„Marea Camera a Curtii Europene a Drepturilor Omului a achitat Italia de acuzatie de violare a drepturilor omului din cauza expunerii crucifixului în salile de clasa. Decizia Curtii a fost aprobata cu 15 voturi favorabile si 2 contrare. Judecatorii au acceptat teza potrivit careia nu subzista elemente care sa dovedeasca eventuala influenta asupra elevilor exercitata de expunerea crucifixului în salile de clasa si, ca atare, nu poate fi retinuta o îndoctrinare din partea Statului.
La Strasbourg, pentru noi, s-a aflat Fausta Speranta:
La Curtea Europeana a drepturilor omului de la Strasbourg nu exista alte grade de judecata si deci se pune capat dosarului cu cazul „Lautsi împotriva Italiei”. Procedura înaintata la Strasbourg pe 27 iulie 2006: Sonia Lautsi, cetateana italiana nascuta finlandeza, s-a lamentat de prezenta crucifixului în salile scolii publice frecventata de fii, vorbind despre ingerinta incompatibila cu dreptul la o educatie conforma cu convingerile parintilor care nu cred. Prima sentinta a Curtii (9 noiembrie 2009) i-a dat în unanimitate dreptate doamnei Lautsi, recunoscând o violare din partea Italiei a normelor asupra libertatii de gândire, convingere si religie. Guvernul italian a cerut recurs la Marea Camera a Curtii, retinând sentinta din 2009 ca lezând libertatea religioasa individuala si colectiva asa cum este recunoscuta de Statul Italian. Marea Camera, acceptând cererea de retrimitere, a emis vineri 18 martie decizia sa definitiva. În legatura cu substanta continutului juridic, Ministrul de Externe italian, Franco Frattini, a organizat în lunile trecute o serie de reuniuni dedicate reflectiei asupra argumentarilor de utilizat în recursul asupra sentintei Lautsi. Apoi a scris omologilor sai din cele 47 de State membre ale Consiliului Europei o scrisoare explicativa relativ la pozitia italiana si a gasit sprijinul formal, înaintea Curtii, din partea urmatoarelor tari: San Marino, Malta, Lituania, România, Bulgaria, Principatul de Monaco, Federatia Rusa, Cipru, Grecia si Armenia. Deci, azi, victoria nu este numai a Italiei dar si a acestor tari si a tuturor celor care considerau absurd a impune înlaturarea crucifixului din salile de clasa. Ramâne de amintit ca vorbim despre Curtea din cadrul Consiliului Europei, adica organismul cu 47 de tari care se deosebeste de Uniunea Europeana.
Mons. Aldo Giordano, observator permanent al Sfântului Scaun la Consiliul Europei, a afirmat ca „Europa a scris o pagina de speranta: este vorba de un semn de întelepciune si de libertate, o sentinta de valoare simbolica ce merge dincolo de cazul italian si care are o profunda dimensiune unificatoare a popoarelor europene, în fata punerii sub semnul întrebarii a identitatii continentului. Crestinismul – a relevat reprezentantul vatican – are aceasta capacitate de a unifica Europa.
În legatura cu sentinta Marii Camere a Curtii Europene a Drepturilor Omului, iata declaratia directorului Biroului de Presa al Sfântului Scaun, parintele Federico Lombardi:
Sentinta Curtii Europene a Drepturilor Omului asupra expunerii obligatorii a crucifixului în salile din scolile publice italiene a fost primita cu satisfactie din partea Sfântului Scaun.
Este vorba de o sentinta foarte angajanta si care face istorie, cum demonstreaza rezultatul la care a ajuns Marea Camera la capatul unui examen aprofundat al chestiunii. Marea Camera a rasturnat de fapt toate profilurile unei sentinte din primul grad, adoptata în unanimitate de o Camera a Curtii, care suscitase nu numai recursul Statului Italian înaintat, dar si sprijinul pentru el a numeroase alte State europene, în masura nemaiîntâlnita pâna acum, si adeziunea a nu putine organizatii neguvernamentale, expresie a unui vast mod de a simti al populatiilor. Se recunoaste, deci, la un nivel juridic de mare autoritate si international, ca cultura drepturilor omului nu trebuie sa fie pusa în contradictie cu bazele religioase ale civilizatiei europene, careia crestinismul i-a adus o contributie esentiala. Se recunoaste apoi ca, potrivit principiului de subsidiaritate, este o datorie a se recunoaste fiecarei tari o marja de apreciere în privinta valorii simbolurilor religioase în istoria culturala si identitatea nationala proprie si în ce priveste locul expunerii lor (cum a fost de altfel amintit în aceste zile de sentinte ale unor Cruti Supreme ale unor tari europene). În caz contrar, în numele libertatii religioase s-ar tinde în mod paradoxal la a limita sau chiar nega aceasta libertate, sfârsind prin a-i exclude din spatiul public orice expresie. Si facând astfel s-ar viola însasi libertatea, obscurând identitatile specifice si legitime. Curtea spune mai departe ca expunerea crucifixului nu este îndoctrinare, ci expresie a identitatii culturale si religioase a tarilor de traditie crestina. Noua sentinta a Marii Camere este binevenita si pentru ca contribuie efectiv la a restabili încrederea în Curtea Europeana a Drepturilor Omului din partea unei mai mari parti a europenilor, convinsi si constienti de rolul determinant al valorilor crestine în propria lor istorie, dar si în constructia unitara europeana si în cultura sa de drept si de libertate.
Pozitia Bisericii noastre referitoare la acest subiect se poate vedea la adresele:
Comunicat CER – Episcopii Catolici din România, alături de Italia în apărarea crucifixelor în școli
