CLXXVIII
Duminica a 27-a după Cincizecime
(Vindecarea femeii gârbove)
7 decembrie 2025
Sfântul Ambrozie al Milanului (†397)
(V 1; L 4; Ap Efeseni 6,10-17; Ev Luca 13,10-17)
Vecernia sau Lauda de seară
La Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 1, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine, auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară. Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiră a lui Anatolie, pe versul 1 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Rugăciunile noastre cele de seara primeşte-le, Sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertarea păcatelor, că Tu singur eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Înconjuraţi, popoare, Sionul, şi-l cuprindeţi pe el şi daţi mărire într-însul, Celui ce a înviat din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Cel ce ne-a mântuit de fărădelegile noastre.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Veniţi, popoare, să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, mărind învierea Lui cea din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, Care a răscumpărat lumea de înşelăciunea vrăjmașului.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Veseliţi-vă ceruri, trâmbiţaţi temeliile pământului, strigaţi munţilor, vestiți bucurie! Că iată, Emanuel, pe cruce a pironit păcatele noastre; şi Cel ce dă viaţă, a omorât moartea și pe Adam l-a înviat, ca un iubitor de oameni.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Pe Cel ce cu trupul, de voie, pentru noi s-a răstignit, a pătimit şi s-a îngropat şi a înviat din morţi, să-L lăudăm, grăind: Întăreşte în dreapta credinţă Biserica Ta, Hristoase. şi împacă viaţa noastră, ca un bun şi iubitor de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Stând înaintea mormântului Tău celui primitor de viaţă noi nevrednicii, cântare de mărire aducem milostivirii Tale celei negrăite, Hristoase, Dumnezeul nostru; că cruce şi moarte ai primit, Cel ce eşti fără de păcat, ca să dăruieşti lumii învierea, ca un iubitor de oameni.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Cuvântului Celui împreună cu Tatăl fără de început şi împreună veşnic, Care din pântecele Fecioarei a ieşit negrăit, şi cruce şi moarte pentru noi, de voie, a primit, şi a înviat întru mărire, să-i cântăm, grăind: Dătătorule de viaţă Doamne, mărire Ție, Mântuitorul sufletelor noastre.
Apoi 3 Stihiri ale Ierarhului, vers 1.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Împodobind scaunul Stăpânirii cu faptele cele bune, ai câștigat scaunul de ierarh, cum se cuvine, din insuflare dumnezeiască. Pentru aceasta, făcându-te iconom credincios al harului întru amândouă, Ambrozie, îndoită cunună ai moștenit.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Întru cumpătare și osteneli, întru multe privegheri și rugăciuni neîncetate ți-ai curățit sufletul și trupul, de Dumnezeu înțelepțite. Pentru aceasta, vas ales al Dumnezeului nostru arătându-te, ai primit daruri, întocmai ca Apostolii.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Pe dreptcredinciosul împărat, care odinioară greșise, cu îndrăzneală certându-l, ca Natan pe David, Ambrozie preafericite, cu înțelepciune l-ai supus despărțirii de Biserică și învățându-l întru cuviință dumnezeiască, l-ai adăugat, prin pocăință, în numărul turmei tale.
Mărire…, a Ierarhului, vers 2.
De râvna credinței fiind aprins, ierarhe Ambrozie, și cu păstoreasca îndrăzneală întrarmându-te, te-ai împotrivit, ca și Natan oarecând lui David, binecredinciosului împărat ce greșise. Pentru aceasta, oprindu-i lui și intrarea în dumnezeieștile locașuri, l-ai înduplecat cu lacrimi de pocăință să ceară dumnezeiască milă; iar credincioșilor, prin această înțeleaptă chibzuire, le-ai dat semn de adevărată pocăință, lămurindu-le limpede iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Și acum, stând de față înaintea lui Hristos Dumnezeu, cere curățire de păcate celor ce cu credință săvârșesc sfântă pomenirea ta.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 1.
Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup și podoaba credincioșilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceea s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împărăţia a deschis. Pe aceasta, deci, având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce s-a născut dintr-însa. Îndrăzneşte, dar, îndrăzneşte poporul lui Dumnezeu, că Acesta va birui pe vrăjmași, ca un atotputernic.
