XII
Am observat că, după ziua sărbătoririi Nașterii Domnului nostru Isus Hristos (25 decembrie), am sărbătorit-o pe Preacurata Fecioară și Născătoare de Dumnezeu, Maria (26 decembrie), iar după ziua sărbătoririi Botezului lui Isus în Iordan (6 ianuarie), l-am sărbătorit pe Sfântul Proroc Înaintemergător și Botezător Ioan (7 ianuarie).
Mai întâlnim în cursul anului liturgic asemenea situații, când, a doua zi, după o sărbătoare a Mântuitorului sau a Maicii Domnului, să sărbătorim pe cel sau pe cea sau pe cei de care Dumnezeu s-a folosit în descoperirea și manifestarea misterului zilei precedente.
Așa avem, pe lângă cele două sărbători amintite deja: Sărbătoarea Dreptului Simeon și a Prorociței Ana (3 februarie), după sărbătoarea Întâmpinării Domnului în Templu la patruzeci de zile (2 februarie); Sărbătoarea Sfântului Arhanghel Gavril (26 martie), după sărbătoarea Buneivestiri (25 martie); Sărbătoarea Sfinților Drepților Dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana (9 septembrie), după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului (8 septembrie).
Mai observăm că a doua zi după marea sărbătoare a Coborârii Sfântului Spirit (Duminica Cincizecimii sau Rusaliile), a doua zi, Lunea Cincizecimii, îl sărbătorim pe Însuși Sfântul Spirit, Domnul și de viață Dătătorul.
Aceste zile-sărbători se numesc Adunări, Soboare sau Sinaxe (συναξις-adunare). În această zi credincioșii se adună în biserică pentru a celebra Sfânta Liturghie, lăudând și mulțumind lui Dumnezeu prin Sfinții Lui, pentru marea celebrare din ziua precedentă, în care cerul s-a unit cu pământul, vestind mântuirea. Acești sfinți sau sfinte sunt instrumente de care Dumnezeu s-a folosit pentru manifestarea prezenței Sale în istoria mântuirii și, ca atare, Biserica îi sărbătorește sub această denumire.