„Doamnelor și domnilor, Papa este la Lourdes!” – a fost anunțul a răsunat sâmbătă seara, 26 septembrie a.c., în Sanctuarul „Maica Domnului de la Lourdes”, iar miile de credincioși adunați pe esplanadă și pe malurile râului Gave de Pau au izbucnit în aplauze. Câteva clipe mai târziu însă, aceeași mulțime a intrat într-o tăcere profundă. În fața Grotei de la Massabielle, Papa Leon al XIV-lea a îngenuncheat și s-a rugat.

Așa a început pelerinajul Sfântului Părinte la Lourdes, în cadrul călătoriei sale apostolice în Franța: nu printr-un discurs, ci prin tăcere, reculegere și încredințare. A continuat duminică, 27 septembrie, prin celebrarea Sfintei Liturghii și printr-un îndemn care a sintetizat, poate, întregul sens al prezenței sale în sanctuarul marian: „Nu veți pleca de la Lourdes așa cum ați venit. Veți pleca de aici ca misionari ai speranței”.

Papa Leon al XIV-lea a ajuns sâmbătă seara la Lourdes, după etapa pariziană a vizitei sale în Franța. Avionul care îl transporta de la Paris a aterizat la ora 19.00 pe aeroportul Tarbes-Lourdes, în timp ce clopotele orașului vesteau sosirea sa. A fost întâmpinat de episcopul Jean-Marc Micas, iar pe traseul spre sanctuar mulțimea a devenit tot mai numeroasă. Copiii fluturau stegulețe, purtau pancarte cu mesajul „Bine ați venit, Papa Leon!”, iar de pe un pod peste râul Gave de Pau, redenumit simbolic pentru această ocazie „Podul Leon al XIV-lea”, Sfântul Părinte a dezvelit o statuie și a semnat în cartea de onoare.

Intrarea în sanctuar, în papamobil, a fost însoțită de „Ave Maria”, cântată de miile de pelerini. În fața Grotei însă, bucuria întâlnirii s-a transformat în reculegere. Papa a îngenuncheat îndelung în locul în care, în anul 1858, Sfânta Fecioară Maria i s-a arătat Sfintei Bernadeta Soubirous, prezentându-se drept „Neprihănita Zămislire”. A atins stânca Grotei, a băut din apa izvorului și a aprins o lumânare, asemenea milioanelor de pelerini care au venit de-a lungul timpului la Lourdes în căutarea vindecării, a păcii și a speranței.

„Maica Domnului de la Lourdes, Neprihănita Zămislire, în acest loc binecuvântat i-ai vorbit cu atâta blândețe și tandrețe Sfintei Bernadeta, o fiică smerită a poporului francez, pentru a transmite lumii un mesaj luminos de rugăciune, convertire și speranță”, și-a început Papa rugăciunea.

În fața Maicii Domnului, Leon al XIV-lea a așezat Franța, poporul său și Biserica acestei națiuni. S-a rugat pentru „darul armoniei frățești”, pentru o societate în care violența și ura să fie îndepărtate și în care fiecare om să poată munci, să își întemeieze o familie și să trăiască în pace și seninătate. I-a încredințat Fecioarei Maria pe cei mai săraci și mai vulnerabili și a cerut pentru Franța „conducători înțelepți și generoși, gata să facă sacrificii, capabili să răspundă provocărilor și dornici să slujească binele comun”.

Rugăciunea Papei a depășit însă granițele țării-gazdă și s-a transformat într-o invocație pentru o lume în care războiul continuă să rănească popoare și să curme vieți nevinovate. Sfântul Părinte a cerut ca Franța „să rămână în pace în familia națiunilor” și să își facă auzită vocea pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului și a păcii în lume, „respingând odată pentru totdeauna mentalitatea războiului”.

În aceeași rugăciune au fost cuprinse familiile creștine, tinerii și vocațiile. Papa a cerut ca familiile să trăiască zi de zi în prezența lui Isus, să rămână „cu generozitate deschise vieții” și ca Dumnezeu să trezească în sânul lor noi vocații, „în special la preoție și la viața consacrată”.

Un loc aparte l-au avut cei bolnavi și cei care îi însoțesc:

„Mamă plină de iubire, îți încredințăm cele mai urgente intenții personale ale noastre, în special pe cele ale bolnavilor și ale celor care suferă, precum și pe toți cei care îi însoțesc și care s-au adunat aici pentru a găsi putere și vindecare la izvorul de la Massabielle”, s-a rugat Sfântul Părinte.

La final, Papa Leon al XIV-lea a oferit Maicii Domnului un trandafir de aur, gest tradițional prin care Suveranii Pontifi își exprimă devoțiunea față de Fecioara Maria. A rostit rugăciunea „Tatăl nostru” și a binecuvântat mulțimea, iar tăcerea adâncă din fața Grotei s-a transformat din nou în aplauze.

Duminică, pelerinajul său la Lourdes a continuat prin celebrarea Sfintei Liturghii, alături de credincioși veniți din Franța și din numeroase țări ale lumii. Papa a văzut în această adunare „chipul universal al Bisericii”, dar și un loc în care fragilitatea omului nu este ascunsă, ci adusă înaintea lui Dumnezeu.

În centrul predicii sale, Sfântul Părinte a așezat chemarea la convertire.

„Astăzi, nu mâine, trebuie să ne convertim”, a spus Leon al XIV-lea, explicând că Dumnezeu dorește ca omul „să își deschidă ochii și să se întoarcă la El”. Convertirea înseamnă curajul de a părăsi drumurile pe care ne-am rătăcit și de a alege din nou „calea vieții”.