În timp ce se cântă Stihira dogmatică, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:
Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:
Înțelepciune, drepți!
Strana cântă sau rostește imnul:
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!
Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.
Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.
Terminându-se cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.
Apoi, rugăciunea:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat eşti, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ţie se cuvine laudă, Ţie se cuvine cântare, Ţie mărire se cuvine, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Ectenia celor șase cereri
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, pe tropar vers 1.
Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-ai dezlegat, şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am mântuit; Doamne, mărire Ție!
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile, cu bucurie. Că Hristos, Mântuitorul nostru, pe cruce a pironit păcatele noastre, şi moartea omorând, viaţă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Împărat fiind al cerului şi al pământului, Cel ce eşti necuprins, de bunăvoie te-ai răstignit, din iubire de oameni; pe Tine iadul întâlnindu-Te s-a întristat, iar sufletele drepţilor primindu-Te, s-au bucurat; iar Adam văzându-Te pe Tine, Ziditorul, în cele de dedesubt, s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moartea Viaţa tuturor. Ci, precum a voit, lumea a luminat, care grăieşte: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ție.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Femeile purtătoare de mir miresme aducând, cu grăbire şi cu tânguire la mormântul Tău au ajuns; şi neaflând preacurat trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă și neobișnuită minune, au zis Apostolilor: Înviat-a Domnul, dăruind lumii mare îndurare.
Mărire…, a Ierarhului, vers 4.
Arătându-te plin de înțelepciune și de har, povățuitorule în cele de taină, Ambrozie, ai slobozit ca un râu pâraiele sfintelor tale dogme, ca să adape în scris toată fața pământului și să sporească în cugetele dreptmăritorilor spicul cel mult roditor al dreptei cinstiri de Dumnezeu și să înăbușească neghinele defăimărilor ereticilor. De aceea, și apărător al dreptei credințe te-ai arătat și ai ajuns adevărat păstor al Bisericii, numărat fiind laolaltă cu Sfinții Părinți; cu aceștia nu înceta rugând pe Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Şi acum…, a Născătoarei, acelaşi vers.
Caută spre rugăciunea robilor tăi, ceea ce ești cu totul fără prihană, potolind pornirile cele rele ce sunt asupra noastră, din toate necazurile mântuindu-ne pe noi; că pe tine una te avem mijlocitoare tare și nemișcată și a ta folosință am dobândit. Să nu ne rușinăm, Stăpână, cei ce te chemăm pe tine. Grăbește spre rugăciunea celor ce strigă către tine cu credință: Bucur-te Stăpână, ajutătoarea tuturor, bucuria și acoperământul și mântuirea sufletelor noastre.
Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :
Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
C: Amin.
La Tropare
Troparul Învierii, vers 1.
Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.
Mărire…, al Ierarhului, vers 4.
Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul faptelor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, vers 4.
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
La Dezlegarea finală se pomenește și Sfântul zilei!
Utrenia sau Lauda de dimineață
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 1:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 1.
Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale; mărire rânduielii Tale, unule, iubitorule de oameni.
Mărire…, al Ierarhului, vers 4.
Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul faptelor. Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.
Și acum…, al Născătoarei de Dumnezeu, vers 4.
Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat, Dumnezeu întrupându-Se întru unire neamestecată și Crucea de bunăvoie pentru noi primind; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 1.
Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.
Mărire…,
Pe cruce Te-ai pironit de bunăvoie, Milostive; în mormânt Te-ai pus ca un muritor, dătătorule de viaţă; puterea morţii ai sfărmat cu moartea Ta, Puternice. Că de Tine s-au cutremurat portarii iadului, Tu împreună ai înviat pe morţii cei din veac, ca un iubitor de oameni.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Maică a lui Dumnezeu, care cu adevărat şi după naştere Fecioară te-ai arătat, pe tine te ştim toţi cei ce cu dor alergăm la a ta bunătate; că pe tine păcătoşii te avem ocrotitoare, pe tine te-am câștigat mântuire întru ispite, cea singură cu totul nepătată.
