„Reuniunea Mariana ,,Bunavestire” din Simleu Silvaniei – un deceniu de viata si activitate”,

„În cele ce urmeaza as dori sa prezint pe scurt activitatea Reuniunii Mariane „Bunavestire” din Simleu Silvaniei, de la înfiintare pâna în prezent, adica pe o perioada de 10 ani. Mentionez de la început ca meritul constituirii Reuniunii îi revine Doamnei Ileana Sumalan, (care a condus-o timp de 4 ani), o credincioasa foarte devotata Bisericii, care si-a pus tot sufletul pentru reorganizarea Reuniunii Mariane în parohia noastra. A cheltuit multa energie si a sacrificat mult timp în discutii cu noi si cu Parintele Protopop Gheorghe Turcas pentru a ne prelucra Statutul, pentru a ne arata rolul si importanta marianistilor în Biserica, reusind sa determine 40 de credincioase sa devina marianiste. Astazi suntem 57, dar între timp au decedat 12.
Nimic nu s-a facut la întâmplare, fiecare detaliu a fost bine gândit: reprezentantul din partea Episcopiei, numele Reuniunii, fiecare moment al ceremonialului. Noi, oamenii, ne-am facut partea noastra, adica am dat un nume Reuniunii – Bunavestire si am ales data de constituire – 25 Martie 2000, iar Dumnezeu si-a facut partea Lui: a dat binecuvântarea Sa fiecarei marianiste prin punerea mâinilor PS Virgil si chiar în ziua respectiva l-a chemat la Sine pe PS Vasile Hossu. Doresc sa mai notez aici o coincidenta, pe care doar acum o descopar: biserica noastra are hramul ,,Sfânta Treime’’, iar anul 2000 a fost numit de catre Biserica Anul Sfintei Treimi.
Am notat aici aceste date fiindca pe mine m-au marcat profund. Mi-au ramas adânc în memoria afectiva, asa cum mi-a ramas si imaginea de atunci a PS Virgil în mijlocul grupului nostru de tineri, la fel de tânar ca ei, dar, mai ales, la fel de vesel si deschis, stabilind imediat comuniunea de suflet. Am simtit atunci ca Biserica noastra are un punct de reper solid, promitator si luminos.
Reuniunile Mariane sunt ceea ce spun despre ele papii, episcopii si preotii: cale de renastere a vietii crestine individuale si comunitare, cale de atragere în jurul Bisericii a credinciosilor devotati ei, cale si mâna întinsa înspre oamenii batrâni sau bolnavi, înspre oamenii singuri ori marginalizati. Respectând statutul, noi ne desfasuram activitatea pe cele trei coordonate prevazute în el: spirituala, caritativa si sociala si în toate aceste directii ne-am manifestat si ne manifestam cu daruire, cu generozitate, cu deschidere si cu dorinta fierbinte de a atrage cât mai multi credinciosi la biserica, deoarece dorim ca tot mai multi oameni sa-si salveze sufletul.
Pe plan spiritual, în biserica noastra din Simleu s-au desfasurat multe activitati de mare anvergura, dar si activitati la nivel de comunitate. Doresc sa evidentiez mai detaliat prima „Noapte de veghe cu Sfânta Fecioara”, organizata la initiativa noastra împreuna cu Parintele Vicar Foraneu al Silvaniei, Gheorghe Turcas, în luna mai a anului 2003, când biserica noastra parohiala, desi foarte mare, a devenit neîncapatoare pentru credinciosii catolici sau ortodocsi, dar si protestanti, veniti din toata tara sa se roage împreuna cu noi si cu Sfânta Fecioara. Sunt de neuitat doua aspecte de la acea noapte: prezenta tuturor preotilor ortodocsi din orasul nostru (cu o singura exceptie), în numele carora protopopul ortodox de atunci si-a facut mea culpa pentru atitudinea pe care au manifestat-o pâna atunci sfintiile-lor fata de noi, greco-catolicii. Al doilea aspect memorabil este prezenta a 88 de tineri de liceu, dintre care doar 8 erau greco-catolici, care, coordonati de doamnele Emilia Muresan si prof. Florica Pop au antrenat credinciosii la un superb rozar meditat si cântat, care a impresionat profund toata biserica. Unul dintre preotii ortodocsi, puternic marcat de ceea ce a vazut, a iesit afara, unde, cu lacrimi în glas, a întrebat retoric: „În biserica noastra de ce nu se poate face asa ceva, de ce nu se pot aduna tinerii?”
A urmat, tot la initiativa noastra, o „Noapte de veghe cu Sfânta Fecioara” în anul 2009, precedata de alte nopti de rugaciune, dintre care amintim: „Seara de rugaciune în cinstea sarbatorii Adormirea Maicii Domnului” (14 august 2008), „Sfânta Fecioara de la Lourdes” (10 februarie 2008) si multe alte seri de rugaciune în preajma sarbatorilor dedicate Sfintei Fecioare Maria.
În acest context putem vorbi si despre alte activitati spirituale de mare amploare în parohia noastra, pe care, chiar daca nu le-a initiat Reuniunea Mariana, le consemnam, deoarece cu aceste ocazii multe marianiste s-au aflat atât în ipostaza Mariei, cât si în cea a Martei: Vizita cu statuia Sfintei Fecioare de la Fatima (de doua ori), venerarea Giulgiului Sfânt de la Torino (copie), icoana Sfintei Fecioare de Guadalupe, moastele Sfântului Anton de Padova.
