„Motto: „Credinta noastra este viata noastra” (Cardinal Iuliu Hossu)
Cardinalul Iuliu Hossu este o personalitate impresionanta, OM si PRELAT care a ramas fidel convingerilor, împotriva inimaginabilelor presiuni de a-si lepada credinta, a carui viata, în libertate sau detentie, a fost o neîntrerupta aparare a netagaduitelor si eternelor valori: adevarul, credinta, fidelitatea, demnitatea, responsabilitatea si onoarea. „Un suflet plin de speranta si neclintit în credinta, în pofida vremurilor ostile Bisericii Greco-Catolice” , ne spune P.S. Florentin Crihalmeanu, urmasul în scaunul eparhial al Cardinalului Iuliu Hossu.
„Prin destinul sau unic, dr. Iuliu Hossu a ramas nu doar ca personalitate de prim rang a Eparhiei de Cluj-Gherla, ci a întruchipat însasi soarta Bisericii Române Unite într-un secol al marilor bucurii, dar si al celor mai sfâsietoare dureri”, afirma L. Gavrila în cuvântul introductiv la „Credinta noastra este viata noastra – Memoriile Cardinalului dr. Iuliu Hossu”.
Iuliu Hossu, cel care avea sa devina primul cardinal român, s-a nascut la Milasul Mare, judetul Bistrita-Nasaud, la 30 ianuarie 1885, fiind al treilea copil din cei sase ai preotului greco-catolic Ioan Hossu si al sotiei, Victoria, nascuta Mariutiu.
Clasele primare le-a urmat la „Scoala Confesionala Greco-Catolica” din comuna natala, primele clase de gimnaziu la Reghin si Târgu Mures, iar liceul la Blaj. Aici are colegi pe Iuliu Hatieganu, cel care va deveni fondatorul Scolii de Medicina clujene, medic neîntrecut, profesor universitar si membru al Academiei Române, si pe Ioan Coltor, canonicul de mare cultura din Blaj.
Dupa terminarea liceului îsi va continua studiile la Roma, la Colegiul „De Propaganda Fide”, si tot la Roma îsi va lua doctoratul în Filozofie si Teologie.
Pe lânga studiile de specialitate, si-a format o vasta cultura, ajungând sa vorbeasca sase limbi europene: italiana, franceza, engleza, germana, maghiara, dar si limbile clasice, latina si greaca.
A fost hirotonit preot la 27 martie 1910 de catre Episcopul Lugojului, Vasile Hossu, care era la Roma în vizita „Ad Limina Apostolorum”, la mormintele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel si la Papa.
La finalul studiilor revine în tara, în Dieceza de Lugoj. Va lucra în cadrul Episcopiei de Lugoj, în diferite functii. La înfiintarea, în 1913, a „Academiei de Teologie Româna Unita” la Lugoj, a fost numit profesor la Catedra de Studii Biblice. În 1914, în calitate de delegat al Episcopiei de Lugoj, participa la Congresul Euharistic International de la Lourdes. Declansarea Primului Razboi Mondial îl gaseste la Paris, de unde, cu multa greutate, va reusi sa revina acasa.
Este mobilizat si numit preot militar, cu deosebire pentru românii din armata austro-ungara.
În 1917 este numit de catre Papa episcop al Diecezei Române Unite cu Roma de Gherla, consacrarea fiind celebrata în Catedrala din Blaj de catre Mitropolitul Victor Mihali de Apsa, asistat de Episcopii Demetriu Radu de Oradea si Valeriu Traian Frentiu, atunci Episcop de Lugoj.
La sfârsitul razboiului, la 1 Decembrie 1918, pe Platoul Românilor din Alba Iulia, în prezenta celor peste o suta de mii de participanti, Marea Adunare Nationala a românilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, decreteaza unirea cu România. Declaratia de Unire a fost citita Marii Adunari de catre Episcopul greco-catolic de Gherla, Dr. Iuliu Hossu. Exprimându-si bucuria personala, în cuvântarea sa, Episcopul , referindu-se la Unirea înfaptuita, a spus ca avem „de-acum o Românie Mare întemeiata pe dreptatea lui Dumnezeu…” si s-a îmbratisat în fata Adunarii cu Episcopul ortodox de Caransebes, Miron Cristea, Episcopul Iuliu Hossu spunând: ,,Pe cum ne vedeti azi îmbratisati frateste,asa sa ramâna îmbratisati pe veci toti fratii români…”
Tot atunci, la Alba Iulia, s-a hotarât delegatia care trebuia sa duca „Hotarârea de Unire” Regelui Ferdinand. Delegatia a fost alcatuita din patru persoane, doi greco-catolici si doi ortodocsi, Episcopul Iuliu Hossu facând parte din delegatie.
