„În tăcerea asurzitoare a diplomației, într-o panoramă caracterizată de absența din ce în ce mai evidentă de inițiative politice și leadership capabile să parieze pentru pace, în timp ce lumea a început o cursă nebunească a înarmărilor prin alocarea de sume destinate instrumentelor sofisticate ale morții, care ar fi suficiente pentru a asigura de două ori asistența medicală de bază pentru toți locuitorii Pământului și reducerea semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră, vocea solitară a Papei Francisc continuă să pledeze pentru a reduce armele la tăcere și să invoce curajul de a fi găsite căile spre pace”, citim în editorialul semnat de Andrea Tornielli, director editorial al Dicasterului pentru Comunicare din Vatican, cu prilejul împlinirii a 11 ani de la alegerea Papei Francisc ca Succesor al lui Petru, pe 13 martie 2013.
La 11 ani de la alegerea ca Suveran Pontif, Papa Francisc continuă să îndemne neîntrerupt la încetarea focului în Țara Sfântă și în inima Europei creștine, în Ucraina, inivtând la pace și alte părți ale lumii unde conflictele uitate alcătuiesc părți tot mai extinse dintr-un conflict global.
„Episcopul Romei intră în al doisprezecelea an de pontificat într-o oră întunecată a istoriei, când soarta umanității, aflată la cheremul protagonismului unor conducători incapabili să evalueze consecințele deciziilor lor, pare să se predea în fața inevitabilității războiului. Cu luciditate și realism Papa Francisc spune că «cel care vede situația, care se gândește la oameni, este mai puternic», adică «cel care are curajul să negocieze», pentru că «a negocia este un cuvânt curajos», de care nu ar trebui să ne fie rușine. Contestând neînțelegerile venite din partea celor apropiați și îndepărtați, Pontiful continuă să pună sacralitatea vieții în centru, să fie aproape de victimele nevinovate și să denunțe interesele economice murdare care mișcă logica războaielor, acoperindu-le cu ipocrizie.
O privire rapidă asupra acestor ultimi unsprezece ani de istorie ne face să înțelegem valoarea profetică a vocii Succesorului lui Petru: alarma despre «cel de-al treilea război mondial în bucăți», Enciclica socială Laudato si’ (2015), care a arătat cum schimbările climatice, migrația, războaiele și economia care ucide sunt fenomene interconectate și nu pot fi abordate decât dintr-o perspectivă globală, Enciclica Fratelli tutti (2020), care a indicat calea spre a construi o lume nouă bazată pe fraternitate, înlăturând încă o dată orice alibi pentru abuzul numelui lui Dumnezeu în a justifica terorismul, ura și violența. Și apoi, referirea constantă în predicila Sanctității Sale la milostivire, versantul principal al unui pontificat misionar precum cel actual.
În societățile secularizate și «lichide», fără certitudini, nimic nu poate fi de la sine înțeles, iar evanghelizarea – ne învață Papa Francisc – pleacă din nou de la esențial, după cum citim în Evangelii gaudium (2013): «Am redescoperit că și în cateheză un rol fundamental îl are primul anunț sau kerygma, care trebuie să fie centrul activității evanghelizatoare și al oricărei încercări de reînnoire eclezială. […] Centralitatea kerygmei necesită unele caracteristici ale anunțului, care sunt necesare peste tot astăzi: să exprime iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu, să nu impună adevărul și să facă apel la libertate, să aibă unele note de bucurie, stimulare, vitalitate și o completitudine armonioasă care nu reduce predicarea la câteva doctrine, uneori mai mult filosofice decât evanghelice. Acest lucru necesită anumite dispoziții din partea evanghelizatorului care pot să ajute la o primire mai bună a anunțului: apropiere, deschidere către dialog, răbdare și o primire cordială care nu condamnă».
Mărturia milostivirii reprezintă așadar un element fundamental al acestei «iubiri mântuitoare a lui Dumnezeu» care este «precedentă obligației morale și religioase». Cu alte cuvinte, cei care nu au intrat încă în contact cu creștinismul, așa cum observase deja cu luciditate Papa Benedict al XVI-lea în luna mai 2010, este puțin probabil să fie atinși și fascinați de afirmarea normelor și obligațiilor morale, de insistența asupra interdicțiilor, prin listele detaliate de păcate, condamnări sau apeluri nostalgice la valorile trecutului.
La originea primirii, a apropierii, a tandreței, a însoțirii, la originea unei comunități creștine capabile să îmbrățișeze și să asculte, se află reverberația milostivirii care a fost trăită și care se caută – în ciuda tuturor limitărilor și căderilor – să fie primită. Dacă citim cu acești ochi gesturile Papei, chiar și cele care au provocat în unele momente aceleași reacții scandalizate pe care le-au provocat gesturile lui Isus în urmă cu două mii de ani, redescoperim profundă profunda forță evanghelizatoare și misionară a actualului Suveran Pontif”.
În timpul pontificatului său, Papa Francisc a făcut până acum 44 de călătorii apostolice, printre care și în România, țară unde a ajuns în urmă cu 5 ani și i-a ridicat la cinstea altarelor pe Fericiții Episcopi români martiri greco-catolici, pe Câmpia Libertății de la Blaj, la data de 2 iunie 2019.
Papa Francisc (în latină Franciscus), născut Jorge Mario Bergoglio, este al 265-lea Succesor al lui Petru, cap al Bisericii Catolice și episcop al Romei, fiind ales în seara zilei de 13 martie 2013, când mulți studenți români aflați la Roma, preoți și persoane consacrate din Urbe, precum și jurnaliști veniți din țară, asistau în Piața Sfântul Pentru din Roma la fumul alb care aducea vestea noului Suveran Pontif.
„Și noi am fost acolo”, într-un moment istoric…
Biroul de Presă EGCO
Foto: Eugen Ivuț