Reamintind cuvintele adresate de Maica Domnului Bernadetei – „Nu îți promit să te fac fericită în această lume, ci în cealaltă” –, Papa a arătat că Lourdes continuă să vorbească unei societăți preocupate de progres, bunăstare și eficiență despre o altă măsură a vieții: demnitatea fiecărei persoane și speranța vieții veșnice.

„În fața tendințelor actuale care caută să redefinească valoarea vieții umane în boală, suferință și bătrânețe, Grota de la Massabielle rămâne un loc al speranței creștine”, a spus Sfântul Părinte.

La Lourdes, cârjele, scaunele cu rotile și „lacrimile ascunse” nu devin semne ale unei vieți mai puțin valoroase. Dimpotrivă, pot deveni spațiul unei întâlniri profunde cu iubirea lui Dumnezeu. Papa Leon al XIV-lea a reluat apoi o chemare incesantă din mesajul de la Lourdes: „Pocăință! Pocăință! Pocăință!”. Fecioara Maria îi ceruse Bernadetei gesturi de penitență nu doar pentru sine, ci și „pentru păcătoși”, iar această chemare, a arătat Sfântul Părinte, își păstrează întreaga actualitate.

„Cum ar putea inimile noastre să nu fie mișcate de conflictele care se extind și distrug atâtea vieți nevinovate?”, a întrebat Papa.

Dar răul, a continuat Pontiful, nu trebuie căutat numai în exterior: „Inimile oamenilor trebuie să se schimbe, începând cu ale noastre”, a spus Papa Leon al XIV-lea, subliniind că penitența este „un act de iubire trăit în solidaritate cu familia umană”.

Chemarea la convertire privește și Biserica. „Ea trebuie să aibă curajul de a începe cu ea însăși”, a spus Papa, vorbind despre necesitatea de a recunoaște cu umilință „rănile profunde, infidelitățile și greșelile dureroase”. Pentru a explica sensul acestei reînnoiri, Sfântul Părinte l-a citat pe Sfântul Augustin: „Nu te mulțumi cu ceea ce ești, dacă vrei să devii ceea ce încă nu ești”.

Cele mai puternice cuvinte ale predicii au fost adresate celor bolnavi. La Lourdes, unde suferința nu este ascunsă, ci purtată în rugăciune, Papa Leon al XIV-lea le-a spus că încercările lor, atunci când sunt trăite în spirit de oferire și unite cu suferința lui Cristos, pot participa la lucrarea de mântuire de care lumea are atât de multă nevoie: „Dragi prieteni bolnavi, atât de mulți dintre voi, aici la Lourdes, cunoașteți suferința”. Și a adăugat: „În acest fel, sunteți cu adevărat în inima Bisericii, iar rolul vostru este de neînlocuit”.

La Lourdes, bolnavul nu se află, așadar, la marginea comunității, iar suferința nu îl îndepărtează de centrul vieții Bisericii. Dimpotrivă, tocmai acolo unde fragilitatea omului nu mai poate fi ascunsă poate deveni vizibilă forța unei speranțe care nu depinde de absența durerii. În încheierea celebrării, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe pelerini să ducă în casele și comunitățile lor „mângâierea de la Lourdes”.

„Nu veți pleca de la Lourdes așa cum ați venit. Veți pleca de aici ca misionari ai speranței”, le-a spus Papa.

La rugăciunea „Îngerul Domnului”, rostită la finalul Sfintei Liturghii, Papa Leon al XIV-lea i-a salutat cu afecțiune pe cei prezenți și pe cei care urmăreau celebrarea de la distanță, în mod special pe bolnavi. Sanctitatea Sa a amintit că această rugăciune „simplă și frumoasă” îi ajută pe credincioși să trăiască în fiecare zi în ascultare fidelă față de voința lui Dumnezeu, după exemplul Fecioarei Maria.

Din locul în care Maica Domnului i s-a arătat Sfintei Bernadeta cu rozariul în mână, Pontiful a lansat apoi un apel pe care l-a numit „deosebit de apropiat inimii” sale: în luna octombrie, toți credincioșii și toate comunitățile creștine să se roage Rozariul pentru încetarea războaielor și instaurarea păcii între popoarele aflate în conflict.

Papa a cerut ca această rugăciune să fie însoțită de gesturi concrete de penitență și milostivire și de un angajament constant pentru dialog și reconciliere: „Să însoțim această rugăciune cu acte concrete de penitență și milostivire, angajându-ne mereu să promovăm dialogul și reconcilierea”.

„Preasfânta noastră Mamă să mijlocească pentru noi!”, a încheiat Sfântul Părinte.

În cele două zile petrecute în sanctuarul marian, de la tăcerea rugăciunii de la Grotă până la chemarea adresată miilor de pelerini și apelul pentru pace rostit înainte de „Îngerul Domnului”, Papa Leon al XIV-lea a lăsat să se contureze același fir: omul vine la Lourdes cu propriile răni, poveri și întrebări, dar este chemat să nu plece purtând doar ceea ce a adus. Acesta este, în cuvintele Sfântului Părinte, „miracolul de la Lourdes”: puterea de a face să renască „bucuria speranței chiar în mijlocul suferinței și al încercării”!

La Lourdes nu ni se promite o viață fără durere, ci o speranță care poate traversa durerea; nu ni se cere să fugim de fragilitate, ci să o lăsăm transformată de credință. Iar cel care vine ca pelerin este chemat să se întoarcă în lume ca martor – ca „misionar al speranței”.

Biroul de Presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea

Mihaela Caba-Madarasi