Papa Pius al XI-lea, prin bula, „Solemni Conventione”, a reorganizat Provincia Mitropolitana a Bisericii Române Unite, Episcopia de Gherla devenind Episcopia de Cluj-Gherla, cu resedinta la Cluj. În 1924 Papa daruieste Episcopiei Catedrala „Schimbarea la Fata”. Episcopul Iuliu Hossu se preocupa de buna organizare a Diecezei, cumpara Palatul episcopal, în vecinatatea Catedralei, construieste cladirea moderna a Academiei Teologice, ocupata azi de Conservatorul „Gheorghe Dima” , obtine folosirea în comun cu romano-catolicii a bisericii Piaristilor (Universitatii), unde va oficia canonicul greco-catolic Ion Agârbiceanu, cunoscutul scriitor.
Viata spirituala cunoaste o înflorire distincta: Episcopul Iuliu Hossu oficia zilnic Sf. Liturghie, participa la serviciile din Catedrala, organiza anual exercitii spirituale, facea pelerinaje anuale, cu deosebire la Manastirea Greco-Catolica de la Nicula, facea vizite canonice (între 1940-1944, numeroase în Dieceza de Oradea), era preocupat de scolile confesionale din Dieceza, de educatia copiilor, participa la prima lor împartasanie, sprijinea cultura crestina. În anii cât a fost cedat Ardealul de Nord datorita Dictatului de la Viena (1940-1944), a ajutat pe Episcopul ortodox Nicolae Colan, trimitându-i, dupa Sfânta Liturghie de la Catedrala „Schimbarea la Fata”, credinciosi greco-catolici la Catedrala ortodoxa, „amenintata din lipsa de credinciosi sa fie pierduta”. E o perioada în care Episcopul Iuliu Hossu ajuta pe toti cei loviti, ajuta material pe studentii români, vizita pe evreii din ghetouri si le asigura alimente.
La scurt timp dupa încheierea celui de Al Doilea Razboi Mondial, în 1948, odata cu patrunderea comunismului, Biserica Catolica este permanent lovita, cu deosebire Biserica Greco-Catolica, care, în 1948, este suprimata violent de catre statul comunist cu sprijinul ierarhiei Bisericii Ortodoxe. Pentru Biserica Greco-Catolica începe martiriul… În octombrie 1948 sunt arestati toti episcopii greco-catolici, toate bunurile Bisericii sunt împartite între stat si Biserica Ortodoxa…
La început Episcopii sunt închisi în vila patriarhului ortodox de la Dragoslavele, dar, pentru ca refuza sa-si paraseasca credinta – raspunsul Episcopului Iuliu Hossu la toate încercarile a fost: „Credinta noastra este viata noastra” – sunt închisi în temuta închisoare de la Sighet, unde au fost supusi unui regim de exterminare. Alaturi de ceilalti episcopi, si episcopul Iuliu Hossu a trecut prin suferinte nebanuite, a fost înfometat, umilit si palmuit, dar a supravietuit. Pâna la sfârsitul vietii a fost cu domiciliul fortat, închis în manastirea Caldarusani.
La 28 aprilie 1969, Papa Paul al VI-lea îl numeste Cardinal „in pectore”, obtinând si aprobarea plecarii la Roma. Dialogul cu autoritatile din tara îi definesc caracterul: ,,Noi nu avem ce face în tara cu un Cardinal!”, i s-a spus, iar replica Episcopului a venit imediat: ,,Treaba Dumneavoastra, ramân aici în tara mea, în mijlocul poporului meu, sa împartasesc soarta fratilor mei, a preotilor si credinciosilor mei. Nu-i pot parasi”.