Ectenia mică și a doua serie de Sedelne, vers 1.
Femeile, foarte de dimineață au venit la mormânt şi vedere îngerească văzând s-au cutremurat; mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat. Pentru aceasta, mergând, au vestit învăţăceilor învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe credincioşii cei morţi i-a sculat, teama osândirii dezlegând cu puterea Crucii.
Mărire…,
Pe cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit Tu, Domnul, Cel fără de moarte; înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, și ai ridicat pe Adam dintru stricăciune. Pentru aceasta Puterile cereşti strigă Ție, Dătătorule de viaţă: Mărire patimilor Tale, Hristoase; mărire Învierii Tale; mărire smereniei Tale, unule, iubitorule de oameni.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Marie, ceea ce eşti mărit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei disperări şi a greşelilor şi a necazurilor; că tu eşti mântuire şi ajutătoare şi folositoare tare a păcătoşilor, şi mântuieşti pe robii tăi.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Pocăința tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosițelor bucurie a vestit, că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 1.
Antifonul I
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.
Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deșartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.
Mărire…, Şi acum…,
Sfântului Spirit cinste şi mărire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm singura stăpânire a Treimii.
Antifonul II.
La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Rine.
Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvinte, păzeşte-mă, fereşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt toată făptura se înnoieşte, întorcându-se iarăşi la cele dintru început; că întocmai este cu Tatăl şi cu Cuvântul.
Antifonul III.
De cei ce au zis mie: Vom merge în curţile Domnului, mi s-a veselit spiritul și mi s-a bucurat inima.
În casa lui David frică mare va fi; că acolo scaunele punându-se, se vor judeca toate seminţiile şi limbile pământului.
Mărire…, Şi acum…
Sfântului Spirit cinste, închinare, mărire şi putere se cuvine, precum Tatălui şi Fiului; că una este Treimea, în fire, iar nu în feţe.
Prohimen, vers 1.
Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă (Ps 11,5bc).
Stih: Cuvintele Domnului, cuvinte curate (Ps 11,6a).
Acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă.
Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Cântăreții, pe versul 1:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Preotul:
Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace (†) tuturor.
C.: Și spiritului tău.
P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (24,1-12), citire.
C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.
Preotul citește Evanghelia Învierii a patra (Luca 24,1-12.
Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Isus. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui. Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. Şi cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare şi nu le-au crezut. Şi Petru, sculându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.
Preotul așază Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă:
Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.
Apoi, Psalmul 50:
Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.
Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis:
Mărire…,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Apoi, pe versul 6, propriu-zis:
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2)..
Stihira: Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viața veșnică și mare îndurare.
Preotul rostește Ectenia:
Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana; cu ale Sfântului Ambrozie al Milanului, pe care îi sărbătorim astăzi, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.
Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).
Preotul, cu glas înalt:
Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin.
Urmează cântarea Canonului.
Catavasia I
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă! Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, popoare, că s-a preamărit.
Catavasia III
Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, și mai pe urmă din Fecioara întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat fruntea noastră, Sfânt ești, Doamne.
După Ectenia mică, Sedealna Ierarhului, antifon vers 4.
Dobândind cuvinte de viață, înțelepte Părinte, adapi cugetele credincioșilor și cu harul le arăți întotdeauna roditoare; iar mințile ereticilor le îneci; și izvorând har de vindecări, speli cu adevărat întinăciunile de tot felul ale patimilor, povățuitorule de cele tainice, gânditorule de Dumnezeu, Ambrozie.
Mărire…, altă Sedealnă, antifon vers 8.
Râvnind prorocului Ilie și tot așa și lui Ioan Botezătorul, ai înfruntat bărbătește pe împăratul cel ce a săvârșit nedreptatea; împodobit-ai scaunul arhieriei dumnezeiește și ai îmbogățit lumea cu mulțimea minunilor. Pentru aceasta, folosindu-te de dumnezeieștile Scripturi, pe credincioși i-ai întărit și pe necredincioși i-ai întors la credință, ierarhe Ambrozie. Doagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.
