La 13 aprilie 1914 s-a născut episcopul Iuliu Hirtea la Vintere comitatul Bihor. Acesta a facut studiile elementare în satul natal, apoi Liceul „Samuil Vulcan” din Beius, în 1931 s-a înscris la Academia de Teologie Greco-Catolică din Oradea, iar în anul 1935 a fost trimis la Roma unde a studiat teologia și filosofia, apoi a obtinut titlul de doctor. La 9 mai 1937, în capela Colegiului „Pio Romeno” din Roma episcopul Valeriu Traian Frențiu de Oradea Mare l-a hirotonit preot. A revenit în ţară tocmai când Diktatul de la Viena din 30 august 1940 despărţea în două dieceza de Oradea, aşa că, în loc să ocupe o catedră la Academia de Teologie, a fost nevoit să se oprească la Beiuş, în calitate de secretar episcopesc al lui Valeriu Traian Frenţiu, chiriarhul diecezan, care a fost expulzat şi silit de ocupanţii horthyşti să-şi stabilească reşedinţa la Beiuş. Cât timp a petrecut la Beiuş s-a distins printr-o deosebită activitate culturală, educativă şi religioasă, desfăşurată cu deosebire în mijlocul tinerimii, devenind foarte curând cunoscut şi apreciat. „Posesor al unui bogat bagaj de cunoştinţe din toate domeniile, folosind în expunerea ideilor un limbaj atrăgător, a ajuns în curând să fie solicitat de diferite societăţi culturale şi religioase pentru a ţine în cadrul lor conferinţe şi exerciţii spirituale. Avea o putere deosebită de a atrage în jurul său lumea şi a o captiva prin modul în care expunea lucrurile”. În anul 1945, imediat după trecerea frontului şi alungarea ocupanţilor horthyşti, pr. Iuliu Hirţea, a fost adus la Oradea şi numit director spiritual al Academiei de Teologie şi, concomitent, profesor titular la catedra de Ascetică şi Mistică şi la limba ebraică, precum şi suplinitor al catedrei de Teologie Dogmatică, titularul fiind ridicat de horthyştii în retragere şi internat în lagărul de la Szolnok. „Cursurile lui au fost urmărite cu multă atenţie şi plăcere de toţi, căci expunerea era nu numai frumoasă, dar şi foarte clară şi, deci, cele predate uşor de reţinut”. În urma unei conferințe ținute la Școala Normală din Oradea, în Dumineca misionară a anului 1947, a fost arestat și închis 15 luni în beciurile Siguranței din Oradea, fără a fi judecat și condamnat, a fost eliberat în luna februarie a anului 1949. Întrucât canonicul orădean Coriolan Tămâian renunțase la preluarea funcției de episcop auxiliar, preotul profesor Iuliu Hirțea a acceptat această înaltă responsabilitate. Din supunere a acceptat, deşi episcopatul îi întrerupea munca de câţiva ani şi visul de a da Bisericii Române Unite o ediţie integrală, critică, a Sfintei Scripturi, valorificând astfel cursurile de specializare postuniversitare urmate la Institutul Biblic din Roma. În 28 iulie 1949, cu ocazia unei vizite la Nunțiatura Apostolică din București, tânărul preot Iuliu Hirțea a fost hirotonit în secret, 1949 ca episcop (auxiliar pentru Oradea, titular de Nebi), chiar de către nunțiul apostolic Patrick O’Hara, la București. S-a ocupat de administrarea eparhiei şi desfăşurând cu deosebire un apostolat printre credincioşi, pentru ajutorarea preoţilor cu familii grele, numeroase, ameninţaţi cu apostazia, a fost din nou arestat 8 decembrie 1952 şi condamnat, la 6 iulie 1953, după 7 luni de anchetă, a fost adus în fața instanței, alături de alți șapte preoți greco-catolici și o studentă, a fost condamnat la 12 ani de temniță. Cei 11 ani de temniță i-a petrecut în închisorile din Oradea, Târgu Ocna, Jilava, Pitești, Dej și Gherla, a fost eliberat in 1964. În clandestinitate, a hirotonit un mare număr de preoți greco-catolici români. Episcopul Iuliu Hirtea, administrator apostolic al diecezei Orazii Mari, a fost chemat la anchete, la fel ca si canonicul Cosma Avram, in urma unor convorbiri avute cu S. A. Prundus, acesta din urma avea unele contacte cu securitatea prin intermediul locului de munca de la episcopia ortodoxa. A mai fost anchetat si inculpat prin 1969-1970, fiind „tradat” de Coriolan Tamaian, securistul care-l acncheta (Takacs) i-a confirmat ca Tamaian este omul lor. A vizitat-o pe sora Ionela, a celebrat acolo Liturghia si ostia i-a sangerat in mana, a devenit adept convins. A decedat la Oradea in 28 iunie 1978. După revenirea Catedralei Sf. Nicolae în patrimoniul Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, la 10 mai 2007, osemintele Episcopului Iuliu Hirțea au fost exhumate din cimitirul municipal, și după o Sfântă Liturghie omagială, în data de 13 mai 2007 au fost depuse în cripta de sub altar, alături de ceilalți ierarhi și canonici orădeni.

 

Sursa: Pagina de Facebook „Istoria care nu se învață la școală”