Ostenit de atâtea suferinte si boli, în mai 1970, viata episcopului-cardinal se apropia de sfârsit. Ar fi dorit sa revina la Cluj, dar nu i s-a permis. Din cuvintele lui testamentare, redam câteva: „Îmbratisez pe toti fratii mei din Dieceza Clujului si din toata Biserica Unita […]. Sarut masa de lucru din biroul meu. Sarut crucifixul. Sarut pietrele de pe trotuarul pe care l-am calcat mergând la Sfânta Liturghie de la Catedrala. Sarut bancile din Seminar, în care s-au rugat clericii mei […]. Binecuvântez pe toti taranii din toate protopopiatele, care, îmbracati în haine albe, ca si sufletele lor, m-au ascultat cu bucurie si s-au reîntors fericiti la casele lor. Nu i-am uitat pe cararea suferintelor mele. Binecuvântez pe substitutii mei din Cluj, care m-au suplinit în aceste vremuri grele, dar înaltatoare, si au facut tot ce au putut ca turma mica sa nu fie fara pastor” (Silvestru Augustin Prundus – Clemente Plaianu „Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice”, Ed. Viata Crestina, Cluj-Napoca, 1998, p.40).
La capatâiul celui care avea „sa plece” , veghea cu rugaciunea I.P.S. Alexandru Todea. Ultimele cuvinte acestuia i le-a spus: „Lupta mea s-a sfârsit! A voastra continua! Duceti-o pâna la capat!”
Se stia dorinta testamentara a cardinalului privitoare la înmormântare, dar nu i s-a respectat: „Sa nu ma înmormânteze nici ortodocsii, nici romano-catolicii, ci preotii mei. Daca aceasta nu se poate, atunci sa fiu înmormântat fara preot, asa cum au fost înmormântati atâtia fii ai Bisericii, preoti si credinciosi. Fratele meu, doctorul Traian, sa-mi citeasca rânduiala înmormântarii sau, cel putin, la mormânt, sa citeasca o rugaciune si sa rosteasca «Tatal nostru» si «Nascatoare»”.
La 27 mai 1970 s-a stins din viata cardinalul Iuliu Hossu si a fost înmormântat în „Cimitirul Bellu-catolic”. Înainte de a fi dus la cimitir, episcopii Alexandru Todea si Ioan Dragomir au facut rânduiala înmormântarii în ritul greco-catolic. La cimitir sicriul a fost asteptat de preotul romano-catolic Zudor de la Baratie, care a oficiat slujba înmormântarii.
Astfel s-a încheiat viata Cardinalului Iuliu Hossu. Nedreptatea la care a fost supusa Biserica Greco-Catolica si suferintele care au urmat de aici, viata din detentie – viata de rob –, tot adevarul, episcopul-cardinal le marturiseste în cartea sa, scrisa în timpul domiciliului fortat, cu mare grija ca sa nu fie descoperit: „Credinta noastra este viata noastra”.
Dincolo de tragedia traita, Cardinalul Iuliu Hossu ne-a lasat cel mai cinstit si crestinesc testament: „Când ceasul dreptatii va sosi, Biserica Unita sa paseasca în public cu doctrina iertarii. Eu, în numele vostru, voi vorbi în fata Sfintei Treimi, în fata lui Isus si în fata Mijlocitoarei Doamne. Fiti tari în credinta, nutriti speranta si iubiti-va între voi si iubiti pe toti oamenii de orice nationalitate si de orice confesiune!”
Bibliografie
1. Colectivul de autori: Ierom. Prof. Univ. Dr. Silvestru Augustin Prundus OSBM, Pr. Prof. Clemente Plaianu, „Cardinalul Iuliu Hossu”, cu postfata de Arhiepiscop Cardinal Dr. Alexandru Todea, Ed. Unitas, Cluj-Napoca,1995.
2. ***, „Credinta noastra este viata noastra – Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu”, Ed. Viata Crestina, 2003.
3. Silvestru Augustin Prundus, Clemente Plaianu, „Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma”, Ed. Viata Crestina, Cluj-Napoca, 1998.