Tot la capitolul activitate spirituala, putem nota:
• organizarea sau participarea la zeci de pelerinaje: sfintiri de biserici sau locuri de biserici, la Sighet, Blaj, Oradea, etc., locuri de aparitii ale Sfintei Fecioare;
• Rozarul Viu; Rozarul Sfintei Fecioare Maria, recitat înainte de fiecare Sfânta Liturghie; Adoratie în fiecare joi (o lunga perioada joia era organizata Adoratie perpetua); Devotiunea primelor vineri din luna la Inima lui Isus; Devotiunea primelor sâmbete din luna la Inima Sfintei Fecioare; Devotiuni catre Sfântul Anton de Padova si catre Sfântul Iosif; Devotiuni pentru sufletele din Purgator; Novena Divinei Îndurari;
• organizarea de exercitii spirituale înainte de marile sarbatori;
• lant de rugaciune neîntrerupta timp de 9 zile înainte de Noptile de Veghe;
• Rozarul la Radio Maria în fiecare prima miercuri din luna;
• marturia Parintelui Cristin Maria Marincean (pe atunci preot misionar în Africa) despre propria-i convertire si despre Africa;
• schimb de experienta cu Reuniunea Mariana din parohia Tasnad;
• experienta unor grupuri de rugaciune la initiativa Parintelui Nicolae Bodea si a sotiei sale Florica;
• Înaltarea unei Cruci de Lumina în curtea bisericii noastre.
Lista ar putea continua, însa vom nota acum câteva aspecte din activitatea caritativa si sociala, care consideram ca merg mâna în mâna. Întretinerea ordinii si curateniei în biserica este una din multele preocupari ale d-nei preotese Magda, iar împodobirea altarului si a bisericii cu flori este o activitate permanenta a câtorva marianiste devotate, care demonstreaza ca iubesc biserica.
An de an Reuniunea Mariana s-a implicat în distribuirea de pachete cu alimente sau haine credinciosilor bolnavi, singuri ori cu mijloace materiale mai modeste, îndulcind putin amaraciunea vietii lor. Aceasta activitate a devenit prioritara de când Reuniunea Mariana îl are ca parinte spiritual pe Parintele Florin Marincean. În ultimele luni la întrunirile noastre lunare dezbatem problema acestor credinciosi, începând cu identificarea lor si notarea pe un tabel, pentru a avea o evidenta. Apoi, fara nicio constrângere, marianistii viziteaza la domiciliu acesti bolnavi, care, fiind madulare ale lui Hristos, continua Patimile Sale în trupul si-n sufletul lor. Încercam sa ne apropiem de ei, si chiar reusim dupa doua sau trei vizite. Simtim comuniunea, simtim bucuria lor când ne au în preajma. Fericirea noastra este enorma când îi auzim ca doresc sa se roage Rozarul (iar înainte nu stiau nici Nascatoare) sau ca doresc sa vina preotul sa-i marturiseasca. Noi stim ca vizitând un bolnav, Îl vizitam pe Isus, iar daca acel bolnav este si sarac, si singur, noi L-am vizitat de doua ori pe Isus. Acceptându-si crucea, fiecare bolnav care devine si credincios, îsi da seama la un moment dat ca aici este vorba despre reciprocitate: Isus a purtat crucea pentru noi, oamenii, iar noi purtam crucea pentru Isus. La un capat al crucii e Dumnezeu, iar la celalalt capat, omul. Imaginea aceasta este foarte sugestiva: viata lui Isus se prelungeste în viata omului, deci în viata noastra si a Bisericii. La capatul acestei cruci ne situam noi, adica Biserica în misiunea Sa, în încercarile si în chemarile sale. Una din aceste chemari e rugaciunea, alta e apostolatul, alta – caritatea, spiritul de sacrificiu, marturia etc. Ar trebui sa tinem minte un lucru: oriunde exista o cruce, eu trebuie s-o apuc cu amândoua mâinile, deoarece la celalalt capat al ei se afla Dumnezeu.
Marianistii sunt adevarati soldati în Armata Sfintei Fecioare, dornici sa o ajute cu rugaciunea în realizarea Planului sau cu lumea. Dar, pentru ca rugaciunea noastra sa fie puternica, eficienta si consecventa avem nevoie de preoti deschisi, devotati, disponibili si umili, deoarece sfintiile lor sunt factor catalizator si de coeziune, prin sfintiile lor radiaza în noi iubirea lui Hristos atât piramidal, cât si orizontal. Ca sa fim adevarati crestini, trebuie sa ducem aceasta iubire dincolo de comunitate, în societatea în care traim si ne desfasuram activitatea, deoarece pe Hristos trebuie sa-L iubim cu viata noastra si sa-L marturisim prin faptele noastre.
Sfânta Treime, protectoarea spirituala a comunitatii noastre prin hramul bisericii, realizeaza pe zi ce trece comuniunea de suflet dintre credinciosii nostri prin comuniunea si colaborarea fericita a celor trei preoti pe care ni i-a daruit Dumnezeu: Parintele Vicar Foraneu al Silvaniei Gheorghe Turcas, ctitorul acestei biserici minunate, Parintele Protopop Nicolae Bodea si Parintele spiritual al Reuniunii Mariane Florin Marincean. Rodul acestei comuniuni este mai mult decât vizibil prin numarul tot mai mare de credinciosi care participa la Sfânta Liturghie duminica, în sarbatori si în timpul saptamânii.
Dumnezeu sa ne ajute, Spiritul Sfânt sa ne inspire, Isus sa paseasca în fata noastra, iar Sfânta Fecioara sa ne calauzeasca!