Și acum…, a Născătoarei, antifon vers 8.
Pe ceea ce este ușă și chivot ceresc, munte cu totul sfânt, nor plin de lumină, scară cerească, rai cuvântător, mântuirea Evei și podoaba cea mare a toată lumea, să o lăudăm; că întru ea s-a săvârșit mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor de demult. Pentru aceasta, strigăm către ea: Roagă pe Fiul tău și Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli celor ce se închină întru credință preasfintei nașterii tale.
Catavasia IV
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu. Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Dumnezeul păcii fiind, Tată al îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare L-ai trimis nouă, dăruindu-ne pacea; deci povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, dis-de-dimineață venind, Te preamărim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasia VI
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul, în Fecioară sălășluindu-se și trup luând, ieșit-a lăsând-o nestricată; că Cel ce n-a pătimit stricăciune, pe ceea ce L-a născut a păzit-o nevătămată.
Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 1.
Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru mărire, şi lumea împreună o ai înviat; pentru aceasta firea omenească te laudă ca pe Cel ce ești Dumnezeu. Moartea a pierit şi Adam saltă, Stăpâne; şi Eva acum dezlegată fiind din legături, se bucură, grăind: Tu eşti, Hristoase, Cel ce dai tuturor învierea.
Icos
Pe cel ce a înviat a treia zi să-l lăudăm, ca pe Dumnezeu cel atotputernic, Care porţile iadului a sfărâmat şi pe credincioşii cei sfinţi din mormânt i-a înviat; pe Cel ce purtătoarelor de mir s-a arătat, precum bine a voit, zicând celor dintâi: Bucuraţi-vă! Şi Apostolilor bucurie vestindu-le, ca un singur dătător de viaţă. Drept aceea, femeile, cu credinţă, semne de învingere bine au vestit Ucenicilor; şi iadul geme şi moartea se tânguieşte, iar lumea se veseleşte, şi toţi împreună se bucură; că Tu dai tuturor, Hristoase, învierea.
Catavasia VII
Tinerii, în dreapta credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinților, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire: că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul dumnezeirii pântecele Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: Să binecuvânteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):
Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.
Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimi şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
(Acest tropar se repetă după fiecare stih)
Că a căutat spre smerenia servitoarei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic, Sfânt să fie numele Lui şi mila Lui, din neam în neam, spre cei ce se tem de El.
Făcut-a tărie cu braţul Său, Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
Luat-a pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, până în veac.
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Taină străină văd și minunată, cer fiind peștera, scaun de heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos-Dumnezeu, pe Care, lăudându-L îl mărim.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Cu fapte bune luminându-ne, să vedem pe bărbaţii, cei ce stau la mormântul de viaţă purtător, în veşminte strălucitoare, şi pe purtătoarele de mir plecându-şi faţa la pământ; învierea Celui ce stăpâneşte cerurile să o cunoaştem, şi la viaţa cea în mormânt să alergăm cu Petru, şi de ceea ce s-a făcut minunându-ne, să aşteptăm, să vedem pe Hristos.
Mărire…,
Luminător al dreptei credințe, temelie a Bisericii, întărire a arhiereilor și înțelept arhipăstor te-ai arătat, Ambrozie, îndreptând turma la pășunile dreptei credințe și îndepărtând cetele celor rău-credincioși ca pe niște fiare neîmblânzite, lămurești deoființimea Sfintei Treimi, cel ce faci dumnezeirea cunoscută.
Şi acum…, a Născătoarei.
Bucuraţi-vă, zicând, ai schimbat întristarea strămoşilor, Doamne, aducând în lume bucuria învierii Tale. De aceea, Dătătorule de viaţă, pentru ceea ce Te-a născut, trimite lumina care luminează inimile, lumina milelor Tale, ca să strigăm Ţie: Iubitorule de oameni, Dumnezeu-omule, mărire Învierii Tale.
Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule!
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 1.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Lăudăm, Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi mărim învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Cel ce cruce ai răbdat şi moartea ai stricat, şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca Cel singur atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat prin învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Umilirea Ta cea cu dumnezeiasca cuviinţă mărind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară şi nedespărțit ai rămas de Tatăl; pătimit-ai ca un om și de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, mărire Ție.
