Într-o lume marcată tot mai mult de ritm alert și de dezvoltarea tehnologică, reflecțiile Papa Francisc asupra poeziei au readus în atenție pe parcursul pontificatului Santității Sale (2013-2025) valoarea sensibilității și a profunzimii interioare. Sfântul Părinte a vorbit în repetate rânduri despre poezie nu doar ca despre o formă artistică, ci ca despre un instrument spiritual esențial, capabil să păstreze vie umanitatea omului și deschiderea sa către Dumnezeu.

Formarea sa intelectuală, în care literatura a ocupat un loc important, și experiența de profesor de literatură în Argentina au contribuit la dezvoltarea unei sensibilități aparte față de limbajul poetic. În discursurile și scrierile sale, Papa Francisc a evidențiat că poezia are capacitatea de a exprima ceea ce limbajul obișnuit nu poate cuprinde pe deplin, devenind un spațiu privilegiat de întâlnire între om, lume și Creator.

În numeroase intervenții, Sfântul Părinte a subliniat că poezia deschide inima, cultivă empatia și ajută la depășirea superficialității, oferind o perspectivă mai profundă asupra realității. El a considerat poezia o adevărată „oază” de sensibilitate într-o lume dominată de eficiență și pragmatism, capabilă să redea frumusețea și sensul existenței umane. Limbajul său, chiar și în documente oficiale, a fost adesea marcat de imagini sugestive – precum drumul, lumina, rănile sau periferiile – conturând un stil apropiat de expresia poetică.

În acest context, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun, George Bologan, a marcat, în data de 21 martie a.c., Ziua Internațională a Poeziei, printr-un mesaj inspirat din gândirea Papei Francisc: „#21martie este Ziua Internațională a Poeziei. Papa Francisc considera poezia ca fiind un instrument esențial pentru a rămâne umani, o «oază» de sensibilitate într-o lume tehnică. Poezia ajută la depășirea viziunilor superficiale și la descrierea plastică a unor detalii ale vieții”.

Această intervenție a evidențiat actualitatea și profunzimea perspectivei Papei Francisc, care a încurajat constant artiștii și oamenii de cultură să contribuie la umanizarea societății. În viziunea sa, poeții au fost considerați „interpreți ai sufletului uman”, capabili să surprindă nuanțele vieții și să ofere sens experiențelor cotidiene.

Astfel, poezia a fost prezentată ca un drum interior, un spațiu al reflecției și al întâlnirii autentice, în care credința, cultura și experiența umană se întâlnesc. Într-o societate adesea fragmentată și grăbită, Papa Francisc a propus redescoperirea poeziei ca mijloc de contemplare, de apropiere între oameni și de deschidere către misterul lui Dumnezeu.

Biroul de Presă EGCO
Mihaela Caba-Madarasi