Miercuri seara (joi)
4 aprilie 2024
Cuvioșii Gheorghe din Maleon și Iosif Imnograful (†884)
Cuvioșii Teodul și Agatopod (sec. IV)
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 4, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
Stihira zilei, de două ori, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în ţara cetăţenilor celor vicleni; şi prin necugetarea mea m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare, şi m-am golit de tot harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine, Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Ca un desfrânat risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în ţara cetăţenilor celor vicleni; şi prin necugetarea mea m-am asemănat animalelor celor neînţelegătoare, şi m-am golit de tot harul cel dumnezeiesc. Pentru aceasta, întorcându-mă strig către Tine, Părintele cel milostiv şi îndurat: Greşit-am, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc, Dumnezeule, şi mă miluieşte.
Apoi a mucenicilor, pe versul 4.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Jertfele cele însufleţite, arderile de tot cele cugetătoare, Mucenicii Domnului, junghierile cele desăvârşite ale lui Dumnezeu, oile cele ce cunosc pe Dumnezeu şi sunt cunoscute lui Dumnezeu, al căror staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca şi noi să fim păstoriţi împreună cu voi, la apa odihnei.
Alte stihiri, pe versul 6.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cei ce v-aţi arătat raze ale Soarelui celui înţelegător, văzătorilor de Dumnezeu Apostoli, cereţi luminare sufletelor noastre, şi ne izbăviţi de întunericul cel împâclat al patimilor, şi vă rugaţi ca să vedem ziua mântuirii, prin rugăciuni şi prin cereri curăţindu-ne inimile, pe care vicleanul le-a rănit. Ca mântuindu-ne, cu credinţă să vă cinstim pururea pe voi, cei care cu preaînţeleaptă propovăduire aţi mântuit lumea.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
În ţara răutăţii plecând eu, desfrânatul, rău am cheltuit bogăţia pe care mi-ai dat-o, milostive Părinte, şi mă topesc de foamea faptelor bune. Iată că m-am îmbrăcat cu ruşinea neascultării, golindu-mă de harul cel dumnezeiesc, şi strig Ţie: Greşit-am, dar ştiu bunătatea Ta. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi, îndurate Hristoase, pentru rugăciunile Apostolilor, celor ce Te-au iubit pe Tine.
Altă stihiră, același vers.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Apostoli ai Mântuitorului, luminători ai lumii, făcători de bine şi mântuitori, care sunteţi vestitori ai slavei Lui, ca nişte ceruri tâlcuitoare şi împodobiţi cu stelele minunilor şi cu semnele tămăduirilor, aduceţi cu stăruinţă rugăciuni Domnului pentru noi, ca să primească rugăciunile noastre, întru mireasmă preacurată, şi să ne învrednicim şi a săruta Crucea cea purtătoare de viaţă şi a o privi toţi cu frică. Pentru a ne închina ei, trimite-ne nouă milele Tale, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
Apoi, 2 stihiri din Minei, ale lui Iosif, versul 2.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Pe umeri luând crucea te-ai răstignit lumii și ai urmat cărărilor Celui ce din neființă toate le-a zidit, Cuvântului lui Dumnezeu. Iar dragostea cea lumească și toată patima ai lepădat, de unde și strălucind cu virtuțile prin fapte dumnezeiești, ai câștigat moștenirea cea veșnică, părinte Iosif.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Arătatu-te-ai trâmbiță tăinuitoare, deșteptând pe toți către cântarea cea spirituală, și organ mișcat de Dumnezeu, lăudând cetele cele dumnezeiești, și mărind pe toți sfinții, și propovăduind biruințele lor. Căci tu, din izvoarele cele mântuitoare, ai scos adâncimea cuvintelor celor ce adapă locașul lui Dumnezeu.
2 stihiri ale cuviosului Gheorghe, vers 2.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Cu tot sufletul fierbinte fiind plecat și împreunat cu Dumnezeu atotvăzătorul, ai lucrat roadele dumnezeiești ale Spiritului: liniștea, înfrânarea, dragostea, nădejdea, îndelungă-răbdarea și blândețea, arătând cu mare cuviință credința și bunătatea, ca pe o călătorie către calea cea de sus, părinte Gheorghe.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Darul Spiritului sălășluindu-se în tine ca într-un preacurat și blând, te-a împodobit cu tot felul de virtuți și te-a luminat cu multe feluri de daruri, părinte. Pentru aceasta te-a arătat holdă lui Hristos cu purtarea de nume, ca unul ce ai arat înțelepțește brazdele cugetului tău, vrednicule de fericire Gheorghe.
Mărire… Și acum… a Născătoarei.
Cu plângeri tânguindu-se și cu amare lacrimi udându-și obrazul, mielușeaua cea preacurată se uita la Cruce și întinzându-și mâinile, striga: Fiul meu, unde mă voi duce acum? Pe cine voi chema fiu? Vai mie! Cum mi s-a întunecat lumina! Spintecați-vă cele din lăuntrul meu și vă rupeți!
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul, din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luăm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 4:
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului (Ps. 51,7).
Stih: Ce te făleşti întru răutate, puternice ? (Ps. 51,1)
Nădăjduit-am în mila lui Dumnezeu în veac şi în veacul veacului.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (7,6-9), citire.
D.: Să luăm aminte.
Noe însă, când a venit asupra pământului potopul de apă, era de şase sute de ani. Şi a intrat Noe în corabie şi împreună cu el au intrat fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui, ca să scape de apele potopului. Din păsările curate şi din păsările necurate, din animalele curate şi din animalele necurate, din fiare şi din toate cele ce se mişcă pe pământ au intrat la Noe în corabie perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască, cum poruncise Dumnezeu lui Noe.
Se cântă al doilea prohimen, vers 4:
Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel (Ps. 52,8).
Stih: Zis-a cel nebun întru inima sa: «Nu este Dumnezeu» (Ps. 52,1).
Când va întoarce Domnul pe cei robiți ai poporului Său, bucura-se-va Iacob și se va veseli Israel.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune:
Înţelepciune.
C.: De la Pilde (9,12-18), citire:
P.: Să luăm aminte.
Fiule! Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: «Cine este neînţelept să intre la mine!». Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice: «Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun». Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia, se află de mult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