4 Stihiri ale lui Anatolie, vers 1.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Când Te-au pironit pe lemnul crucii, atunci s-a omorât puterea vrăjmașului, făptura s-a clătinat de frica Ta şi iadul s-a prădat cu puterea Ta; pe cei morți din morminte i-ai înviat, şi tâlharului raiul i-ai deschis, Hristoase Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6)
Tânguindu-se cinstitele femei, de grabă au ajuns la mormântul Tău şi au aflat mormântul deschis; şi cunoscând de la înger acea nouă şi nemaiauzită minune, au vestit Apostolilor că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Rănilor celor dumnezeieşti ale pătimirilor Tale ne închinăm, Hristoase Dumnezeule, şi jertfei celei din Sion a Stăpânului, care la plinirea veacurilor cu dumnezeiască arătare s-a săvârşit; că pe cei ce dormeau întru întuneric i-ai luminat, Soarele dreptăţii, ducându-i la strălucirea cea neînserată, Doamne, mărire Ție.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Iubitorilor de tulburare, farisei și cărturari, ascultați: Unde sunt cei ce au venit la Pilat? Să spună ostaşii care păzeau: Unde sunt peceţile mormântului? Unde a fost mutat cel îngropat? Unde a fost vândut cel nevândut? Cum s-a furat Comoara? Pentru ce clevetiţi învierea Celui răstignit, călcătorilor de lege iudei? Înviat-a Cel liber între morţi şi a dat lumii mare milă.
Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 4.
Foarte de dimineaţă era, şi femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase, dar trupul cel dorit nu l-au aflat. Pentru aceasta, nedumerite fiind, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare, le-au zis: Ce căutaţi pe Cel viu cu cei morţi? A înviat, precum a zis mai înainte. De ce nu vă aduceţi aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele ce au văzut. Dar bunele lor vestiri păreau vorbe deșarte; astfel că ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat şi văzând a preamărit întru sine minunile Tale.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe tropar, vers 1.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare:
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare.
Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.
Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.
Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.
În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.
Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.
Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Puterile cerurilor strigă Ție:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Apoi troparul, pe vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.
La Liturghie
Prochimenul la Apostol, vers 1.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit și noi întru Tine. (Ps. 32,21)
Stih: Ochii Domnului sunt spre cei ce se tem de El, ca să izbăvească din moarte sufletele lor. (Ps. 32,18)
Apostolul: Efeseni 6,10-17
Fraților, întăriți-vă în Domnul și întru puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului, pentru că lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății, care sunt în văzduhuri. Pentru aceea, luați toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea și, pe toate biruindu-le, să rămâneți în picioare. Stați, deci, tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul și îmbrăcați fiind cu platoșa dreptății, și încălțați picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii. În toate luați pavăza credinței, cu care veți putea să stingeți toate săgețile cele arzătoare ale vicleanului. Luați și coiful mântuirii și sabia Spiritului, care este cuvântul lui Dumnezeu.
Aliluia, la cădirea Evangheliei, vers 1.
Stih 1: Dumnezeule, Tu mi-ai dat izbânda și mi-ai supus popoarele. (Ps. 17,51)
Stih 2: Cel ce mărești mântuirea împăratului și faci milă Unsului Tău. (Ps. 17,54)
Evanghelia: Luca 13,10-17.
În vremea aceea Isus învăța într-una din sinagogi sâmbăta. Și, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Isus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta! Și Și-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat și preamărea pe Dumnezeu. Atunci mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniți în aceste zile și vă vindecați, iar nu în ziua sâmbetei! Domnul însă i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată, de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sâmbetei? Și, zicând El acestea, s-au rușinat toți cei ce erau împotriva Lui, iar poporul întreg se bucura de toate faptele cele slăvite, săvârșite de Dânsul.
Cuminecarul:
Lăudați pe Domnul din ceruri. Aliluia, Aliluia, Aliluia! (Ps. 148,1)
