Personalitate paradigmatică a culturii românești, Iosif Vulcan – de la nașterea căruia se împlinesc 185 de ani – a fost un autor plurivalent, unul care s-a manifestat în diferite registre literare, de la poezie și teatru la nuvele, note de călătorie și traduceri. Dar activitatea sa predilectă s-a desfășurat în paginile revistei Familia, revistă de care și-a legat numele cărturarul și jurnalistul bihorean, pe care a condus-o aproape patruzeci și doi de ani, fiind una dintre cele mai vechi publicații. Preocupările sale literare și publicistice au fost dublate de o efervescență a acțiunilor culturale menite a valorifica întregul potențial creativ al spațiului românesc concomitent cu impulsionarea conștiinței naționale, practicînd un activism în care s-a angajat total, cu o consecvență rar întîlnită în mediul scriitoricesc. Spirit iluminist și înflăcărat promotor literar, acesta a contrapus vicisitudinilor istorice redutele apărării limbii și pe cele ale spiritualității în diversele ei forme de manifestare.
Posteritatea unei asemenea personalități culturale – de numele căreia se leagă debutul în literatura noastră a poetului Mihai Eminescu, preocuparea pentru teatru, pentru folclorul autohton, pentru tradiții – se cuvine a fi perpetuată prin activităţi care să îl mențină prezent în memoria colectivă. Căci respectul autentic manifestat pentru cel care a lucrat la temelia literaturii noastre ar trebui să conţină nu doar imboldul de a-i continua idealul creativ, ci și dorința de a cunoaște trecutul acestei literaturi, a modului de a o înțelege și valoriza în datele ei esențiale. După cum se poate observa, posteritatea lui Iosif Vulcan este oarecum asigurată dacă, la o privire sumară, constatăm că numele lui este purtat de două muzee, o casă memorială, o școală, o stradă și o… parcare. Posteritate la care contribuie cu pasiune și însuflețire distinsa familie de medici, Genica și Florin Vulcan, cei care au inițiat și ridicat, din dorința expresă de a-i cinsti memoria ilustrului lor înaintaș, un bust și un muzeu la Șinca Veche, localitate unde s-au născut tatăl și bunicul cărturarului. Remarcabilele lor fapte nu s-au mărginit doar la ridicarea din fonduri proprii a bustului și a muzeului, ci, prin stăruinţa recuperativă arătată față de reputatul predecesor, au trecut la îmbogățirea spațiului expozițional cu publicații și volume tematice specifice. În acest demers muzeologic, Genica Vulcan s-a reprofilat în scrierea și editarea unor cărți legate de biografia mentorului revistei, dar și de subiectele culturale susținute în paginile acesteia, dedicîndu-se cu sagacitate explorării diverselor surse documentare. Activitate continuată în descendența exemplarității lui Iosif Vulcan, a misionarismului celui care a stimulat cu benevolență condeiele literare ale momentului, dar și a omului afabil și generos care aprecia talentul în diferitele sale înfăptuiri, cultivîndu-l cu obstinație.
De altfel, el este un caz rarisim în literatura română, pentru că îi admira pe scriitorii mai valoroși decît el, îi publica și îi încuraja să persevereze în această nobilă misiune. Chiar și în cazul debutului lui Eminescu din revista Familiaeste vorba mai mult despre o efuziune a generozității și altruismului manifestate de Vulcan decît de o previziune de natură axiologică. Referindu-mă tangențial la acest aspect, mi-am îngăduit, cîndva, să-l parafrazez pe filosoful Constantin Noica, în legătură cu afirmația sa referitoare la Eminescu, conform căreia el este „omul deplin al culturii românești”, considerînd că și pe Vulcan am putea să-l numim omul deplin al generozității literare. Toate aceste considerente denotă munificența și deschiderea publicației vulcaniene, dorința patronului acesteia de a recupera orice autor care abordează o expresivitate de factură literară, orice realizare care vine în folosul culturii și a identității românești. Idealuri și realizări care merită reținute pe răbojul temporalității. În ceea ce privește posteritatea lui Iosif Vulcan, aceasta se află sub bune auspicii și datorită destoinicilor lui urmași.
Ioan F. POP
© Foto: Mihai B.
