrejurare. Este greu si avem, cu totii, multe necazuri. Unde esti Doamne? Unde suntem noi, Doamne? Tu vii din nou în Betleemul sufletului meu? Sufletul meu poate este înca ratacit… Si totusi porunca de înscriere, îndemnul de a merge împreuna îmi este adresata si mie!
Recunoaste-ti, crestinule, demnitatea, repeta mereu Sfântul Leon cel Mare, Papa al Romei1. Astazi, si eu va îndemn: aduceti-va aminte ca Domnul a venit în lume pentru a noastra mântuire! Aduceti-va aminte de demnitatea de crestini, de caracterul de stânca al Domnului! Aduceti-va aminte de integritatea si principiile pe care ni le ofera acest Copil nascut într-un grajd parasit! Recunoaste, crestinule, demnitatea, pentru ca în acest Prunc Sfânt esti din nou liber, ai un Tata si ai atâtia frati! Mântuirea si speranta, demnitatea si curajul, caracterul si integritatea de crestini si de cetateni ai tarii si ai lumii le gasim pe toate îngemanate în acest copil neajutorat, nascut în Bethleem.

Dragii mei,
„Si a nascut pe Fiul sau …” (Lc. 2,7), iar Maria l-a daruit ieslei pentru ca acolo l-a culcat, apoi l-a daruit pastorilor, apoi Magilor de la rasarit si, mai pe urma, ni l-a daruit si noua. Nimeni nu este vaduvit: îngerii cânta „marire întru cele de sus lui Dumnezeu si pe pamânt pace, între oameni bunavoire” (Lc. 2, 14); pastorii binevestesc, magii calatoresc, între oameni trebuie sa fie pace si buna întelegere.
Daca grajdul vacilor, „pestera straina si rece” i-a oferit Domnului un loc sa vina în lume, la rândul nostru putem oferi binele facut societatii si semenilor nostri. Numai astfel ramânem crestini adevarati si numai astfel ne pastram demnitatea. „Fiti desavârsiti, precum Tatal vostru cel ceresc este desavârsit … iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvântati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru celui din ceruri” (Mt. 5,44-48). Faceti mereu binele, pastrati-va mereu demnitatea, credeti cu tarie ca raul poate fi învins si ca învaluiti de lumina „Împaratiei lui Dumnezeu” îl putem primi si darui pe Isus celor care au nevoie de El si îl cauta.
Un gest mic si neînsemnat – Maria si Iosif primiti în pestera din Bethleem – a avut efectul pe care-l stim. Prin atitudinea si comportamentul nostru de crestini – acasa, pe strada, la serviciu, la biserica, oriunde în societate -, Domnul ne interogheaza mereu si pe fiecare: cât bine am facut azi, dar si cât bine am fi putut face si nu am facut. Talantii nu ne lipsesc, sa nu ne lipseasca nici daruirea de sine, responsabilitatea si dragostea pentru aproapele.

Iubiti credinciosi,
Una dintre colindele noastre întreaba retoric: „Viflaime, Viflaime, cum de n-ai primit în tine pe fecioara Maria sa-l nasca pe Mesia?” Raspunsul este simplu si ni-l da evanghelistul Luca: „nu mai era loc de gazduire pentru ei” (Lc. 2,7). Umblau din casa-n casa, dar nimeni nu i-a primit pentru ca nu erau oaspetii cei asteptati si nici cei doriti. Veneau din Nazaret si aveau o istorie proprie si diferita de a celorlalti. Arhanghelul Gavril a vestit unei fecioare din provincie ca-l va naste pe „Fiul Celui Preaînalt” (Lc. 1,26-32), iar acum este pe cale sa se adevereasca acest lucru. Cei din Bethleem, si întreg poporul ales, asteptau un altfel de Mântuitor.
Cam aceeasi situatie se întâmpla si cu Biserica noastra de 20 de ani încoace. Dupa gândirea si asteptarile multora, Biserica Greco-Catolica nu mai trebuia sa renasca pentru ca „nu mai era loc” în aceasta tara pentru ea. Era provinciala si nu a venit în istorie la momentul asteptat de oameni, iar comunistii au desfiintat-o. Dumnezeu însa a avut un plan al Sau tot la un Craciun, dupa care aceasta Biserica a renascut. Putem sa credem ca Domnul are un plan al Sau cu aceasta Biserica, mica si neînsemnata în ochii multora, dar ocrotita de Pruncul din ieslea din Bethleem.
Astazi s-a nascut Mântuitorul nostru: bucurati-va si aveti multa rabdare si întelegere unii fata de altii! Va dau porunca noua: sa va iubiti unii pe altii si sa va împartasiti unii altora bucuriile si greutatile! Traiti cu demnitate si respectati pe toti oamenii pentru ca sunt fratii nostri si, fiti convinsi, „ieslea” pentru Biserica noastra este causul mâinilor Maicii Sfinte.
Tuturor va doresc un Craciun Sfânt si binecuvântat, un An Nou cu sanatate, cu haruri si daruri de la Domnul!

1 Sf. Leon cel Mare, Papa – Predica de Craciun, 1-3; Pl 54, 190-193